Pentru toti romanii stabiliti in capitala franceza, din trecut sau din prezent, era nevoie de un loc in care sa se simta acasa, in care sa-si pastreze identitatea religioasa si nationala nestirbite. El se identifica cu Catedrala Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail, iar toti romanii care fac parte din aceasta parohie sunt uniti in acelasi gand cu marele Eugen Ionescu: Viata unui popor se fondeaza si este perpetuata prin spiritualitatea sa. Cand libertatea acestui popor este amenintata, cand insasi existenta sa este amenintata, el subzista si supravietuieste prin spiritualitatea sa. Biserica «Sfintii Arhangheli» este, pentru Romania, nu departe de Notre-Dame, acest loc spiritual, un gardian al vietii impotriva tuturor vicisitudinilor istorice si personale, care aici se transforma in speranta.Inainte de a fi atribuita cultului ortodox roman, Catedrala mitropolitana din Paris, situata in inima Cartierului Latin, pe strada Jean de Beauvais, nr. 9, ridicata in secolul al XIV-lea pentru a servi drept capela studentilor care urmau cursurile cu acelasi nume, a avut o lunga si glorioasa istorie. In cadrul vizitei pe care o va efectua in luna iulie anul acesta, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, va sluji in acest lacas de inchinare reprezentativ pentru romanii din capitala Frantei.Cel care a pus bazele Colegiului Jean de Beauvais este cardinalul Jean II de Dormans, in secolul al XIV-lea, cu scopul de a instrui tinerii saraci din tinuturile sale de origine. La data de 12 iulie 1359 el ajunge episcop de Beauvais, devenind astfel Jean de Beauvais, asa cum atesta pana in zilele noastre si numele strazii pe care se ridica biserica colegiului sau parizian. In acest scop el cumpara, intr-o zi de duminica, la data de 29 iunie 1365, Casa Imaginilor, strada Clos Bruneau, si apoi, pe 11 iulie, casa numita Gago. Cinci ani mai tarziu, la 8 mai 1370, va promulga documentul fondarii colegiului.Dupa moartea lui Jean de Beauvais (1373), regele Carol V, avand o recunostinta fidela pentru cancelarul pe care-l numea prietenul sau, ia asupra sa protectia colegiului. Astfel, pentru a arata acest lucru, vine el insusi si pune piatra de temelie la capela colegiului, la data de 30 ianuarie 1374. O alta atentie delicata pe care Carol V i-o arata este oferirea propriului sau arhitect, Raymond de Temple, pentru constructia capelei, cel care lucrase deja la constructia Louvre-lui si a Catedralei Notre-Dame, ajutat la constructie de cei mai buni mesteri si artisti in domeniu. Biserica este terminata in anul 1380 si este sfintita intr-o zi de duminica, la data de 29 aprilie 1380, si inchinata Sfantului Evanghelist Ioan, numit si Teologul. Incepand cu aceasta data colegiul incepe sa functioneze ca un asezamant dedicat spatiului educational, in special cel teologic, vreme de cateva secole trecand pe aici multe dintre figurile marcante ale catolicismului francez (Sfantul François Xavier, apostolul Indiei si al Japoniei, Ignatiu de Loyola), pana in anul 1865, cand devine manastire de ordin dominican, ramanand asa doar vreme de 13 ani si jumatate, perioada scurta, dar in care cunoaste o importanta restaurare din partea calugarilor dominicani: biserica este restaurata, vitraliile schimbate, cladirile din imprejur renovate etc.Arhimandritul Iosafat si prima biserica ortodoxa romana din ParisCel care a fondat prima biserica ortodoxa romana la Paris este arhimandritul Iosafat, egumenul Manastirii Snagov (1797-1872). Se pare ca in 1821 a participat la rascoala alaturi de Tudor Vladimirescu impotriva dominatiei fanariote in Principatele Romane. In 1829 este hirotonit preot de episcopul Cezarie al Buzaului, iar dupa ce isi pierde sotia si copiii, in urma marii epidemii de holera din 1832, devine calugar sub numele de Iosafat, apoi, cativa ani mai tarziu, staret al Manastirii Snagov. Revolutia din 1848 il va inflacara si il va aduce la Bucuresti, unde, dupa abdicarea printului George Bibescu, este insarcinat sa se ocupe de eliberarea tiganilor sclavi. Dupa o perioada in care trece in Transilvania, la Brasov, apoi in Dobrogea, unde slujeste intr-o parohie incredintata lui de mitropolitul Denis, cu economiile agonisite si cu titlul de arhimandrit, pe care tocmai il primise, pleaca la Constantinopol, cerand binecuvantarea patriarhului ecumenic Gherman pentru proiectul sau de a fonda la Paris o parohie ortodoxa romana pentru toti romanii exilati si toti studentii romani atrasi de prestigioasa Universitate Sorbona. Astfel, in iunie 1853 ajunge la Paris. Inca din 1839 se constituise in capitala franceza o Societate a Studentilor romani din Paris al carui sediu era la nr. 3, Place de la Sorbonne.Capela romanilor, intr-un apartament cumparat din fonduri propriiIn 1853, guvernul francez acorda arhimandritului Iosafat autorizatia deschiderii unei capele romane si aceasta isi deschide portile pe 22 noiembrie, intr-un apartament cumparat din fonduri proprii, situat pe strada Racine, nr. 22. Inainte de fondarea acestei capele romanii nu puteau participa la slujbe decat la capela rusa. Mai tarziu, in 1855, printul Grigore Ghica va fixa o subventie de 7.000 de franci pe an pentru ajutorarea capelei.Un alt rol important l-a avut arhimandritul Iosafat la infaptuirea unirii statelor romanesti, atunci cand, impreuna cu Nicolae Golescu, Ioan Filipescu, George Cantacuzino si Pericle Ghica semneaza un memorandum si il inmaneaza lui Napoleon al III-lea, implorandu-l sa intervina pentru a reunii toti romanii intr-un singur stat. Acest lucru este infaptuit in anul 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca principe unic al Moldovei si al Ţarii Romanesti. In februarie 1862, cu ocazia primului Ansamblu national al Valahiei si al Moldovei, arhimandritul va tine un energic discurs patriotic, propunand ca data de 24 ianuarie/5 februarie sa devina sarbatoare nationala.In 1860 episcopul Melchisedec al Romanului trimite la cerere la Paris un preot si un diacon, iar in octombrie acelasi an Iosafat merge la Bucuresti si plaseaza parohia sa sub jurisdictia mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei. Pe perioada sejurului in Romania, lanseaza si un apel prin care cere crearea la Paris a unei biserici mult mai mari decat capela initiala, sustinandu-si cererea pe baza numarului mare de studenti romani care frecventau capela (aproximativ 400-500), dar si de alte nationalitati, ca greci, bulgari etc. (circa 200-300). Acest lucru va fi implinit in anul 1882 prin cumpararea capelei de pe strada Jean de Beauvais de catre regele Carol I al Romaniei, dar arhimandritul Iosafat nu va apuca sa vada aceasta realizare, caci trece la Domnul la data de 3/15 noiembrie 1872, in varsta de 75 de ani.Catedrala Sfintii Arhangheli de pe strada Jean de BeauvaisIn Romania, lucrurile incepeau sa se complice odata cu abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, la data de 23 februarie 1866, dar se clarifica odata cu venirea lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, in 1867, cel care devine apoi, in 1881, primul rege al Romaniei independente. El va cumpara in anul 1882 vechea capela a colegiului Dormans-Beauvais si va transfera aici parohia ortodoxa romana din strada Racine. Astfel, una dintre cele mai prestigioase biserici ale Cartierului Latin, care vazuse inflorind gandirea franceza si a atras atatia studenti romani, devine sanctuarul national al romanilor din Franta si din Europa Occidentala. Capela, de acum catedrala romana, intra intr-o lunga perioada de reamenajare conform cu exigentele cultului ortodox. Aceste lucrari dureaza din 1883 pana in 1891, de ele ocupandu-se preotul Ioan Severin, ajutat de arhitectul guvernului francez si inspector general al monumentelor istorice, P. Selmersheim. Sub indicatiile parintelui Ioan, arhitectul va desena planurile viitorului mobilier liturgic.Un iconostas de lemn, purtand patru mari icoane imbracate in argint, este donat parohiei de catre marile familii romane din Paris. Jos, langa solee, un pupitru poarta icoana Sfantului Ioan Teologul, amintind de vechiul ocrotitor al bisericii, apoi o icoana a Sfintilor Arhangheli, ocrotitorii actuali ai acesteia. Un amvon si strane de lemn acopera zidurile naosului, impodobit de o cruce mare si de o frumoasa icoana a Sfintei Parascheva.Duminica, 2 februarie 1892, preotul Ioan Severin a efectuat o prima binecuvantare a bisericii, ca apoi, pe 31 mai, sa aiba loc sfintirea solemna efectuata de Preasfintitul Inochentie Ploiesteanu (Moisiu), vicarul mitropolitului primat Iosif Gheorghian.Clerul roman al parohieiInca de la infiintarea ei (incepand cu arhimandritul Iosafat), parohia ortodoxa romana din Paris a avut parte de preoti educati, cunoscatori ai mai multor limbi straine, licentiati in teologie, cateodata dublu licentiati sau doctori in teologie (ca Vasile Radu, Petre Vintilescu - renumit liturgist roman, episcopul Teofil Ionescu etc.) sau filosofie, ca Vartolomeu Stanescu.In timpul studiilor sale la Sorbona (1857-1858), Iosif Gheorghian, viitorul mitropolit primat al Romaniei, a fost diacon aici. El este primul, dar nu singurul de acest fel, caci multi dintre clericii de aici vor deveni episcopi. Dintr-un numar de douazeci si cinci de preoti superiori, sapte vor deveni episcopi, plus inca doi proveniti dintre diaconi.Un numar semnificativ din preotii de aici au dus o asidua munca stiintifica, incununata cu publicarea multora dintre operele lor. Pe langa editarea de carti si manuale, ei au fost implicati si in proiecte de traducere, fie a cartilor vechi de teologie, fie a Bibliei, asa cum este cazul parintelui Vasile Radu, care a colaborat cu parintele Gala Galaction la traducerea Bibliei publicata in anul 1936.Constantin Brancusi a cantat la strana catedralei din strada Jean de BeauvaisMulte nume importante au slujit la aceasta biserica. Unul dintre ele este cel al preotului Petrescu, cel care a avut o vasta activitate in domeniul muzicii bisericesti. Intre 1905-1909 a fost diacon aici Vartolomeu Stanescu, viitor episcop de Ramnic, care studiaza la Sorbona, luandu-si doctoratul in sociologie si avandu-l ca profesor pe renumitul sociolog Emil Durkheim. Preotul Virgil Gheorghiu este cunoscut pentru frumoasa sa opera literara, in special La Vingt-cinquième heure (1949). Preotul Vasile Boldeanu (1902-1992) reactioneaza cu vigoare impotriva comunismului roman prezent la Paris prin intermediul ambasadei. El este figura emblematica a acestei biserici, care devine un centru de rezistenta anticomunist si unde toti refugiatii s-au adunat. Preotul Vasile Boldeanu este cel care, prin activitatea sa, a dat catedralei caracterul si numele de Biserica exilului. A fost ales episcop din partea comunitatii, dar nu a fost sfintit din considerente politice si este pomenit de credinciosi cu o profunda cinste.In prezent, in Catedrala mitropolitana slujesc: preotul stavrofor Constantin Tarziu - preot paroh, preotul Iulian Nistea, preotul Jean Boboc, ierodiaconul Iosif si diaconul Viorel Nedelcu.De asemenea, trebuie mentionate aici si nume romanesti de prestigiu, care, chiar daca nu faceau parte din cler, au participat la slujbe aici sau si-au adus aportul in masura posibila fiecaruia. George Enescu (1881-1955) a frecventat aceasta biserica in timpul studiilor sale la Paris, slujba Inmormantarii sale fiind savarsita tot in aceasta biserica. Mircea Eliade (1907-1986) este, intre 1952-1955, un membru activ al Consiliului parohial. Filosoful Emil Cioran vizita regulat acest edificiu. Marele Eugen Ionescu (1912-1994) era un membru activ al acestei biserici, iar la moartea sa, in 1994, slujba Inmormantarii este savarsita aici in prezenta regelui Mihai I si a familiei regale. Tot aici este savarsita ultima slujba pentru actrita Elvira Popescu. Printesa Marta Bibescu venea aici la biserica, iar printul Constantin Moruzi se va casatori in aceasta biserica cu nepoata cardinalului de Belloy. Inginerul Henri Coanda participa regulat la slujbe. Constantin Brancusi (1876-1957), ajuns la Paris, se va atasa de aceasta biserica, unde ii va fi atribuita si functia de cantaret la strana.Mitropolitul Visarion PuiuUna dintre figurile romanesti de seama din perioada interbelica, dar si postbelica, este mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964), ajuns in Paris in 1949, unde va fonda dieceza romaneasca a Europei Occidentale, fara nici o legatura cu Patriarhia Romana de Bucuresti. La data de 21 februarie 1946, data dupa care pleaca in strainatate, el este condamnat la moarte de catre Tribunalul Popular de la Bucuresti din cauza refuzului sau de a servi regimul comunist, iar la 28 februarie 1950, din cauza presiunilor politice, patriarhul Justinian il va depune din functie in cursul sedintei plenare a Sfantului Sinod, intrunit cu ocazia sarbatoririi a 25 de ani de la data infiintarii Patriarhiei Romane.Odata cu venirea la putere a lui Gheorghiu-Dej, prin intermediul ambasadei sale la Paris, guvernul comunist va incerca sa obtina proprietatea bisericii si dreptul de a numi preotii de aici, ba chiar va incerca sa transforme edificiul intr-un simplu muzeu de cultura romana. In ciuda rezistentei credinciosilor, biserica va ramane inchisa timp de doi ani, timp in care ea se rupe de sub jurisdictia Patriarhiei Romane si doar interventia autoritatilor franceze si a Consiliului parohial va face ca in ea sa se oficieze slujbe din nou. Totusi, comunitatea (in frunte cu preotii parohiei), nemaidepinzand de patriarhat, ramane fara episcop, in ciuda canoanelor bisericesti.Parintele Boldeanu se va adresa mai multor episcopi. Acestia sunt episcopul grec Mihail al Americii, care nu se va pronunta in aceasta problema, si apoi doi dintre cei mai renumiti episcopi ai Bisericii Ruse din afara frontierelor, Natanael de Cartagina si Ioan Maximovici de Bruxelles (canonizat in 1994), care asigurau pe parintele Boldeanu de sprijinul lor, dar totusi si ei mentioneaza faptul ca o biserica, pentru a fi canonica si legala, trebuie sa fie neaparat supusa unui episcop canonic. Or, mitropolitul Visarion era singurul episcop roman ramas liber in Europa Occidentala, iar odata cu festivitatile celebrarii a 100 de ani de la infiintare (1854-1954), el este propus si acceptat in unanimitate.La data de 26 decembrie 1954, Sfantul Arhiepiscop Ioan Maximovici de Bruxelles, episcopul Natanael al Cartaginei si al Tunisiei si Mitropolitul Visarion, cu acordul Mitropolitului Primat Anastasie al diasporei ruse, se vor reuni in Biserica rusa Sfantul Nicolae de la Versailles pentru a sfinti ca episcop pe arhimandritul Teofil Ionescu (1896-1975). Dupa sfintirea sa ca episcop, Teofil va ocupa un timp scaunul din Detroit, pana ce va succeda mitropolitului Visarion.Istoria postcomunistaDupa 1998, comunitatea a cerut sa treaca sub jurisdictia PS Natanael de Detroit al Arhiepiscopiei Romane din America. Aceasta solutie romaneasca a salvat biserica de diferitele tendinte ighemonice. IPS Natanael a acceptat aceasta iconomie sub conditia ca biserica si comunitatea de aici sa se gandeasca pe viitor la o solutie canonica acceptabila.Intre 15-19 aprilie 2004 are loc in aceasta biserica intalnirea tuturor episcopilor romani din diaspora, iar pe 7 mai 2005 se oficiaza aici slujba de sfintire la inalta treapta a arhieriei a PS Marc, Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, de catre PF Patriarh Daniel, pe atunci Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale si de Nord, IPS Nathaniel, Arhiepiscop de Detroit si al Episcopiei Ortodoxe Romane din America, PS Sofian, Episcop-Vicar al Mitropoliei Germaniei si Europei Centrale si de Nord, PS Siluan al Italiei, pe atunci Episcop-Vicar al Mitropoliei Europei Occidentale si Meridionale, PS Ioachim, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului.Pe data simbolica de 10 mai 2009, comunitatea Bisericii Sfintii Arhangheli din Paris, intr-o Adunare Generala Extraordinara, a votat in unanimitate (o singura abtinere) unirea cu Biserica mama prin Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, sub jurisdictia IPS Iosif, iar biserica devine catedrala acestei mitropolii. (articol de Lucian Gheorghe DUCA)Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1189

Id: 1757

Data: Jun 25, 2009

Imagine: