Cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit la Conferinta pastoral-misionara semestriala de primavara, cu tema 2011 – Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii in Patriarhia Romana , Palatul Patriarhiei, Bucuresti, 8 iunie 2011:Anul acesta 2011 a fost dedicat de catre Sfantul Sinod al Biserici Ortodoxe Romane, in sedinta de lucru din 6 iulie 2010, omagierii Tainei Sfantului Botez si Tainei Sfintei Cununii, avand in vedere ca atat Taina Sfantului Botez, cat si Taina Sfintei Cununii stau la baza familiei crestine. In acest sens si Conferinta pastoral-misionara semestriala din primavara anului 2011 are ca tema 2011 – Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii in Patriarhia Romana .Familia este cununa creatiei, dar si mediul in care omul incepe sa inteleaga taina iubirii parintesti a lui Dumnezeu.Sfantul Botez este inceputul mantuirii omului si arvuna vietii vesnice traite in iubirea Preasfintei Treimi. De aceea, fericiti sunt parintii care dau nastere la copii si apoi ii boteaza ca sa devina in Hristos fii ai lui Dumnezeu dupa har si fii duhovnicesti ai Bisericii si pentru ca in Duhul Sfant sa poata numi Tata pe Dumnezeul Cel Ceresc (Cf. Romani 8, 16; Galateni 4, 6).Astazi, intr-o lume confruntata cu fenomenul secularizarii, cu pluralismul si sincretismul religios, este nevoie sa cunoastem mai bine ce inseamna a fi botezat, adica a fi crestin sau a purta numele lui Hristos. Credinciosii trebuie indemnati sa citeasca Slujba Sfantului Botez in fiecare an si sa fie ajutati de catre preoti sa inteleaga ce au spus nasii pentru fiecare dintre ei cand au fost botezati, copii fiind. Atunci s-a rugat preotul impreuna cu Biserica pentru fiecare primitor al Botezului: ca sa fie vrednic de imparatia cea nestricacioasa , sa se arate fiu al luminii si mostenitor al vesnicelor bunatati , sa se faca el impreuna sadit si partas mortii si invierii lui Hristos , sa-si pazeasca el haina botezului si logodirea Duhului neintinata si fara prihana in ziua cea infricosatoare a lui Hristos , sa se faca lui apa aceasta haina a nasterii de-a doua spre iertarea pacatelor si spre imbracaminte in nestricaciune (Slujba Sfantului Botez, ectenia mare, in Molitfelnic, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1998, p. 27).Preotii au un rol deosebit de important in a-i face sa inteleaga pe parintii care nu-si boteaza copiii ca ii lipsesc pe acesti copii de harul infierii duhovnicesti si de bucuria de-a se impartasi de Hristos Cel Inviat si de slava Preasfintei Treimi. Copiii care nu sunt botezati, sub pretextul ca nu ar fi suficient de maturi ca sa inteleaga Taina Botezului, sunt lipsiti de binecuvantarea unica a iertarii pacatului stramosesc si a inceputului vietii in Hristos, iar daca se intampla ca acesti copii sa moara nebotezati, ei nu se pot bucura deplin de bucuria vietii vesnice. De aceea, Biserica invata ca trebuie sfintita nu numai viata matura a omului, ci si copilaria si tineretea lui. In aceeasi zi in care este botezat, copilul este si uns cu Sfantul si Marele Mir, zicandu-se: pecetea darurilor Duhului Sfant. Atunci copilul primeste o multime de daruri spirituale pentru a creste spiritual, iar el, mergand la biserica impreuna cu mama, tata, bunica, bunicul si cu alti copii, va creste si duhovniceste in timp ce creste biologic. Noi purtam cu bucurie numele lui Hristos, numindu-ne crestini. Preasfanta Treime ne iubeste intrucat intram in comuniune duhovniceasca si sfanta cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cu alte cuvinte, dupa cum Preasfanta Treime a fost prezenta la Botezul lui Hristos, tot asa Preasfanta Treime este prezenta si cand se boteaza orice om care crede in Iisus Hristos si-L marturiseste ca fiind Dumnezeu si Imparat .In aceeasi zi in care se boteaza copilul, el primeste si Sfanta Taina a Euharistiei. Biserica nu amana pentru mai tarziu impartasirea euharistica a copilului botezat, sub pretextul ca la varsta de 6 saptamani copilul nu intelege aceste Sfinte Taine. De fapt, nici la varsta de 100 de ani nu putem intelege cum painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului, dar intelegem totusi ca Sfanta Euharistie este lucrare a iubirii lui Dumnezeu pentru oamenii care cred in Hristos Domnul. Faptul ca noi botezam copiii, ii mirungem si ii impartasim euharisitic in aceeasi zi, arata adevarul ca un copil este o persoana umana. Dupa cum Iisus, Dumnezeu Copilul Care S-a nascut in pestera din Betleem, era Persoana, tot asa fiecare copil botezat este o persoana care se afla in legatura de iubire cu Persoanele Preasfintei Treimi. Copilul nu este o parte dintr-un om, ci este un om adevarat, o persoana cu o identitate unica si valoare infinita, fiindca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel infinit si vesnic. Copilul nu este la un moment dat un animal care devine apoi om, ci este om sau persoana umana inca din momentul conceperii lui, iar prin Botez el devine persoana umana in relatie cu Persoanele Preasfintei Treimi, dupa chipul Carora a fost creat omul cand Dumnezeu a zis: sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra (Facere I, 26). In pluralul tainic folosit de Cartea Facerii vedem pe Dumnezeu Cel Unul si multiplu, Unul in fiinta si intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Precum odinioara in trecut, tot asa si astazi Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna zicand: lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti (Matei 19, 14; Marcu 10, 14; Luca 18, 15). Credinta copiilor este inspirata si sustinuta de credinta si iubirea parintilor pentru ei. Credinta copiilor este unita cu dorinta lor de a fi iubiti si de a iubi. Cand Biserica le arata copiilor iubirea lui Hristos pentru ei, acestia iubesc Biserica si devin icoane de nevinovatie si bunatate care ii orienteaza pe adulti spre Imparatia cerurilor (cf. Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16). Omul care este botezat in apa si in Duh, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, incepe o relatie și o viața noua, de comuniune cu Persoanele Preasfintei Treimi in Biserica lui Hristos.Prin nasterea de copii, familia este datatoare de viata umana, aratand astfel conlucrarea ei cu Dumnezeu – Iubitorul de oameni, Care doreste ca toti oamenii nascuti pe pamant sa participe la bucuria sau fericirea Sa vesnica din ceruri. In familie sunt pregatiti copiii pentru vocatia lor de a fi cetateni ai patriei pamantesti, dar si fii duhovnicesti sau viitori cetateni ai Imparatiei cerurilor. Familia este icoana si arvuna a iubirii Preasfintei Treimi, intrucat in ea omul traieste mai intai taina filiatiei, fraternitatii si paternitatii sau bucuria de-a fi copil (fiu ori fiica), frate (ori sora) si parinte (tata ori mama). De la familia conjugala crestina invata copilul ce este familia spirituala sfintitoare, adica Biserica ai carei membri sunt numiti fii si fiice, frati si surori, parinti si maici duhovnicesti in iubirea Preasfintei Treimi, intrucat Duhul Sfant Care purcede din Tatal si Se odihneste in Fiul impartaseste Bisericii lui Hristos harul paternitatii duhovnicesti pastorale (prin Hirotonie) si harul filiatiei (infierii) duhovnicesti baptismale (prin Botez), pentru ca toti crestinii sa traiasca in comuniune spirituala ca frati si surori in Hristos Domnul. Sfintirea sau sfintenia vietii este principalul scop al familiei. Nasterea de prunci este rodul iubirii sotilor intre ei si al dorintei lor de a avea copii si de a-i creste in iubire. Insa, nu numai nasterea de copii afirma vocatia femeii ca mama, ci si educatia sanatoasa data copiilor, pentru ca ea implica iubire si rabdare, adica o buna dispozitie permanenta a mame (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilie la Sfintii Maccabei, P.G. 50, 621). Copiii nu apartin parintilor ca o proprietate materiala, ci ei sunt persoane daruite lor de Dumnezeu, pentru a fi orientati spre dobandirea vietii vesnice. De aceea, parintii dupa trup si nasii, ca parinti duhovnicesti, trebuie sa se ingrijeasca de copii, de la varsta frageda, astfel incat sa li se insufle acestora cautarea Imparatiei cerurilor sau iubirea Tatalui ceresc. Parintii, atat cei naturali, cat si cei spirituali, care nu se ingrijesc de buna educatie a fiilor lor in credinta, ar trebui sa fie socotiti ucigasi de copii, spune Sfantul Ioan Gura de Aur (Idem, Omilie la Vaduva sa fie inregistrata , P.G. 51, 327). Educatia copiilor este, mai ales, datoria mamei, intrucat necesita multa daruire de sine sfanta si multa rabdare, fiind o lucrare mai insemnata decat nasterea fizica a copiilor (Idem, Omilie catre cei ce lupta, P.G. 47, 384). Femeia crestina binecuvantata cu nasterea de copii pregateste in sanul familiei conjugale viitorul umanitatii sau al intregii lumi. Familia sadeste in inimile inocente ale copiilor samanta virtutii, a vietii curate si a faptelor bune. Iubirea parintilor este baza educatiei copiilor. Autoritatea parinților nu trebuie sa se intemeieze pe asuprire si constrangere, ci pe iubire, dialog si ajutor. Comportamentul copiilor este strans legat de cel al parintilor. De la parintii lui, copilul trebuie sa invete sa iubeasca, sa daruiasca mai mult decat sa primeasca, sa asculte si sa ajute pe altii. Cea mai de seama mostenire pe care o pot lasa parintii copiilor este credinta in Dumnezeu, ca iubire de Dumnezeu si de aproapele.Societatea de astazi se confrunta cu izolarea si limitarea omului in individualism. Iar individualismul egoist se manifesta adesea in violenta, divort, abandonul copiilor si al parintilor, indiferenta fata de suferinta altora, suicid etc. Singuratatea sau individualismul este o lupta a individului impotriva propriei sale naturi, nascute din relatie interpersonala. Omul modern a pierdut familiaritatea cu Dumnezeu si sensul sacru al vietii, iar modelul familiei traditionale este considerat perimat. Multi copii se nasc in afara casatoriilor, pentru ca tinerii prefera sa traiasca impreuna fara sa se casatoreasca, fara a-si asuma responsabilitatile vietii conjugale si fara a cauta impreuna mantuirea. Numarul divorturilor este in crestere, mai ales in Occident, iar femeile divortate sau abandonate de soti sufera de singuratate si chiar de saracie. De asemenea, copiii din familiile divortate sufera de singuratate, intrucat au nevoie de afectiunea ambilor parinti. Conceptia individualista despre viata atinge si pe batranii abandonati, din ce in ce mai singuri. De aceea, este nevoie sa promovam familia bazata pe credinta si comuniune, pe binecuvantare si conlucrare in plan spiritual si conjugal.Cunoasterea situatiei reale a familiei crestine din zilele noastre, pe de-o parte, si intelegerea mai profunda a vocatiei ei spirituale, pe de alta parte, se impun ca prioritati ale lucrarii misionare a Bisericii in societate. Biserica este chemata sa acorde o atentie deosebita familiei crestine, aparand valoarea acesteia ca viata binecuvantata de Dumnezeu in scopul dobandirii mantuirii sau a vietii vesnice.†DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 748

Id: 14272

Data: Jun 9, 2011

Imagine: