Biserica a invatat totdeauna ca viata umana incepe de la conceptia copilului in pantecele mamei si considera avortul, in orice moment al sarcinii, ca o forma de omucidere. In Romania, intreruperea sarcinii este un fapt a carui constientizare e lasata in seama nimanui. Din 1958, de cand sunt contabilizate avorturile, si pana in prezent, populatia Romaniei ar fi trebuit sa fie mai numeroasa cu aproximativ 23 de milioane de romani. Cititi in cele ce urmeaza un interviu cu parintele Dosoftei Dijmarescu de la Manastirea Putna despre avort si modul in care putem sa luam parte la salvarea de vieti omenesti. Parinte Dosoftei, societatea noastra pare a nu mai fi deloc interesata de problema avorturilor. Vi se pare o atitudine corecta? Nu e firesc sa se vorbeasca atat de putin in spatiul public despre acest subiect. Jumatate din populatia Romaniei este omorata inca din pantecele mamei si aproape nimeni nu vorbeste despre asta. Acest lucru ar trebui pus pe tapet in fiecare zi, asa cum spunem Crezul la fiecare Liturghie. Pentru ca este esentiala apararea vietii. Viata pe care ne-a dat-o Dumnezeu este ceva fundamental. Asta nu inseamna ca trebuie sa spui in fiecare predica, insa apararea vietii trebuie afirmata in orice cuvant al nostru, in orice discutie, in orice relatie, in mod firesc, asa cum vorbim limba romana fara sa ne propunem, tot asa trebuie sa promovam viata. Cred ca preocuparea fata de omorarea copiilor nenascuti in pantece ar trebui sa fie fireasca pentru orice om care considera ca are ori vrea sa aiba o minima dragoste fata de aproapele, un minim interes fata de viata sociala sau fata de Romania. Mi se pare o componenta primara. Nu vad in momentul de fata un subiect social mai important. Discutam despre ce se intampla in Siria, de exemplu (n.n.: interviul a fost luat in ianuarie 2013). Bun, dar acolo se instaureaza un regim nou. Au murit 70.000 de oameni pana acum. In Romania, numai anul trecut au fost luate mai multe vieti nevinovate decat au murit in Siria. Şi au fost luate prin contributia celor care ar fi trebuit sa le protejeze viata, parintii lor. Mi se pare o orbire sufleteasca lipsa de implicare, dar ea arata masura vietii noastre duhovnicesti. Credeti ca problema s-ar rezolva prin schimbarea legislatiei? Rezolvarea nu vine de la nivel legislativ. Este profund falsa aceasta gandire. Ea porneste de la schizofrenia in care omul se vede despartit de societate: viata privata este viata privata, iar de viata sociala se ocupa politicienii. Putem spune ca se fac atatea avorturi in Romania cate iau eu parte la ele. Exact atatea. Pentru ca eu sunt in legatura sufleteasca cu toti oamenii din Romania. Cat ma implic eu in binele organismului care este comunitatea, ori Biserica Ortodoxa Romana, ori Statul roman? Noi suntem legati sufleteste de toti cei care vietuiesc in tara asta, pentru ca impartim cu ei toata viata. In 1871, la prima serbare a Romanilor de Pretutindeni de la Putna, a avut loc si primul congres al Studentilor Romani din mai multe centre universitare, inclusiv de peste hotare. Şi s-au pus doua probleme. Una dintre ele: ce se face mai intai, unirea politica sau unirea culturala? Atunci, Transilvania apartinea Ungariei, Bucovina, inclusiv Manastirea Putna, apartinea Austriei, in Imperiul Austro-Ungar, Dobrogea era la turci, iar Basarabia era la rusi. Aparent, solutia era unirea politica. Dar este fals, pentru ca insemna sa cauti solutia in afara ta, sa vina politicienii sa uneasca tara. Eminescu a spus foarte clar: unirea culturala trebuie facuta mai intai. Sa ne unim noi sufleteste si, cand placile tectonice ale imperiilor se vor clatina, atunci se va face unirea politica, pentru ca te vei recunoaste in ceilalti. Şi in chip firesc vei spune suntem una. Deci, nu trebuie sa asteptam niciodata legislatia. Ea nu face decat sa urmeze starea poporului. Chiar si cand se instaureaza o dictatura, este tot o urmare a starii poporului. Avorturile apar din cauza lipsei de dragoste si de responsabilitate. Cum ar putea fi evitat avortul? Sa incetam sa mai mintim. Minciuni de genul termenului de intrerupere de sarcina - de parca dupa intrerupere candva o sa o reiei; nu o sa mai reiei. Apoi, faptul ca avortul te scapa de copil; nu, copilul nu dispare, ci femeia devine mama unui copil mort, iar tatal, tatal unui copil mort. Se spune ca avortul a fost interzis de comunisti; fals, regimul comunist l-a legalizat in 1957, si, la un moment dat, a introdus restrictii, dar in perioada restrictiilor, 1967-1989, s-au facut mai mult de 6.000.000 de avorturi - curata interzicere. Sa privim adevarul in fata. Peste 80% dintre avorturi nu ar avea loc daca mama ar avea pe cineva in preajma, un singur om care sa o sprijine neconditionat pentru pastrarea copilului. In toate aceste cazuri nu exista o persoana care sa sprijine acea femeie. Sa ii spuna ca o ajuta sa il creasca. In general, sa ne pese de viata copiilor. Uitati-va la miscarea pro-viata din SUA. Ei nu sunt ortodocsi si unii nici macar nu sunt religiosi. Dintre tarile occidentale, in SUA este cel mai mare procent de oameni fermi pro-viata si impotriva avortului. S-au implicat foarte mult. O tanara din Canada are o forma extrema. Se duce in clinici si vorbeste cu femeile care doresc sa faca avort. Personalul de la clinica cheama politia si e arestata. A fost de zeci de ori arestata pana acum. Sta o luna, doua in inchisoare, iese si iarasi face acelasi lucru. De curand, a avut colega de celula o femeie care i-a spus ca o cunoaste. Pentru ca era intr-o clinica de avorturi si, dupa ce a vorbit cu ea, femeia s-a razgandit si nu a mai avortat. Pana si aceasta forma extrema este de folos. La noi nu exista o cultura a adoptiilor. Se fac fertilizari in vitro si oamenii si statul platesc sume foarte mari pentru aceste tratamente prin care se distrug embrioni. Pentru ca din 100 de copii conceputi, in medie doar unul - doi ajung sa traiasca, restul mor in diferite etape. Sa nu ne amagim ca aceasta aduce fericire, ci un noian de morti. Daca s-ar investi intr-o cultura a adoptiilor, o femeie care este convinsa ca nu poate sa creasca copilul pe care il are in pantece ar sti foarte clar ca il va da spre adoptie. Ar ajuta familiile care nu au copii si care recurg disperate la FIV, unde, pe langa atatia copii pierduti, cei care se nasc au sanse mai mari sa aiba diferite afectiuni. Dar, in primul rand, pastrarea fecioriei pana la casatorie si o viata de familie placuta lui Dumnezeu sunt implinitoare, aducatoare de har si bucurie si izbavesc de astfel de pacate grele. Iar, in situatii de criza, lasarea in mana lui Dumnezeu: spovedanie si purtarea crucii. Bucuria si izbavirea vor veni. Cate minuni a facut Maica Domnului: copii despre care se spunea ca vor fi bolnavi, mame amenintate… Putina credinta si hotarare si sa-L lasam pe Hristos sa lucreze. El spune Lasati copiii sa vina la Mine. Lasati-i sa se nasca si va purta El la toti de grija, si copii, si parinti. Care considerati ca este motivul recurent pentru care se intampla avorturile? O multime de tinere fac avort pentru ca sunt necasatorite si se tem ca nu se vor mai casatori daca nasc. Mai ales la tara. Nu pentru ca nu au cu ce sa il creasca, ci de gura lumii, care spune ca daca a facut un avort nu e nici o problema, dar ca are un copil e o problema. O mentalitate pe care nici o lege nu poate sa o schimbe, decat dragostea si bunul-simt: cum gandeste Dumnezeu? Spre cine cauta Dumnezeu cu bucurie? Spre aceea care a gresit si a facut o greseala si mai mare facand avort sau spre cea care a gresit, dar care apoi si-a asumat consecintele si isi creste copilul asa cum trebuie? Dar noi, societatea, o invinuim pe cea cu copil. Nu trebuie asteptat de la lege, ci trebuie lucrat. In sustinerea vietii nu trebuie doar sa spunem nu faceti avort, pentru ca o femeie ajunge la aceasta decizie pentru ca i se pare ca nu are alta solutie. Dar cei din jur sunt responsabili ca ea nu vede solutiile, ei trebuie sa i le ofere. Sunt tinere care raman insarcinate si le dau parintii afara din casa pentru ca nu vor sa faca avort. Au acea curatie a mintii care le spune ca, oricat de greu ar fi, nu e bine sa ia viata copilului lor. Prefera sa fie date afara din casa. Cine le incurajeaza dupa aceea? Raman si se roaga singure pentru ca sunt prea putine maini care sa ajute. Nu exista o cultura a adoptiilor si aceasta nu o poate face legea. Şi familiile cu copii pot adopta copii! In SUA exista familii care au un copil cu handicap. Şi, pentru ca au vazut cata dragoste poate oferi un copil cu dizabilitate severa (autism, Sindrom Down etc.), adopta special al doilea copil cu acelasi tip de problema, pentru ca ei stiu cata bucurie poate aduce un asemenea copil si, pe de alta parte, stiu cat de greu e sa ingrijesti un asemenea copil, dar ei se pricep deja. La noi, cand e vorba de un astfel de copil, adesea il tin in ultima camera a casei, ca sa nu il arate. Acela nu e un suflet dat de Dumnezeu? Am observat de multe ori cum copiii cu probleme mentale severe saruta icoanele cu atata bucurie si sunt atat de bucurosi cand sunt stropiti cu agheasma! Pentru ca si sufletul lor intra in legatura cu Hristos. Şi duhul simte sfintenia. Ratiunea nu este organul de simtire a sfinteniei. Simtirea sfinteniei o au si persoanele cu handicap. Care sunt traumele femeilor in urma avortului? Nu doar mamele, ci si tatii pot trai drame uriase. Este o persoana publica care spune ca nu s-a casatorit pentru ca, in tinerete, o femeie cu care a avut un copil a facut un avort fara sa ii spuna. El si-ar fi dorit foarte mult copilul. Atat de mult s-a indurerat, incat nu s-a mai casatorit toata viata. Nu spun ca este o atitudine buna, dar iata ce trauma a putut trai. Aceste lucruri se intampla de obicei la tinerete, dar, dupa mai multi ani, oamenii isi dau seama ca ar fi fost bine sa mai fi avut cativa copii. Şi nu se mai poate. Avortul este prezentat ca un fel de panaceu pentru orice problema o are o femeie in criza de sarcina. Este profund fals. Avortul va agrava toate problemele. Şi nu doar pe moment, ci si peste decenii. Sunt femei care au 80 de ani si care se apropie de moarte. Vor sa se mai spovedeasca inca o data. Spun ca in ziua cutare asta am facut. A trecut jumatate de secol si nu s-a sters deloc din constiinta lor. Pentru ca este teribil sa iei o viata care nu a apucat sa isi dea marturia ei, sa conlucreze sau sa respinga pe Dumnezeu. Iei libertatea copilului, care nu a apucat, in primul rand, sa fie botezat. Şi constiinta spune acestea. Daca oamenii ar da marturie ca au trecut prin asa ceva, ar fi avertizati ceilalti sa nu faca la fel. Sunt persoane care dau marturii, si astfel sunt salvati multi prunci. Tinerele discuta intre ele. Şi daca una spune ca avortul este cumplit si indeamna sa nu faca, celelalte abia asteapta un sprijin si o incurajare pentru a rezista presiunii. De fapt, de foarte multe ori femeile sunt presate cu putere de altii sa faca avort. Sunt amenintate fie ca vor fi parasite, ca vor fi date afara din casa, de la serviciu. Sunt locuri de munca unde sarcina este privita rau, pentru ca implica lipsa de la serviciu. O alta solutie sunt marturiile pozitive. Mamele care au avut aceasta problema, le-a fost foarte greu, au nascut copilul si apoi si-au dat seama ca au facut ceea ce trebuie, si-au dat seama ca acel copil nu a fost doar un bot de celule, ci Ion, Maria, Roxana sau cum i-au pus numele. Copilul acela cu ochi frumosi care te ia in brate si care iti spune mama si tata, acela e copilul micut, pe care il pandeau gandurile tale rele. Prea putini au curajul sa vorbeasca despre lucrurile acestea. Dar lipsa de curaj si de marturisire face ca ele sa se intample mai departe. Despre comunism, occidentalii nu stiau mai nimic pana ce Soljenitin, in Arhipelagul Gulag, nu a vorbit despre el. De astfel de lucruri este nevoie, si continuu, nu o singura data, ori intr-o singura predica. Barbatii trebuie sa isi asume responsabilitatile. Cand ramane sotia sau prietena insarcinata, spun ca nu vor sa aiba copii. Dar el deja are, copilul exista! Şi o ameninta ca o va parasi - dar, daca recurge la santaj, daca are inima asta, el oricum o va parasi. Lasitatea barbatilor este una din cauzele clare ale avortului. Trebuie incurajati barbatii sa isi asume responsabilitatea. Cum ar putea fi constientizati oamenii implicati in savarsirea acestui pacat de crima pe care o comit? Vorbeam cu un barbat roman din Crasna, un sat din nordul Bucovinei, dincolo de granita, in Ucraina, cu populatie romaneasca. Şi mi-a spus ca este imposibil ca o femeie casatorita sa faca avort, pentru ca ea are barbat. Nu putea concepe altceva decat ca barbatul o ocroteste si are grija de tot ceea ce este rod al casatoriei lor. Dar, de fapt, cati barbati nu spun, dupa unul sau doi copii, ia bani, du-te si rezolva? Lipsa de responsabilitate. Nu vor sa isi asume responsabilitatea cresterii unui copil. Şi femeile, ce tarie trebuie sa aiba ca sa reziste singure? Nu trebuie judecate si condamnate, caci faptul ca nu le sprijinim este vina noastra. Cati oameni respectabili sunt prieteni cu doctori ginecologi? Dar in discutia cu un doctor ginecolog, subiectul acesta este tabu. Cand doresc un avort, apeleaza la ei, dar sa nu afle nimeni. In schimb, cand sunt la o masa, discuta numai despre nasteri, de parca doctorul acela se ocupa numai de nasteri. Fals, pentru ca majoritatea ginecologilor se ocupa majoritatea timpului de avorturi, nu de nasteri. Or, de ce nu le spun prietenii ca il stimeaza, dar ar dori sa discute despre constiinta lui?! Spune: sunt platit si fac ceea ce cere femeia care vine, nastere sau avort. Dar tu, ca medic, scoti de acolo copilul bucatica cu bucatica. Ii vezi inima cum bate si vezi fiecare parte din acel copil, pentru ca il pui pe masuta si il asamblezi ca sa te asiguri ca l-ai scos pe tot cand faci avort. Tu stii foarte bine ca scoti acel ceva despre care unei paciente ii spui ce copil frumos aveti!, iar alteia ii spui: Vom rezolva aceasta sarcina! Unde e constiinta ta? Bine ar fi daca oamenii din jurul lui ar discuta cu prietenul lor medic ginecolog, chiar daca altii fac, macar el sa nu faca! Daca ar fi mai multi astfel de oameni, tot s-ar schimba ceva! Dar este o tacere vinovata, in masa. Aceste pacate nu apasa numai pe constiinta celor care le fac in mod direct, ci pe constiintele noastre, ale tuturor. Pentru ca nu s-au intamplat in alta parte, ci langa noi si in lipsa unor cuvinte si atitudini ale noastre. In lipsa unor incurajari ale noastre. Tacerea, rusinea marturisirii adevarului, este o vina. Şi nu poate nimic sa mearga bine. Este imposibil sa cladesti ceva fara temelia adevarului. Viata duhovniceasca, dragostea de aproapele, coeziunea sociala nu exista atunci cand il omori pe cel mai vulnerabil. Solidaritatea este atunci cand cei puternici ii apara pe cei mai slabi. Daca nu avem grija de cei mai slabi, nu vom putea avea niciodata solidaritate. Daca inima s-a impietrit in asa fel si alungi harul din tine incat sa ridici mana asupra unui prunc care nu ti-a gresit cu nimic, ce relatie vei avea cu vecinul sau cu cei care ti-au facut un rau, sau nu te-au ajutat? Ce inima poti avea daca tu l-ai omorat pe cel care este rodul dragostei si al trupului tau? Este o iluzie sa credem ca va exista pace si coeziune sociala in aceste conditii. Cat timp va exista aceasta faradelege, traim in dizarmonie si ura pentru viata, respingem darurile lui Dumnezeu care sunt copiii si bine nu va fi. Sa ne indreptam, Hristos de aceea a venit in lume si este cu noi pana la sfarsitul veacurilor!(Interviu publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 14 iulie 2013, semnat de Silviu Dascalu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 802

Id: 32488

Data: Jul 14, 2013

Imagine: