La Biserica Bucur din Capitala tainele istoriei stau ascunse in caramizile lacasului, sub treptele care urca pe colina, in lespezile din podea. Acestea o fac mai fermecatoare, mai frumoasa, mai vizitata de credinciosi. Una cate una Dumnezeu le descopera oamenilor, care nici nu banuiesc valoarea spirituala pe care o are aceasta casa a Domnului. Mergand vara de-a lungul cursului apei raului Dambovita, ochii obositi de culorile lipsite de viata ale Capitalei nu pot sa nu observe o pata de lumina pe colina de un verde fraged, care se inalta, modest, pe strada Radu Voda, intre doua blocuri imense. Spre mirarea celui care vede mica minune din centrul Capitalei, tocmai blocurile sunt umbrite de lumina alba, dar vie a bisericutei de pe colina. Şi mai mare ar fi mirarea trecatorului grabit daca ar afla ca acest lacas are o vechime de mai mult de o jumatate de mileniu. Iar daca nu am fi cu totii bolnavi de graba, nu am fi considerat pierdere de timp zabovirea in acest sfant lacas, care, spune bine-cunoscuta legenda, ar fi fost primul din Bucuresti. Aceeasi legenda spune ca biserica a fost ridicata de catre ciobanul Bucur, care a poposit cu turmele sale pe malul Dambovitei, punand temelia unei asezari care avea sa devina mai tarziu capitala Ţarii Romanesti. Daramata, incendiata de turci, lipsita de un preot ingrijitor, inchisa pentru mai bine de o suta de ani si amenintata de regimul ateu, biserica ciobanului nu s-a lasat inghitita de valurile vremurilor nelinistite. Recent ea a fost supusa unui proces de consolidare si restaurare, desfasurat concomitent cu cercetarile arheologice. Acestea au scos la iveala marturii ale existentei unei biserici mai vechi, care, conform istoricilor, a fost construita la 1416 pe locul altei biserici de lemn. Fiind cuprinsi de curiozitate, am lasat grijile lumesti si am mers la Biserica Bucur ca sa aflam mai multe.Misterele istoriei lacasului'Foarte multi istorici, arheologi, cercetatori stiintifici si-au pus intrebarea daca biserica noastra este sau nu prima biserica din Bucuresti, pentru ca ea poarta numele ciobanului Bucur', a inceput sa povesteasca parintele Ionut Barbulescu, parohul bisericii. L-am gasit vorbind cu o enoriasa in linistea primitoare a bisericutei. 'Pe de o parte, faptul ca ea are acest nume, pe de alta parte, faptul ca ea este situata in mijlocul Bucurestiului, in zona care este cunoscuta ca fiind leaganul cetatii sau locul de unde mai apoi s-a dezvoltat Bucurestiul, au fost motive care au facut sa se banuiasca faptul ca ar putea fi prima biserica din Bucuresti', a inceput parintele a descurca ghemul istoriei lacasului. 'Noi am gasit sub policandrul din mijlocul bisericii, intre lespezile de piatra, asa numita pisanie a bisericii. Este o piatra in care este inscriptionat faptul ca Mircea cel Batran a construit biserica din caramida pe locul bisericii vechi a ciobanului Bucur, pentru ca sa se faca rugaciuni pentru stramosii nostri care au murit intr-o batalie locala, de la Giurgiu, cu turcii si care au fost inmormantati pe colina bisericii. Se mentioneaza in pisanie ca in 1416 biserica era fondata, adica construita'. Ascunsa sub mocheta, pisania pare sa fie o adeverinta de nastere a bisericii, daltuita in piatra. Toate ar fi fost bune, daca pisania era originala. Insa nu este. 'Ea a fost pusa aici, intre lespezile bisericii, in 1868, de catre un preot, Grigore Musceleanu, care era ingrijitorul bisericii Manastirii Radu-Voda. Parintele Grigore sustine ca a vazut cum pisania bisericii a fost ingropata de catre egumen in fundatiile pridvorului bisericii manastirii. 'Fiindca pisania nu era originala, istoricii nu au indraznit sa dea un verdict privind vechimea bisericii bazandu-se doar pe cele scrise in copia ei. Iar in timpul regimului comunist s-a incercat chiar o falsificare a istoriei bisericii. Aflandu-ne in pridvorul curat, amenajat cu muscate, in lumina limpede a zilei, ni se parea imposibila o astfel de tentativa. 'A existat interesul ca datarea bisericii noastre sa nu fie cea care corespunde realitatii, pentru ca se dorea daramarea bisericii. Conform planului arhitectilor, blocul din dreapta bisericii trebuia sa continue pana la linia de tramvai.' Din acest motiv au fost facute niste sapaturi arheologice. Parintele si-a indreptat privirea catre latura de nord a bisericii. 'Acolo au fost sapate niste santuri, care se aflau la distanta de doi metri de la biserica. In unul din aceste santuri a fost gasita o caramida pe care era inscriptionat anul 1743. Astfel a fost 'rezolvata' problema datarii lacasului. Cum s-a descoperit istoriaIn vara anului 2007 la biserica au inceput lucrarile de consolidare si restaurare. 'A fost nevoie de trei ori sa se modifice proiectul rezistentei, pentru ca muncitorii tot sapau si nu ajungeau la baza zidurilor. O fundatie atat de mare nu se justifica pentru o constructie atat de mica, de aceea am considerat acest fapt un argument in favoarea veridicitatii pisaniei gasite intre lespezile bisericii.' In timpul sapaturilor in fundatiile pridvorului si pronaosului au fost descoperite parti din niste ziduri mai vechi, cu caramizi de epoca. 'De asemenea a fost descoperita in partea de rasarit a bisericii, sub fereastra Sfantului Altar, la exact doi metri adancime, o bolta, caramizile din zid fiind asezate in semicerc. Explicatia arheologilor a fost ca aceste caramizi asezate in semicerc ar fi fost de la fereastra bisericii din 1416, care si ea era construita cu doi metri mai jos de nivelul actual.'Vorbele parintelui daltuiau in piatra cunostintelor noastre istorice, conturandu-se viata Bisericii Bucur. In acelasi timp se auzeau ciocanele care curatau peretii din afara bisericii, mai jos de nivelul braului, de stratul de tencuiala veche. Pe caramizile dezgolite parea sa apara scrijelita povestea lacasului. Firul povestirilor nu contenea: 'Au continuat descoperirile arheologice si spre finalul lucrarilor, in partea superioara a scarii principale, am descoperit niste trepte de acces in biserica din 1416. Sunt niste scari alcatuite din pietre de moara, niste trepte care erau mult prea grele pentru ca sa fie folosite in alt scop. Ele au fost pastrate in locul in care au fost descoperite'.Auzind spusele parintelui paroh, pentru noi era tot mai evident ca pisania ascunsa intre lespezile bisericii era cu adevarat copia celei originale. 'Cred ca, pe de o parte, adancimea foarte mare a fundatiilor, apoi descoperirea in fundatia bisericii a unor parti de fundatii mai vechi, in al treilea rand, descoperirea boltii sub fereastra Sfantului Altar si, nu in ultimul rand, descoperirea lespezilor de piatra de moara in partea superioara a scarii principale sunt informatii suficient de temeinice care justifica parerea potrivit careia biserica noastra nu dateaza din 1743, ci a fost construita in timpul lui Mircea cel Batran, pe locul altei biserici din lemn, si anume cea a ciobanului Bucur', concluzioneaza parintele Ionut Barbulescu.Sperante si bucuriiDupa doar o ora petrecuta pe colina din care rasare o floare modesta, dar frumoasa, aducatoare de farmec in gradina lacasurilor sfinte din Bucuresti, simteam vibratia tuturor vietilor acelor oameni care si-au lasat amprentele in istoria bisericutei albe. Parintele a reluat povestirea. 'Noi acum mai avem cateva lucrari de restaurare a bisericii, si anume a zidurilor dinspre Splaiul Unirii, ancadramentele de la ferestre si de la usa bisericii, si apoi nadajduim sa putem savarsi si noi slujba de resfintire. Arheologii ne-au propus ca, in viitor, sa fie efectuata o sapatura arheologica in Sfantul Altar, astfel incat sa se vada daca se pot gasi oseminte ale monahilor Manastirii Radu-Voda, pentru ca biserica a functionat intre anii 1632 si 1645 ca paraclis al manastirii'. Din privirea parintelui se infiripau sperante: 'Nadajduim, cu ajutorul bunului Dumnezeu, ca in urma lucrarilor efectuate sa dainuiasca biserica noastra si sa fie, in urmatorii o suta de ani, loc in care credinciosii sa se poata aduna la rugaciune.'In timp ce priveam icoanele, peretii, usa sculptata din lemn, care s-a pastrat aproape intacta de-a lungul anilor, ferestrele prin care lumea interioara a bisericii urmareste tacuta ritmul zbuciumat de afara, timpul se oprise-n loc. Intreaga colina pare a fi rupta din goana orelor, minutelor, secundelor, reusind sa absoarba, precum frunzele seva, harul lui Dumnezeu din Ceruri. Acolo, pe scarile care urca in sus, in numarul simbolic de 33 de trepte, se mai aude murmurul de fluier al ciobanului Bucur, acolo traiesc ostasii lui Mircea cel Batran, cazuti in lupta de la Giurgiu, acolo se simte mirosul de tamaie de la cadelnita care strabatea biserica in timpul parastaselor facute de ieromonahii Manastirii Radu-Voda, acolo sfintii din icoanele vechi te privesc cu o dragoste nebanuita, acolo se leaga pamantul orasului incetosat de norii deznadejdii de Cerul albastru al sperantelor. 'Desi este una dintre cele mai mici biserici din Bucuresti, dupa parerea mea, este locul cel mai frumos loc din lume', ne spune parintele in final. 'Este un loc incarcat de istorie, un loc incarcat de rugaciunile si lacrimile stramosilor nostri, este un loc in care ne putem gasi linistea in tumultul drumurilor noastre.' Multumind parintelui pentru ca ne-a descurcat ghemul colorat al vietii bisericii Bucur, coboram treptele si ne indreptam pasii spre lumea din exterior, inapoi la rutina, printre blocurile enorme, dar atat de mici si umbrite de maretia primului lacas sfant de pe malul Dambovitei. Insa nimic nu mai poate indeparta de pe chipurile noastre lumina bisericii albe de pe colina de un verde fraged din mijlocul Bucurestiului. (Reportaj publicat in Ziarul Lumina , Editia din data de 28 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 951

Id: 15468

Data: Jul 28, 2011

Imagine: