Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii ortodoxe Romane, cu ocazia ediției a V-a a Simpozionului Național privind dialogul dintre Teologie, Filosofie și Știința, cu tema Viata si Constiinta – in orizontul temporalitatii - abordari teologice, filosofice si stiintifice , organizat la Centrul pastoral și cultural, Manastirea Durau, 13-16 septembrie 2012:Este de remarcat și de apreciat faptul ca in ultimii ani prin intensificarea cooperarii dintre Biserica Ortodoxa Romana și Universitațile romanești se consolideaza o perspectiva spiritual - sapientiala a relației dintre teologie, filosofie și știința, respectandu-se totodata exigențele academice de cercetare. In acest sens, dialogul permite atat depașirea unor poziții reducționiste și izolaționiste, cat și a unor ințelegeri și atitudini bazate pe relativism și sincretism. Pentru dezvoltarea adecvata și onesta a dialogului este importanta depașirea unei raportari ideologizate asupra cunoasterii care a distorsionat semnificativ relația dintre teologie, filosofie și știința, cultivandu-se spiritul de divergenta, nu de convergenta. Acum, insa, perspectiva sapientiala promoveaza convergenta cailor de cunoastere si intelege cunoasterea ca imbogatire a vietii umane in comuniune.In numeroase domenii de varf ale cercetarii științifice de astazi s-a renunțat la ideologia scientista structurata pe autosuficiența și aroganța, conturandu-se cadrul favorabil pentru intalnirea dintre perspectiva științifica, filosofica și teologica. In acest context, prin participarea teologiei eclesiale la dialogul cu filosofia si stiinta, pot fi actualizate cu fidelitate și in mod creator reperele Tradiției biblice și patristice intr-un context cultural, filosofic si stiintific diferit de cel al epocilor biblice si patristice. In acest sens, Traditia eclesiala, bazata pe revelatia divina a originii si finalitatii existentei create, devine sursa de inspiratie creatoare pentru intalnirea dintre scientia si sapientia, dintre stiinta si intelepciune, componente majore ale vietii si constiintei prezentei umane in natura si in istorie.Un proiect semnificativ in cooperarea Bisericii Ortodoxe cu Universitatile romanesti este si acest Simpozion National dedicat dialogului dintre teologie, filosofie si stiinta. Primul eveniment de acest fel a avut loc in anul 2007, tot la Manastirea Durau (judetul Neamt), iar editiile desfasurate pana acum au adunat un numar important de profesori, cercetatori si teologi din spatiul universitar romanesc.In acest an, 2012, s-a semnat un protocol de cooperare intre Patriarhia Romana, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi prin Centrul de Cercetare Interdisciplinara in Religie, Filosofie si Ştiinta si Universitatea din București prin Centrul de Dialog si Cercetare in Teologie, Ştiinta si Filosofie din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul . Acest protocol materializeaza cooperarea existenta intre Biserica și Universitați in ceea ce privește relația dintre teologie, filosofie și știința, intensificand și intarind totodata asumarea programatica a perspectivei spiritual - sapientiale in acest domeniu.Anul acesta, in mod similar cu ediția precedenta desfașurata anul trecut (2011) la Manastirea Caraiman (judetul Prahova), Simpozionul National dedicat dialogului dintre teologie, filosofie si stiinta se desfasoara in cadrul Proiectului Cursuri despre relatia dintre religie, filosofie si stiinta din perspectiva crestin-ortodoxa . Proiectul mentionat este rodul cooperarii dintre Patriarhia Romana, Centrul de Cercetare Interdisciplinara in Religie, Filosofie si Ştiinta al Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi si Centrul de Dialog si Cercetare in Teologie, Ştiinta si Filosofie din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti.Ediția a V-a a Simpozionului Național, care include și școlile de vara din proiectul menționat anterior, are tema Viata si Constiinta – in orizontul temporalitatii - abordari teologice, filosofice si stiintifice . Este o tema de mare actualitate, cu numeroase implicații in aspectele care vizeaza intalnirea dintre teologie, filosofie și știința. Problematica timpului este una extrem de complexa, constituind o preocupare constanta pentru tradițiile religioase ale lumii, pentru filosofie și știința. In societatea contemporana bulversata de un ritm deosebit de accelerat al existenței, amplificat artificial prin tehnologiile informației de astazi, este imperios necesar sa fie cultivate atat dimensiunea existentiala a timpului ca durata si dainuire a vietii umane in comuniune, cat si valoarea constiintei umane care da sens timpului si il transcende spiritual prin aspiratia la nemurire sau viata eterna.Tradiția vie a Bisericii ofera ințelegerea timpului nu doar avand semnificația de cronos, ca succesiune a unor secvențe temporale, ci timpul asumat in calitate de kairos, de timp binecuvantat si privilegiat, pentru innoirea și transfigurarea existenței, ca sansa de sesizare a lucrarii lui Dumnezeu in istorie și in viața concreta a fiecaruia dintre oameni. Prin inomenirea Fiului vesnic al lui Dumnezeu, viata vesnica a intrat in timpul trecator, deschizandu-l spre eternitate, ca mod de existenta nefragmentata si netrecatoare, ca plenitudine de viata in comuniunea persoanelor distincte. In constiinta si experiența Bisericii, timpul trecator trebuie folosit de om pentru unirea lui cu Dumnezeu – Creatorul, Cel netrecator sau etern.In aceasta perspectiva, timpul trait fara iubire de Dumnezeu si de semeni poate fi rascumparat prin credinta, pocainta si fapte bune, așa cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel cand zice: Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt (Efeseni 5, 16). Fiecare clipa a vietii umane poate constitui o șansa de comuniune a omului cu Dumnezeu și cu semenii. Astfel timpul devine o masura a cresterii sau devenirii spirituale a omului in comuniunea cu Dumnezeu Cel vesnic viu.Versetul de la Apocalipsa 3, 20 Iata Eu stau la ușa și bat ofera perspectiva asumarii timpului ca interval intre chemarea lui Dumnezeu și raspunsul liber al omului, așa cum preciza sugestiv Parintele Dumitru Staniloae. Cu alte cuvinte, in timp se exprima relatia dintre iubirea smerita a lui Dumnezeu Care cauta pe om si libertatea de constiinta a omului de a-I raspunde sau nu. In acest sens, Parintele Dumitru Staniloae menționeaza: Timpul inseamna pentru Dumnezeu durata așteptarii intre bataia Sa la poarta și fapta noastra de a o deschide. El nu intra cu forța in inima oamenilor. Timpul implica in acest sens și libertatea și respectul acordat de Dumnezeu creaturilor conștiente. Unirea cu El in iubire nu se poate realiza fara raspunsul liber al oamenilor la oferta iubirii Sale. Dar Dumnezeu, așteptand, traiește timpul fara sa uite de eternitatea Sa (Pr. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, volumul I, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București, 2003, p. 191-192)Consideram ca Simpozionul Național de Teologie, Filosofie și Știința, aflat la cea de-a V-a ediție și avand ca tema Viata si Constiinta – in orizontul temporalitatii - abordari teologice, filosofice si stiintifice va contribui la fructificarea intalnirii dintre traditia teologica ortodoxa, gandirea filosofica si cercetarea stiintifica, cu un impact semnificativ in randul profesorilor de religie din mediul liceal, a preotilor, studentilor și masteranzilor de diferite specializari din cele doua centre universitare, Bucuresti si Iasi.Dorim tuturor organizatorilor, oratorilor si participantilor bucuria unui dialog binecuvantat si rodnic!† DANIELPatriarhul Biserici Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 515

Id: 24477

Data: Sep 13, 2012

Imagine: