Biserica Ortodoxa Romana si Patriarhul ei au fost mereu reperele in functie de care societatea romaneasca si-a putut gasi sau regasi calea atunci cand ispitele au facut sa se abata de la drumul cel drept. Traim astazi vremuri tulburi in care lipsa unei busole morale se face resimtita la toate nivelurile societatii romanesti. In aceasta mare de incertitudini avem nevoie de o stanca, pentru a ne arata ca valorile adevarate dainuiesc intr-adevar peste veacuri; in aceasta perioada in care intunericul, zgomotul si frica par sa fie ubicue, avem nevoie de un far care sa ne arate ca intotdeauna tarmul si siguranta sunt mai aproape decat credem. In vremuri de restriste, Biserica a fost locul unde romanii au reusit sa se reculeaga, sa-si gaseasca drumul si sa gaseasca resurse interne de putere si curaj, atunci cand au trebuit sa se ridice la inaltimea unor asteptari ce erau pretinse de la ei. Biserica a fost factorul de echilibru si de siguranta pentru intreaga societate si pentru o natiune ce nu de putine ori a trecut prin momente destabilizatoare. Aceasta misiune continua si in ziua de astazi, ea este perena. Biserica si reprezentantii sai, de la toate nivelurile, de la Patriarh la preotul de parohie, isi indeplinesc cu demnitate, cu smerenie si cu constiinciozitate datoria fata de enoriasii lor. Locul Bisericii este in sanul comunitatilor, locul preotilor este printre oameni. Misiunea si datoria Bisericii se poate realiza numai prin sacrificiu personal, iubire de oameni si dedicare fata de un scop inalt, ce transcende cotidianul. In acest context vreau sa fac referire la programul Niciun sat fara biserica pe care actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane l-a initiat inca de pe vremea in care era Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Acest program arata in mod complet si desavarsit dedicatia Preafericitului Parinte Daniel fata de misiunea crestineasca. Initiativa de a construi in fiecare sat si cartier unde nu exista biserica un lacas de cult, chiar si in cele in care ortodocsii ar fi minoritari, este nu doar salutara, dar vine in sustinerea afirmatiei potrivit careia crestinismul romanesc este pe maini bune. Ce dovada mai buna ca Preafericitul Daniel este binecuvantat cu har si cu viziune in ceea ce priveste conducerea Bisericii Ortodoxe Romane decat urmatoarele afirmatii: Un sat crestin fara biserica este un sat fara lumina suficienta pentru suflet. De aceea, datoria noastra este de a zidi biserici in fiecare localitate crestina si de a forma preoti care sa fie pastori de suflete pentru credinciosi. Ce-ar putea da omul in schimb pentru sufletul sau? Ce-i foloseste lui daca castiga lumea aceasta, dar isi pierde sufletul sau? Aici este esentialul vietii pe pamant. Daca nu avem biserica si nu avem preot, riscam sa ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva, daca nu construim in primul rand casa pentru vindecarea sufletului de pacate, pentru luminarea lui .Intr-adevar, parca harul divin vorbeste prin vocea Preafericitului Parinte Daniel, asa cum vorbeste si prin actiunile sale. Parintele Patriarh are dreptate, degeaba construim, daca nu construim in primul rand casa pentru vindecarea sufletului. Sufletul romanilor are nevoie de vindecare. Are nevoie de vindecare dupa 50 de ani de represiune, are nevoie de vindecare dupa 20 de ani de tranzitie agitata, obositoare si pe alocuri brutala, are nevoie de vindecare dupa 20 de ani de dezbinare. Avem nevoie de vindecare si avem nevoie sa ne iertam unii pe altii pentru a putea merge inainte. Cred cu tarie ca am avut cu totii acelasi tel, doar ca am lasat ca lucrurile neimportante sa intervina si ne-am abatut de la drumul drept, cred ca ne-am propus cu totii aceleasi lucruri, dar rutina si implicarea prea puternica in cotidian a facut sa uitam ce ne-am propus pentru maine si sa ne baricadam in traiul de azi. Acesta este cel mai mare pericol al lumii de astazi, acordarea unei atentii prea mari imediatului, materialului, fara sa ne gandim cat trebuie la ce se intampla mai apoi. Ce-i foloseste omului daca castiga lumea aceasta, dar isi pierde sufletul sau? . Aceasta intrebare simpla a Preafericitului Daniel ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri. Ce ne foloseste daca ne razboim intre noi pentru foloase care pier, mai devreme sau mai tarziu, ce ne folosesc sacrificiile de tot felul, daca pana la urma sufletul nostru nu este impacat, ce ne folosesc tradarile, rautatile, luptele de tot felul, daca la final nu reusim sa ne gasim linistea si implinirea sufleteasca?Acesta este rolul Bisericii si misiunea sa divina: sa ne reaseze pe drumul cel bun atunci cand pierdem calea. Acesta este rolul preotului si al Intaistatatorului Bisericii, sa-i calauzeasca pe cei ce se abat si se ratacesc. Şi din acest punct de vedere suntem norocosi, pentru ca Patriarhul nostru reuseste sa se achite cu toata cinstea si demnitatea de misiunea sa dificila.O dovada in plus a faptului ca Preafericitul Daniel a fost binecuvantat cu har inca de timpuriu pentru inalta sa misiune se poate gasi in cuvintele Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, rostite cu ocazia sustinerii tezei de doctorat in teologie ortodoxa a mireanului, la acea vreme, Dan-Ilie Ciobotea, care s-a referit la tanarul student in urmatorii termeni: un candidat bine pregatit, bine informat si mai ales patruns de dorinta si ravna de a trai o viata teologica de adancime duhovniceasca. Noua asemenea oameni ne trebuie, oameni care sa traiasca in invatatura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevarata a preotului aceasta este: sa traiasca in asa fel incat sa poata raspunde si intrebarilor omului de azi, dar sa ramana si preot adevarat. Cu o preotime fara cultura teologica si fara trairea demnitatii si misiunii sublime a preotiei se va ajunge la indepartarea poporului credincios de Biserica .Şi cata dreptate, cat adevar si mai ales cata viziune in aceste cuvinte. Caci intr-adevar, spiritualitatea adevarata a preotului este sa traiasca in asa fel incat sa poata raspunde si intrebarilor omului de azi, dar sa ramana si preot adevarat. Preafericitul Parinte Daniel a avut succes in imbinarea acestor aspecte si, poate mai important decat atat, a avut succes in apropierea poporului credincios de Biserica.O viata dedicata Bisericii si invataturii crestine, o viata dedicata comunitatilor, o viata dedicata crestinilor si a apropierii acestora fata de Biserica, o viata dedicata societatii romanesti, merita celebrata asa cum se cuvine. Preafericitul Parinte Daniel reprezinta un model nu doar pentru preotimea din Romania, ci pentru toata suflarea crestina. Este un exemplu fericit al situatiei in care harul divin vine in completarea unei personalitati puternice, a unui om bun, al unui barbat hotarat sa-si duca la buna indeplinire misiunea pe care si-a asumat-o. Ii urez La Multi Ani! Patriarhului Daniel cu ocazia implinirii varstei de 60 de ani. Fie ca Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii in continuare si fie ca el sa ne pastoreasca, pe noi, toti ortodocsii romani, mult timp de acum inainte. Cu deosebita consideratie,Mircea GEOANĂPresedintele Senatului Romaniei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 856

Id: 15317

Data: Jul 22, 2011

Imagine: