Biserica Ortodoxa il praznuieste astazi pe Sfantul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos, ocrotitorul Mitropoliei Banatului

Ocrotitor al Mitropoliei Banatului, Sfantul Ierarh Iosif de la Partos este cinstit in fiecare an de catre Biserica la data de 15 septembrie.Sfantul Ierarh Iosif de la Partos s-a nascut in jurul anului 1568 in orasul Raguza din Dalmatia, pe malul Marii Adriatice. Tatal sau se pare ca era navigator, avand o corabie, transporta marfuri pe Marea Adriatica, Mediterana, pe Marea Neagra si pe Dunare.Despre primii ani din viata tanarului Iacob, cum se numea inainte de calugarie, nu cunoastem multe lucruri. Ştim ca tatal sau, murind devreme, Iacob s-a mutat cu mama sa, originara se pare din insula Limnos, neamaiavand neamuri in Raguza, la fratele ei, care era negustor in orasul Ohrida, la sud de Dunare. Aici, tanarul Iacob a studiat pana la 15 ani, find crescut de mama sa in buna cinstire de Dumnezeu.La frageda varsta de 15 ani, Iacob isi inchina viata lui Hristos, intrand in Manastirea Maicii Domnului chiar din oras, unde isi continua invatatura si citirea cartilor sfinte. Dornic de rugaciune si de o viata mai retrasa, dupa cinci ani, Iacob paraseste manastirea din Ohrida, indreptandu-se catre Sfantul Munte Athos. Aici, intra in Manastirea Pantocrator, asezata pe o stanca batuta de valuri, la o inaltime de aproape 30 de metri, unde duce o viata aspra, in post si rugaciune, in osteneala si ascultare. In plin urcus pe treptele desavarsirii, Iacob este tuns in monahism, primind numele de Iosif.Avea doar 21 de ani cand tanarul schimonah Iosif, prin desavarsita lepadare de sine, cu smerita cugetare, cu saracie si intelepciune, ii uimea pe toti sihastrii athoniti.Fiind smerit cu mintea si bland cu inima si datorita asprelor posturi prin care isi strunea trupul si isi intarea sufletul, Dumnezeu i-a daruit puterea cuvantului prin care misca inimile tuturor, induiosandu-se pana la lacrimi si intraripandu-le cu dorul cel dumnezeiesc. Pentru curatenia lui sufleteasca in inalta sfintenie la care a ajuns, Dumnezeu i-a daruit printre multe alte daruri si pe acela al facerii de minuni inca din timpul vietii. Parintii din Sfantul Munte care sufereau de diferite boli, atat trupesti, cat si sufletesti, veneau la parintele Iosif si prin rugaciunile lui se tamaduiau de toata neputinta. Ca o comoara nepretuita este purtat pe rand in manastirile Hilandar, Xiropotamu, Vatoped si la alte manastirii, schituri si chilii ale Sfantului Munte.Vestea despre viata, calitatiile si minunile lui Iosif se raspandisera cu mare graba. Astfel ca, fiind nevoie de un indrumator iscusit in cele duhovnicesti, dar in acelasi timp si de un bun organizator al vietii monahicesti dupa randuielile Sfantului Vasile cel Mare, la cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavra a Sfantului Ştefan din Adrianopol. Acolo, timp de sase ani, munceste fara preget la reorganizarea si punerea in randuiala a pravilelor duhovnicesti si regulilor vietii de obste.Este pus apoi egumen in marea lavra romaneasca Cutlumus, veche ctitorie voievodala a domnitorilor romani, incepand cu Vlaicu Voda, iar apoi rezidita de catre domnitorii munteni si moldoveni, Matei Basarab si Vasile Lupu. Obstea monahala a Manastirii Cutlumus era formata si din romani nord-dunareni, moldovlahi, transilvaneni, dar si banateni.Ajuns la varsta patriarhala de 80 de ani, egumenul Iosif se retrage in linstea unei chilii a Manastirii Vatoped. In acea vreme insa, scaunul vladicesc al Timisoarei, devenind vacant, romanii il doresc mitropolit pe fostul lor egumen al lavrei romanesti, care dobandise deja faima de sfant.In drum spre Banat, Sfantul Iosif trebuia sa treaca Dunarea pe un pod plutitor. Insa caii de la trasura s-au speriat si nu au mai voit sa inainteze. Toate incercarile vizitiului si ale oamenilor dimprejur de a-i face sa inainteze si sa se suie pe pod nu au reusit. Atunci Sfantul Iosif, deranjat de strigatele furioase ale oamenilor, s-a coborat si a grait cateva cuvinte blande catre cai, care s-au facut blanzi ca niste miei si au urcat singuri pe pod unde au stat nemiscati pana au trecut Dunarea. In drum spre Timisoara, Sfantul a fost rugat de catre aga Ismail sa se intoarca nu departe de Varset. Aici, nevasta agai, care era crestina, se chinuia sa nasca de trei zile. Ea fusese vestita in vis ca numai vladica Iosif putea sa o tamaduiasca. Fara a se teme, Sfantul Iosif a incuviintat sa se intoarca din drum si sa mearga cu aga Ismail. Cand a trecut prin fata casei agai, sotia acestuia a nascut indata un baiat. Dupa zeci de ani acest baiat, botezat crestin, s-a calugarit si a ajuns chiar episcopul Caransebesului, fiind un aparator de seama al Ortodoxiei in vremuri foarte grele pentru credinta sramoseasca. Intrebat daca e bine oare sa asculte de rugamintea unui pagan si sa faca voia lui, Sfantul a raspuns: Dumnezeu Unul este in Sfanta Treime peste toti si nimeni a cunoaste caile Lui nu s-a invrednicit si ascultare a-i da dator este fiecare om prin gura caruia ar vorbi Domnul.Ajungand in Timisoara, Sfantul Iosif a fost intampinat de Iovan Capra, un argintar care era olog de 20 de ani, pe care l-a vindecat indata. La vederea acestei minuni s-au uimit atat credinciosii, cat si turcii care venisera in intampinarea lui.Asezarea in scaun a Sfantului Iosif ca mitroplit al Banatului a fost savarsita in ziua Sfantului Ilie a anului 1650. Este semnificativa aceasta data pentru ceea ce a reprezentat atasamentul credinciosilor fata de mitropolitul lor, intrucat fiind si praznicul Proorocului Ilie, patronul unor importante bresle din oras, ziua a imbracat un caracter sarbatoresc deosebit.Noul mitropolit venea investit cu o autoritate vadita in titulatura sa si, de asemenea, cu prestanta unei varste patriarhale de 82 de ani, precum si a virtutilor cele mai ravnite, ceea ce constituia implicit un prestigiu al scaunului sau. A organizat Biserica, a intemeiat scoli pentru pregatirea preotilor, a inaltat altare sfinte, a cercetat manastiriile si parohiile banatene, ducand mangaiere si lumina pastoritilor sai.Pasa Fasli il iubea pe Sfantul Iosif si il respecta. Mai multi turci, lepadandu-se de legea lor, au primit botezul si aceasta pentru ca Sfantul Iosif ii iubea pe toti deopotriva, iar usa lui era deschisa tuturor. Blandetea, milostenia si invataturile lui pline de foc dumnezeiesc, intr-adevar cucereau pe oricine. Deci, atat crestinii, cat si musulmanii, il aveau intru mare evlavie pentru sfintenia vietii lui si pentru darul facerii de minuni cu care Dumnezeu il inzestrase.Varsta sa inaintata l-a determinat ca, la implinirea numarului simbolic de trei ani de pastorire arhiereasca, dupa ce a pus totul in buna randuiala, prin innoirea vietii duhovnicesti si prin inteleapta chivernisire a treburilor bisericesti, sa se retraga la Manastirea Partosului. Locul carmuirii sale vladicesti, precum si intreaga activitate monahala s-au legat de numele sau pentru totdeauna, fiind supranumit de la Partos si Mitropolitul Timisoarei, intr-un cuvant, patronul si ocrotitorul Mitropoliei Banatului. Era in al 85-lea an al vietii, iar al mantuirii 1653, cand, inconjurat de dragostea tuturor, s-a statornicit in acea vatra straveche de spiritualitate romaneasca. In vremea Sfantului, Manastirea Partos era si un centru important bisericesc, cu o scoala pentru preoti si care numara nu numai calugari din Banat, ci si din Ţara Romaneasca. Vietuirea Sfantului Iosif aici, timp de alti trei ani, a marit importanta si rosturile asezamantului, spre el indreptandu-se si mai tarziu, cu acelasi zel, pasii credinciosilor.Traditiile spun ca in momentul adormirii sale, clopotele manastirii au inceput sa bata singure, fara sa le traga cineva, ducand in departari trista veste. Apoi trupul neinsufletit al marelui mitropolit a fost asezat intr-un mormant zidit in naosul bisericii manastiresti, in dreptul usii de la intrare care e spre miazazi. Pe lespedea ce s-a asezat deasupra, maini pioase au sapat o inscriptie pe care inainte cu aproape un veac se citea cu usurinta: Sviatitel Iosifa novii bivsii Mitropolita Temisvarskii - Preasfintitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timisoarei.Era sfarsitul verii lui 1656, cand a trecut la cele vesnice la 85 de ani parintele duhovnicesc al ortodocsilor din partile Banatului. Sfantul Iosif numit e acum cel Nou, spre a-l deosebi de alti sfinti mai vechi cu acelasi nume, nu a incetat nici dupa moarte sa vina intr-ajutor credinciosilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 624

Id: 2554

Data: Sep 15, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).