Cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut in anul nou, 2010, am multumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El in anul 2009 si ne-am rugat ca Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa vietuim crestineste si sa ne daruiasca darurile Sale cele bogate spre mantuire, spre sanatate, spre bucurie si in anul nou in care am intrat.Aceasta rugaciune de la miezul noptii, la cumpana dintre ani, are o semnificatie deosebita. Ea nu este una de traditie veche, dar are semnificatii profunde, traditionale, si anume se obisnuieste ca, in ziua de Anul Nou, cand praznuim si sarbatoarea Taierii imprejur a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in a opta zi de la nasterea Sa, si facem pomenirea Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care a trecut la Domnul la data de 1 ianuarie, anul 379, sa se aduca multumire lui Dumnezeu printr-o rugaciune de Te Deum. Aceasta slujba de Te Deum, prin care se binecuvinteaza cununa anului, se savarseste, in general, dupa Sfanta Liturghie; dar incepand cu anul 2000, rugaciunea de multumire adusa lui Dumnezeu s-a devansat, si anume au fost inaltate rugaciuni de multumire in noaptea de trecere de la anul 1999 spre anul jubiliar 2000 si in noaptea de trecere din anul 2000 spre 2001. Iar aceasta trecere dintre doua milenii - nu doar dintre doua secole - avea un caracter profund teologic-religios, si anume in toata lumea crestina a fost serbat anul jubiliar 2000, o perioada de aniversare a doua mii de ani de la nasterea lui Hristos, adica, doua mii de ani ai erei crestine. S-au inaltat rugaciuni de multumire la Betleem, la Ierusalim si in toate marile orase de traditie crestina.Incepand din anul 2000, aceasta traditie de a ne ruga noaptea - nu doar ziua, dupa Sfanta Liturghie -, la cumpana dintre ani, este una sfanta si plina de folos duhovnicesc. De pilda, noi praznuim Invierea noaptea, pentru ca Mantuitorul a inviat noaptea. Iar intrucat Hristos S-a nascut noaptea, in noaptea de Craciun nu se doarme, ci se colinda, iar in unele Biserici Ortodoxe, ca de pilda in Biserica Rusa, Liturghia de Craciun se savarseste noaptea, ca si Liturghia de Pasti. Noi, insa, romanii, intrucat am dat o importanta deosebita vestirii Nasterii Domnului prin colinde, colindam in noaptea de Craciun. In noaptea de Pasti ne rugam pentru ca praznuim trecerea de la moarte la viata, iar in noaptea de Craciun colindam, pentru ca Fiul Cel vesnic al lui Dumnezeu, Cel fara de inceput, Isi face un inceput in timp, Se naste ca Om din Fecioara in pestera de langa Betleem.Deci, aceasta cumpana intre o anumita perioada de timp si o alta noua, diferita de ea, se sfinteste prin rugaciune. Desigur, ne putem ruga pentru a-I multumi lui Dumnezeu si in timpul zilei de 1 ianuarie, dar mai plina de semnificatie este rugaciunea la miezul noptii, pentru ca tocmai la miezul noptii se trece de la o zi la alta; iar la trecerea aceasta dintre ani, la acest Paste al timpului, - Paste inseamna trecere - noi cei trecatori multumim lui Dumnezeu Cel netrecator; noi cei ce vietuim in timp multumim lui Dumnezeu Cel mai presus de timp; noi cei care vietuim in spatiu, intr-un loc anume, multumim lui Dumnezeu Cel mai presus de spatiu; noi cei din lume multumim lui Dumnezeu Cel ce a creat lumea, ii poarta de grija, dar este mai presus de lume. Iar aceasta multumire adusa lui Dumnezeu ca recunostinta si ca recunoastere a darurilor primite de la El are ca scop mantuirea. De aceea, fiecare an nou se numeste un an al mantuirii. In vechile hrisoave sau cronici, in inscriptiile de la intrarea in biserici sau in institutii crestine se scria, si se scrie pana astazi, ca s-a zidit aceasta biserica in anul mantuirii ..., precizandu-se anul respectiv. Astfel se confirma cuvintele Sfantului Apostol Pavel care spune iata, acum, vremea potrivita, iata, acum, ziua mantuirii (II Corinteni 6, 2). De la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos fiecare an este un an al mantuirii si, deci, noi multumim lui Dumnezeu, cerem iertarea pacatelor si cerem ajutorul de la El ca sa sfintim timpul vietii noastre ca timp al mantuirii.Dar ce inseamna propriu-zis mantuirea? Mantuirea inseamna nu doar izbavirea din dificultati, din necazuri, din boli, ci mantuirea inseamna unirea noastra, a oamenilor trecatori, cu Dumnezeu Cel netrecator; inseamna eliberarea noastra din robia pacatului si intrarea in viata sfanta a lui Hristos, prin Sfantul Botez, prin taina pocaintei, prin rugaciune, prin fapte bune si prin impartasirea cu Sfintele Taine, dar, mai ales, impartasirea cu Sfanta si dumnezeiasca Euharistie: Cu trupul lui Hristos va impartasiti si din izvorul cel fara de moarte gustati.Asadar, in Biserica e locul mantuirii. Biserica este locul in care se mantuiesc cei condamnati la moarte din pricina pacatului, intrucat plata pacatului este moartea (Romani 6, 23). Insa cine se pocaieste de pacate si primeste iertarea se mantuieste. Sfantul Efrem Sirul ne spune ca Biserica este locul in care se salveaza, se mantuiesc cei ce pier, cei condamnati la moarte - moartea ca despartire a omului de Dumnezeu prin pacat. Deci, noi ne mantuim, prin rugaciune, prin multumire, prin pocainta, prin impartasirea cu Sfintele Taine si prin savarsirea binelui, intrucat prin acestea ne unim cu Hristos Imparatul Cel fara de moarte Care a biruit pacatul, a biruit iadul, a biruit moartea si ne-a unit pe noi cu Dumnezeu-Tatal, adica ne-a ridicat in slava si in iubirea Preasfintei Treimi prin Invierea Sa si prin Inaltarea Sa intru slava la ceruri.Deci anul mantuirii este anul in care folosim timpul dat de Dumnezeu ca un interval intre darul Lui - in primul rand darul vietii - si raspunsul nostru. In timp cadem in pacate si in timp ne ridicam. Iar daca moartea ne gaseste in pacat, am pierdut mantuirea. Daca sfarsitul ne gaseste uniti cu Dumnezeu prin rugaciune, prin fapte bune, prin Sfintele Taine, atunci dobandim mantuirea. Sfantul Isaac Sirul spune ca viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre si prin gandurile noastre. Cat suntem inca in viata aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris in cartea vietii noastre cu fapta, cu vorbirea si cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun corectam capitole din viata noastra, fraze din cartea vietii noastre, exprimari gresite, dar cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe cartea vietii noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum erau cand ne-a gasit ceasul mortii, si deci ziua judecatii. De aceea, in fiecare Liturghie noi cerem sfarsit crestinesc vietii noastre sau cealalta vreme a vietii noastre in pace si intru pocainta sa o petrecem. Deci timpul pe care il avem la dispozitie poate fi timpul caderii sau timpul ridicarii - totul depinde de credinta si de vointa noastra; poate fi timpul rodirii sau timpul risipirii darurilor primite prin nasterea dupa trup: sanatate, inteligenta, frumusete, bunatate sau darurile primite la Botez - pecetea darurilor Duhului Sfant. Putem inmulti darurile sau le putem risipi. Totul depinde daca sfintim timpul prin credinta, pocainta si fapte bune sau profanam timpul vietii noastre prin pacate. Totul depinde de noi, de intensitatea rugaciunii, de intensitatea iubirii noastre fata de Hristos, de Sfanta Treime, de toti sfintii lui Dumnezeu si fata de semenii nostri.De aceea, rugaciunea la cumpana dintre ani este o rugaciune care pune in cumpana rostul vietii noastre pe pamant. Nu e vorba de o simpla trecere de la o ora la alta, ci se doreste a fi o trecere de la o stare la alta, de la o stare spirituala mai putin buna la una mai buna. Sfantul Ioan Gura de Aur, intrebandu-se despre rostul vietii noastre pamantesti trecatoare, zice: Ce folos de viata aceasta pamanteasca trecatoare daca in ea nu ne ostenim sa dobandim viata vesnica netrecatoare!? Iar viata cea netrecatoare se dobandeste prin rugaciune si fapte bune. Noi nu putem savarsi fapte bune daca Dumnezeu Cel Bun - singurul fiind bun prin natura - nu ne daruieste harul Sau. Noi traim din mila, din harul, din milostivirea lui Dumnezeu Care ne ajuta sa implinim in viata noastra voia Lui.Sa cerem lui Dumnezeu - Tatal, Fiul si Duhul Sfant - sa ne ajute sa sfintim timpul vietii noastre. Iar daca in viata noastra, in anul trecut am trait timp cazut, timp de lenevire, timp de nerodire, timp de uitare a lui Dumnezeu, timp de neglijare a semenilor nostri, in anul in care am intrat acum sa corectam capitolele, frazele, propozitiile si cuvintele din viata noastra, sa le imbunatatim, sa le facem conforme cu voia lui Dumnezeu si cu voia sfintilor.Acum la inceputul anului nou Sfantul Vasile cel Mare este pentru noi o pilda de folosire a timpului mantuirii. In 9 ani cat a fost episcop a lucrat atat de mult, a scris atat de mult, a postit atat de mult, s-a rugat atat de mult si a aparat atat de mult credinta ortodoxa incat nici 90 de ani nu ne sunt suficienti noua sa ne ridicam la masura lui. Atat de intens a trait timpul vietii crestine ca timp al mantuirii, incat poate fi pentru noi toti un model de sfintire a timpului, cu rugaciunea, cu fapta cea buna, cu lucrarea cea milostiva si cu lauda adusa lui Dumnezeu.Sa-i cerem Sfantului Vasile cel Mare ca prin rugaciunile sale sa ne ajute sa sfintim si noi timpul vietii noastre cum a sfintit el timpul vietii sale, ca un mare invatator si rugator in Biserica cea sfanta a lui Hristos.Tuturor celor ce poarta numele de Vasile sau Vasilica sau derivate le dorim ani multi si binecuvantati, sa foloseasca timpul vietii ca timp al mantuirii, cu bucuria credintei, cu nadejde in Dumnezeu si cu rodire de fapte bune. Tuturor va dorim ani multi, binecuvantati si va adresam traditionalul La multi si fericiti ani!. (sursa: 'Lumina de Duminica', 10 ianuarie 2010, Nr. 1, Anul VI - SERIE NAŢIONALĂ)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 629

Id: 4038

Data: Jan 12, 2010

Imagine: