Prin tot ceea ce facea cu fiinta lui, parintele Galeriu reusea sa-si exprime cat mai plastic ideile pentru toti ascultatorii si sa fie convingator. Au existat mari oratori crestini din timpuri stravechi: Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, si toti aveau obiceiul sa-si intareasca prin gest cuvintele. De aici si expresia degetul omiletic, degetul care puncteaza ideea. In viata mea am ascultat multi predicatori, dar nici unul nu avea o gestica atat de expresiva si iti dadeai seama cata convingere exprima toata fiinta lui. Parintele vorbea cu toata fiinta. La el nu vorbea numai gura si nu elabora numai creierul, ci parintele vorbea si cu ochii, si cu barba, si cu mainile, si cu intreg trupul. Il vedeai la un moment dat cand avea tetrapodul cu cartile pe el, cu documentarea lui, sarind ca o zvarluga si vorbind puternic, gesticuland cu mainile, accentuand ideile, incat toata lumea era uimita de felul cum vorbea. Un pictor, Nelu Gradeanu, care a fost impresionat de felul cum predica parintele, a venit de mai multe ori sa-l auda, sa-l vada si a creionat el anumite feluri de a gesticula ale parintelui. Au iesit 17 tablouri care alcatuiesc o serie numita Gestica mainilor parintelui Galeriu. Şi desi chipul parintelui apare in penumbra, mainile aflate in diferite pozitii sunt cele care ies in relief. Despre pictorul Gradeanu spunea parintele ca ne dezvaluie acest talc si acest har al icoanei si de aceea am o pretuire sacra si o dragoste intru Hristos pentru dansul!.Chipuri de mari oratori crestini din secolul trecutIn contrast cu parintele Galeriu pastrez in memorie bunaoara figura parintelui Gala Galaction de prin anii 1945-1946, cand Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti organiza in timpul Postului Mare o serie de conferinte tinute de diferiti profesori, in fiecare saptamana. Conferintele aveau loc la Sala Dalles. Ca student la Teologie ma ocupam de recuzita conferintei, adica aveam grija sa fie un scaun, o masa acolo in fata, un pahar cu apa. Cand a venit randul parintelui Gala, care a vorbit despre Sfantul Apostol Pavel, ilustrul profesor a tras un ochi din culise inainte de inceperea conferintei, sa vada cum e scena, dupa care mi-a spus: Du-te si ia masa si scaunul de acolo. In mijlocul scenei a stat parintele Gala, care intre noi primise porecla Mos Dumnezeu, fiindca avea o barba mare, era plesuv si semana oarecum cu Dumnezeu Tatal din picturile acestea neoficiale, unde este reprezentata Sfanta Treime. M-am executat, am luat repede masa si scaunul, desi ma miram cum va putea omul acesta sa stea cateva ore in picioare si sa mai si vorbeasca. Parintele purta intotdeauna doua anterie, adica reverenda si suprareverenda, iar in picioare, nelipsitele cizme. Cand a inceput conferinta, si-a adunat mainile, si le-a pus in manecile largi ale suprareverendei si, timp de un ceas si ceva, cat a tinut conferinta, in afara de barba si de poala reverendei, nu s-a miscat nimic din cuta hainelor lui si nu s-a clintit din locul pe care a stat. Aceasta era la romani socotita culmea oratoriei, sa poti comunica convingator prin puterea gandirii si a rostirii fara sa faci nici o gesticulatie. Se poate pune in contrast imaginea acestor doi mari oratori crestini, parintele Gala si parintele Galeriu. Acesta, prin toata daruirea in cuvant insotit de gesticulatie totala, electriza multimea. Cand vedeam cum sta lumea nemiscata timp de peste o ora, ramaneai fara cuvinte. Asa era de fascinant, asa era de plin de putere cuvantul parintelui Galeriu, incat nimeni nu indraznea sa tulbure cu un gest sau cu o tuse atmosfera cuvantarilor parintelui. La suita aceasta de 17 tablouri realizate de pictorul barladean Nelu Gradeanu, cand a studiat fiecare miscare a mainilor sau a chipului, e impresionant cand treci de la un tablou la altul, pentru ca iti imaginezi cum vorbea si parca vrei sa auzi in amintire graiul plin de putere, de convingere si-ti explici de ce lumea era atat de apropiata si ascultatoare in timpul predicilor lui. Parintele Galeriu avea darul acesta, al cuvantarii, de la Dumnezeu si nu putem spune ca el este rezultatul unei pregatiri. Desi a fost ucenic al unui mare vorbitor, parintele Toma Chiricuta, in ajutorul caruia parintele Galeriu a fost ca student si redactor la revista Ortodoxia pe care o tiparea predicatorul de la Biserica Zlatari, totusi discipolul si-a intrecut cu mult maestrul. Parintele Toma Chiricuta a fost un mare orator bisericesc, cu toate acestea, nu a fost de talia parintelui Galeriu in ceea ce expunea. La Zlatari veneau o mana de oameni sa-l asculte pe predicatorul slujitor acolo, dar la Sfantul Silvestru, unde l-am ascultat pe parintele Galeriu vreme de peste 20 de ani cand ii venea randul la predica, aici era un auditoriu mult mai select decat ce era la Zlatari, chiar daca ultima biserica se afla situata in centrul Bucurestiului. In memoria mea il pot pune in comparatie cu mai multi profesori pe care i-am avut la Facultatea de Teologie. Bunaoara, parintele Grigore Cristescu, un om cu mintea luminata si ascutita ca un brici, vorbitor cu un discurs temeinic si bine documentat. Alt orator vestit a fost parintele Haralambie Roventa, care avea un alt stil de a vorbi, cu o voce blanda care iti picura ca mierea in suflet ideile sale, cu o capacitate deosebita de expunere. Sau ma gandesc acum la episcopul martir Nicolae Popovici, un predicator extraordinar, care a vorbit cu mult curaj despre schimbarile politice de la noi, cand in orasul de resedinta al Preasfintitului cineva a avut nerusinarea sa expuna intr-o vitrina un tablou cu Sfantul Andrei Şaguna, la care a adaugat un comentariu de unde reiesea ca el ar fi contribuit la arestarea revolutionarei Ecaterina Varga. Se vehicula astfel ideea ca Mitropolitul Şaguna ar fi ademenit-o pe aceasta promitandu-i ca o va scapa si ca a luat-o in caleasca sa predand-o autoritatilor maghiare. De aceea, episcopul Nicolae Popovici a tinut cateva discursuri, cateva filipice in catedrala din Oradea in care cu mult curaj se adresa pe deasupra multimilor celor care erau autorii acestei fapte, absenti atunci din biserica, numindu-i pigmei ai vremii mele, descoperindu-le personalitatea marelui ierarh transilvanean. Nicolae Popovici era un orator desavarsit, stia sa parcurga toate etapele cuvantarii, incat mergea de la captatio benevolentiae catre dezvoltarea subiectului, pentru a expune invatatura care dorea sa ramana in sufletul oamenilor. La fel ca si parintele Galeriu si parintele Gala, incat vorbeau toti ca la un ceas. Şi oriunde vorbeau si slujeau ei, la Sfantul Silvestru sau la catedrala din Oradea, nu misca nimeni cand vorbeau acesti oameni.In cuvantul sau aflai informatii din diverse domeniiEra atata varietate in cuvantarile parintelui incat in cadrul aceleiasi predici care pornea de la o pericopa evanghelica te stia purta fara sa te oboseasca prin toate ramurile stiintelor care aveau oarecare tangenta cu tema dezvoltata. Şi mai era ceva. Venea totdeauna insotit de documentatie. Pe analogul asezat la predica pe solee erau mereu trei sau patru carti si nu stiai de unde isi incepea discursul, cu ce argument. Daca vreodata se lupta cu Freud, atunci punea in fata multimii teoriile lui, citand chiar din volumul autorului. Sau daca avea ca tema nemurirea sufletului iti venea cu alte dovezi stiintifice. Astfel, pentru orice om din biserica parintele avea ceva care-l facea sa fie atent, sa urmareasca ideea si argumentul adus chiar din domeniul lui. Uneori aceste argumente erau din fizica moleculara, alta data din medicina, alta data din filosofie. Imi aduc aminte ca vorbea odata despre relatia interumana, despre acest dialog intre Eu si Tu, pomenind de filosoful evreu Martin Buber care considera ca aceasta relatie Eu-Tu reprezinta un dialog al dragostei. De aici parintele concluziona: Atunci cand iti spun tie Tu, de fapt iti spun «te iubesc». Şi voia sa demonstreze cat de mare legatura este intre fiintele umane care-si comunica ideile prin cuvinte si ca daca aceste cuvinte imbraca forme alese sunt incantatoare pentru sufletul oricarei persoane fie ca ea se afla la un nivel ridicat ca pregatire intelectuala, fie ca este mai simpla. Asa ca toti puteau sa culeaga ceva placut din cuvantarile parintelui Galeriu. Acum, cand dupa zece ani nu mai auzim vocea clocotitoare, tablourile ce amintesc gestica mainilor parintelui Galeriu ne fac sa simtim, ca de dincolo de lume, graiurile sale pline de intelepciune. (Articol realizat in urma inregistrarii facute de Augustin Paunoiu cu parintele Nicolae Bordasiu si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 11 august 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 501

Id: 33049

Data: Aug 11, 2013

Imagine: