Seria conferinţelor intitulate „Naşterea lui Hristos - vremea bucuriei“ a continuat vineri, 18 noiembrie, la Iaşi. Tinerii ascoreni l-au avut invitat, în Sala „Dr. Iustin Moisescu“ a Centrului eparhial Iaşi, pe Înalt Preasfinţitul Serafim. Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord a vorbit celor prezenţi despre „Bucuria vieţii“. În deschiderea conferinţei moderate de Andrei Ungureanu, coordonator al departamentului Sport-Turism al ASCOR - filiala Iaşi, IPS Serafim a citit câteva „pasaje fundamentale din Sfânta Scriptură“, remarcând că textul cel mai încărcat de putere este cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos după Învierea Sa: „Bucuraţi-vă!“. „Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că, atunci când Mântuitorul a intrat la ucenici în ziua Învierii, aceştia s-au bucurat «văzând pe Domnul». Starea naturală, normală a omului credincios este bucuria. După Înălţarea Domnului, «ucenicii s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare», deşi se despărţiseră fizic de Învăţătorul lor. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola către Filipeni: «Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă». Dacă citim Fericirile, vedem cine poate fi fericit în credinţa creştină. Mântuitorul a ridicat legea Vechiului Testament, cele Zece Porunci în primul rând, la înţelegere desăvârşită. Fericirile reprezintă înţelegerea duhovnicească a celor Zece Porunci. Fericirile se încheie astfel: «Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că plata voastră multă este în ceruri». De multe ori noi nu luăm aminte la cele nouă Fericiri care se cântă în timpul Sfintei Liturghii. Astfel, cuvântul lui Dumnezeu nu rodeşte în noi, el trecând doar prin minte“, a spus Înalt Preasfinţitul Serafim.

„Fundamentul credinţei noastre este bucuria“

Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord a rostit apoi mai multe citate ale sfinţilor Bisericii noastre care fac referire la bucurie, care este „esenţa evangheliilor“. „Sfântul Serafim de Sarov îi saluta pe toţi cei care îl vizitau astfel: «Bucuria mea, Hristos a înviat». Aceste cuvinte erau rostite ca o necesitate lăuntrică. Sfântul Serafim dorea să exprime şi să transmită bucuria în faţa tuturor celor care îl vizitau şi veneau la el. Bucuria este esenţa evangheliilor şi a vieţii creştine. Fundamentul credinţei noastre este bucuria. Nu ne putem imagina un creştin trist, deprimat, care uită de bucurie. Expresia chipului omului este suficientă pentru cei din jur ca să primească o fărâmă de bucurie. În faţa unui om care iradiază bucurie prinzi putere. Omul nemulţumit de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui, care vede numai răul, se autodistruge. O persoană care îl are pe Dumnezeu în suflet şi în inimă prin rugăciune, prin post, prin împlinirea voii lui Dumnezeu este plină de bucurie. Nu putem să ni-L imaginăm pe Mântuitorul Hristos trist sau mânios. În Sfânta Evanghelie ni se spune că, atunci când îi vedea pe farisei şi cărturari, Mântuitorul era aspru pentru că aceştia păcătuiau împotriva Duhului Sfânt. Duhul Sfânt părăseşte pe omul care judecă şi critică. Acolo unde se află Duhul Sfânt este bucurie şi pace. Motivele bucuriei sunt nenumărate. Trebuie să ne bucurăm de viaţă pentru ca ea este darul lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este un dar înnoit continuu. Dumnezeu ne-a creat, dar în pronia lui are grijă de noi în tot momentul. Dacă viaţa este darul lui Dumnezeu, trebuie să ne bucurăm de acest dar. Sfânta Scriptură în Faptele Apostolilor spune că noi trăim şi suntem în Dumnezeu. Dacă am fi conştienţi că fiecare respiraţie a noastră e un dar al lui Dumnezeu, ne-am bucura de darul vieţii“, a explicat IPS Serafim, care a continuat să vorbească despre importanţa prezenţei omului la sfintele slujbe din biserică, dar şi despre armonia care se regăseşte în familia creştină.

„Dragostea, bucuria şi armonia se află în primul rând în familie“

„Orice biserică a noastră în care se roagă preotul şi credincioşii este plină de duhul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne simţim în biserică ca fiind în mediul cel mai firesc. Nu există loc pe faţa pământului în care omul să se simtă mai în elementul său decât în biserică. Avem motive să ne bucurăm de viaţă, de frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu, de faptul că Dumnezeu ne-a dat Biserica şi slujbele ei. Omul poate să-şi cultive sufletul prin rugăciune, prin contemplarea tainelor lui Dumnezeu, prin citirea cuvântului lui Dumnezeu. Forma cea mai înaltă a culturii umane prin care noi ne cultivăm sufletul o reprezintă sfintele noastre slujbe din biserică. Trebuie să interiorizăm, să trăim şi să gustăm toate slujbele. Fiecare dintre noi trebuie să fie pentru celălalt o bucurie. Dacă ai bucurie în suflet, înseamnă că îi vezi pe toţi oamenii la fel. Starea normală a credinciosului este aceea a bucuriei, a comuniunii, a înţelegerii, a armoniei. Dragostea, bucuria şi armonia se află în primul rând în familie. În familie, în iubirea dintre soţ şi soţie se exprimă cel mai autentic dragostea lui Dumnezeu. «Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie» (Facerea, 1-27). Omul nu este întreg decât bărbat şi femeie. Bărbatul şi femeia formează un trup mai ales după binecuvântarea în Taina Cununiei. Să ne ajute Dumnezeu să facem toate eforturile de care suntem capabili pentru Dumnezeu ca să ajungem la bucurie. Aceste eforturi nu depăşesc puterile noastre. Toţi suntem capabili de eforturi, cum nu ne putem da seama. Cât de mult putem să ne rugăm, dar nu dorim aceasta sau zicem că nu putem. Cât de mult am putea să postim, dar spunem că nu putem. Cât de mulţi am putea merge la sfânta biserică, dar invocăm tot felul de motive. Dumnezeu a pus în noi atâta putere, atâta dar ca să le înmulţim. Darul trebuie înmulţit prin propria osteneală. Să ne străduim să facem bucurie celor din jur pentru ca aceasta să se întoarcă asupra noastră“, a îndemnat în final Înalt Preasfinţitul Serafim.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 766

Id: 18077

Data: Nov 21, 2011

Imagine: