Cand slujesti de 10 ani intr-o biserica, te inveti cu locul si simti ca apartii comunitatii in care ti-a fost dat sa ajungi. Iar daca mai primesti si binecuvantarea de a avea copii si de a-i vedea alergand in voia cea buna pe aceste meleaguri, incepi sa prinzi radacini aici. Iti ridici o casa si cauti sa-ti desavarsesti misiunea de preot. Astfel ar putea fi rezumata experienta duhovniceasca si de viata a tanarului preot Mihail Dobre, parohul bisericii din Moara Domneasca, comuna Ganeasa, judetul Ilfov.Fiind o vizita anuntata, parintele Dobre ne asteapta la poarta bisericii monument istoric cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae. Surpriza de a descoperi in Baragan un sfant lacas in stil stefanian a fost nesperata. Semeata constructie face nota distincta intre celelalte biserici vecine.Martora a vietii comunitatii de peste 100 de aniInsufletiti de primirea binevoitoare a gazdei, ne facem drum pe aleea care taie cimitirul in doua. Intram in sfantul lacas cat sa lasam manunchiuri de inchinaciuni la icoane, dupa care, impreuna cu preotul Mihail, ne gasim loc sub soarele care straluceste a primavara, sub coroana desfrunzita a unui arbore imens, sadit chiar inaintea intrarii, la capul mormantului unde odihneste nepotul domnitorului Mihail Şutu. Biserica pe care o vedeti a fost construita in 1909 de Paulina Mavros, maritata cu consulul Ernest de Kotyebue, si fiica a generalului Mavros. Ea era mostenitoare si proprietara a mosiei Moara Domneasca. Biserica seamana cu tipul bisericilor stefaniene. Turnul lui Ştefan de la Piatra Neamt si clopotnita noastra sunt aproape la fel, incepe slujitorul sfantului altar sa desluseasca istoria monumentului istoric care atrage de la prima vedere admiratia.Ca urmare a efortului unui grup de credinciosi, biserica de astazi a fost zidita in locul celei vechi, din anul 1817, care era mult mai micuta si degradata de cutremure. Mostenitoarea Mavrosilor a ridicat biserica cea noua si incapatoare pe cheltuiala sa pentru vesnica pomenire a parintilor si surorilor ei, asa cum arata si pisania de la intrarea in sfantul lacas: Am cladit aceasta sfanta biserica, pentru comuna mea Moara Domneasca, in amintirea prea iubitilor mei, Maria si Sofia Mavros, Maria si Constantin Şutu.Preotul celor 680 de familii din Moara Domneasca spune ca satenii s-au bucurat de prezenta unui lacas de cult inca din a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, in zilele mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, cand Zoita Cantacuzino, stranepoata de fiu a lui Şerban Voda Cantacuzino, a ridicat o biserica de lemn cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae. Totusi, documentele indica faptul ca in anul 1810, in aceasta bisericuta nu se mai slujea.Martora a continuitatii vietii religioase in aceste locuri sta si crucea de la intrarea in biserica, datata 1842, scrisa in piatra cu caractere chirilice, dar si cea din curtea sfantului lacas, care poarta pecetea aceluiasi an, si pe care se pot descifra chirilicele: Pomeneste Doamne Petcu, Maria, Radu, Popa Stoica, Ilie, Nastasia, Smaranda, ..., Sofia, Calita, Stoica † 1842, septembrie 17.In 2003, biserica din Moara Domneasca devine parohie de sine statatoare, prilej cu care se infiinteaza un fond de biblioteca, necesar credinciosilor din sat pentru o mai buna intelegere a valorilor Ortodoxiei. Tot pe linie culturala, meritorie este initiativa care a dat roade in perioada 2006-2007 de a edita un buletin parohial saptamanal, denumit initial Cuvant pentru suflet, iar apoi Comuniune, editat de preotul paroh, iar mai apoi de un colectiv de teologi si laici din parohie si din alte parohii.Loc de odihna pentru familia ctitoreiInteriorul bisericii in forma de nava pastreaza bijuterii deosebite ale artei si ale spiritualitatii noastre. Impresioneaza catapeteasma de la 1800 lucrata cu o maiestrie aparte, minutioasa, dar si icoana Maicii Domnului Axionita, pictata de Anton Serafim, singura icoana asupra careia nu s-a intervenit de la 1860, anul in care a fost realizata. O parte din mobilierul bisericii, precum strana de cantat, dulapul, este donat de Paulina de Kotzebue, iar alte piese mai vechi sunt donate de credinciosii parohiei.In incinta lacasului de cult isi doarme somnul de veci ctitora Paulina Kotzebue, decedata in anul 1912, dar si Maria Ventura, bunica Paulinei Kotzebue dupa mama, soacra generalului Nicolae Mavros, plecata la Domnul in 1851. De asemenea, necropola familiei Mavros adaposteste mormintele generalului de divizie Pavel Kotzebue si al sotiei sale Lidia (fosta Suhanova), sculptorita ce a executat Monumentul Eroilor Aviatori din Bucuresti. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 28 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1028

Id: 28772

Data: Feb 28, 2013

Imagine: