Cu turla-i ce leaga pamântul de cer, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Şcheii Brasovului îsi are locul binemeritat în istoria Bisericii si a neamului românesc, deopotriva. Loc de refugiu pentru domnitorii români de peste munti, care o rasplateau prin danii, dar si vatra de cultura si spiritualitate, lacasul ce îsi sarbatoreste astazi hramul este o veritabila catedrala a Ţarii Bârsei. Cea mai veche atestare documentara a unui lacas de cult ortodox pe locul unde se afla astazi Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei coboara în negura timpului înainte de sec. al XV-lea. Cronica noteaza ca „la anul de la Hristos 1292 au facut o cruce de lemn în Şchei cu sindrila si dupa multi ani, atunci în locul crucei au ridicat biserica de lemn catra anul de la Hristos 1513, cu hramul arhiereului Nicolae, iara catra anul 1518 de la Hristos fost-au pe aceeasi vreme un preot, Petru, om vestit si îndraznind aceasta cu mai mult oameni din Şchei s-au dus la Ţara Româneasca la domnul Ţarai, adeca la Ioan Neagoe Basarab Voevod, feciorul lui Basaraba si l-au rugat sa le ridice o biserica de piatra în Şchei“. Parintele Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima scoala româneasca“ din Şcheii Brasovului, ne explica: „Cercetarile au confirmat existenta succesiva a trei edificii de cult, începând cu veacul al XV-lea. Cea dintâi era o biserica de lemn. În amintirea acesteia, în veacul al XVIII-lea s-a ridicat un agheasmatar, folosit si astazi la Boboteaza. În veacul al XV-lea se construieste o biserica din zid ca o nava dreptunghiulara si absida cu patru laturi, cu particularitatea unei muchii în ax, despre care cronicile spun ca ‹‹la anul 1495 s-au construit sfânta biserica si scoala››. La acea data domn al Ţarii Românesti era Vlad Calugarul, care în timpul refugiului sau din Transilvania a gasit o buna protectie la românii din Şcheii Brasovului si ajungând pe tron îi rasplateste începându-le constructia bisericii. În sfârsit, a treia constructie o porneste Neagoe Basarab, tot din piatra, cu un plan asemanator precedentei, cu absida poligonala, cu muchii în ax si trei contraforturi, motiv pentru care cronicile locale îi adreseaza meritate omagii“. Cunoscutul edict emis de papa Bonifaciu al IX-lea la 15 decembrie 1399 pentru a cere episcopului de Strigoniu sa converteasca pe „infidelii“ sau „schismaticii“ din Şchei aminteste de faptul ca acestia „au o biserica“, evident, ortodoxa. Dupa Sfântul Voievod Neagoe Basarab, alti doi domnitori români de peste munti au sprijinit acest sfânt lacas ridicat într-un loc strategic. Cronicarul Radu Tempea noteaza ca Petru Cercel „au ridicat tinda bisericii de piatra si au înfrumusetat oltariul si besereca cea veche cu toate chipurile sfintilor si cu podoabe în anul 7092 (â1583). Ce n-au ispravit Petru Voda, Aron Voda au ispravit si au zugravit si au înaltat turnul“. Printr-un hrisov din anul 1595, Aron Voda al Moldovei multumea pentru protectia oferita de scheieni, oferind anual bisericii „din venitul Ocnelor Ţarii Moldovei“ suma de 12.000 de aspri si alti 300 „la fiestecare popa, la 4 preoti si la 4 postelnici“.

O arhitectura aparte

Parintele Ioan Herda, de la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şcheii Brasovului, ne-a vorbit despre particularitatile arhitecturale ale lacasului ce adaposteste mai multe altare: „Ceea ce îi confera bisericii o nota originala sunt cele doua paraclise laterale, de nord si de sud, construite în 1733-1735 si 1750-1752. Imediat deasupra cafasului este o bisericuta în care, în vremuri de primejdie, erau duse odoarele bisericii, dar se oficiau si sfinte slujbe. Biserica mare, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, era conceputa ca în ea sa fie oficiate praznicele mari si mai ales slujbele de primavara pâna toamna, iar peste iarna cele doua paraclise laterale primeau cu multa caldura pe toti credinciosii din zona aceasta a Brasovului si a Ţarii Bârsei“. Paraclisul pus sub ocrotirea Sfântului Ioan Botezatorul a fost amenajat în 1651 si „îmbraca turnul central pe trei laturi cu trei încaperi sprijinite pe zidurile pridvorului. În 1692 are loc zidirea a noua contraforturi. Cele patru turnulete din jurul turnului mare confera posibilitatea sa întelegem ca este simbolul de jus gladii, dreptul palosului, dreptul de judecata, pe care îl aveau doar cetatile din Transilvania, si acest adevar este confirmat de relatiile pe care biserica le avea, prin slujitorii sai, atât cu autoritatile Brasovului si ale cetatii, cât si cu domnii de peste munti“, continua parintele Vasile Oltean. Paraclisul de nord, început în anul 1733, „s-au facut pentru treaba ispovedaniei, întru hramul Blagovesteniilor Precestei“, prin dania domnitei Ancuta, fiica voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Parintele Vasile Oltean afirma ca domnita a murit în Brasov la 1730, iar mormântul ei a fost descoperit de curând în paraclisul de sud. Paraclisul de sud are hramul „Înaltarea Domnului“ si a fost amenajat în 1750 pentru echilibrul arhitectonic al edificiului, proportional cu cel de nord închinat Bunei Vestiri.

Testament pentru alegerea slujitorilor bisericii

Catastiful bisericii Sfântului Nicolae din Şchei pastreaza urmatoarea hotarâre cu caracter de veritabil testament al Consiliului parohial din anul 1716: „Preoti neînvatati si nevrednici si cari vor fi cu zvon rau sa nu-i primeasca orasanii, ca unii ca acestia fac necinste si întristare sfintei case si norodului prin nechivernisirea si prostimea lor, ce sa siliti si sa cautati oameni întelepti, cuviosi si vrednici din câti vor fi cu putinta, ca sa poata cu învataturi si în multe chipuri a lumina si sfânta biserica si norodul a-l învata si a-l pastori, catra folosul si spasenia cea sufleteasca si trupeasca“. „Stapâniti de asemenea sentimente, slujitorii bisericii au plamadit în jurul acestui lacas de cult o bogata viata spirituala prin editare de carti, traducere de carti slave, grecesti si latine, copierea manuscriselor, procurarea cartilor de cultura, drept dovada fiind bogatul tezaur de carte veche înca pastrat azi în arhiva istorica a bisericii“, afirma parintele Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima scoala româneasca“ din Şchei. Biserica a fost împodobita la interior cu vesmânt de pictura realizat de artistul Costin Petrescu la jumatatea veacului al XX-lea, ajutat de elevii sai de la Belle-Arte. Nu ne putem imagina lacasul închinat Sfântului Ierarh Nicolae din Şcheii Brasovului fara cladirea pe care o adumbreste, prima scoala româneasca. Mitropolitul de fericita amintire Antonie Plamadeala al Ardealului afirma: „Prin Şcoala, Biserica îsi înscrie si îsi desfasoara activitatea în lume, în secular; prin Biserica, Şcoala îsi înscrie activitatea în dincolo, în transcendent. Asa au fost ele gândite aici în Şcheii Brasovului si, împreuna, sunt expresia unui Weltanschauung, a unei conceptii de viata, de timpuriu caracteristica noua românilor. Şcoala la români a început în tinda bisericilor, iar primele manuale, înainte de aparitia Abecedarelor, au fost Ceaslovul, cartile de strana în general, Vietile Sfintilor si, mai ales, Psaltirea“. Milostenia blândului ierarh ce-i este hram si ocrotitor s-a revarsat, de-a lungul vremilor, asupra românilor din Ţara Bârsei, prin orfelinatul întemeiat de biserica si prin sprijinul acordat ciracilor nu doar la prima scoala româneasca, ci si la prestigiosul Colegiu „Andrei Şaguna“, întemeiat cu sprijinul parohiei. (Documentar semnat de Alexandru Chituta si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 6 decembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 882

Id: 36305

Data: Dec 6, 2013

Imagine: