Asigurarea despre prezenta Sa reala in Euharistie, cu Trupul si Sangele Sau, si semnificatiile acestei prezente ni le da Insusi Mantuitorul, Care a pus baza Euharistiei prin actele Sale, a instituit-o si a lamurit-o prin cuvintele Sale.La Cina cea de Taina, momentul instituirii Tainei Euharistiei prin cuvintele Sale si al primei savarsiri a ei de catre Mantuitorul, ne-a spus: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor (Mt XXVI, 26-28). Daca se ia totodata in considerare urmatorul verset: ci va spun voua, nu voi mai bea din acest rod al viei, pana in ziua cand il voi bea cu voi, nou, intru Imparatia Mea (Mt XXVI, 29), se poate constata cu usurinta ca, pe de o parte, Euharistia isi are temeiul in jertfa de pe cruce a Mantuitorului, iar pe de alta, ca in ea va fi prezent in toate timpurile viitoare Hristos cu Trupul si Sangele Sau inviat. Hristos traieste la Cina cea de Taina anticipat si tainic moartea Sa pe cruce, dar si moartea tainica de dupa aceea (pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, 'Teologia Dogmatica Ortodoxa', vol. III, EIBMBOR, Bucuresti, 2003, p. 98). Prezenta Mantuitorului Hristos cu trupul in Euharistie este posibila datorita unirii stranse dintre Trupul Lui cu Dumnezeu Cuvantul prin Intrupare si pnevmatizat prin Inviere si Inaltare, ajuns la unirea culminanta cu dumnezeirea. Fara indoiala, prezenta Domnului cu Trupul si Sangele Sau in Euharistie si prefacerea painii si vinului pentru mancarea Lui constituie pentru teologie o mare taina. In teologia ortodoxa, painea si vinul raman cu adevarat paine si vin, la fel cum devin cu adevarat Trupul viu si Sangele lui Hristos prin savarsirea tainei Euharistiei. Transformarea darurilor in Trupul si Sangele lui Hristos se realizeaza intr-un mod divin care transcende notiunile de timp si spatiu aplicabile in lumea noastra cazuta si, prin urmare, nu poate fi inteleasa sau explicata in termenii filosofici ai acestei lumi (Kenneth Paul Wesche, Saint Ignatius of Antioch: the criterion of orthodoxy and the marks of catholicity, PRO ECCLESIA Vol. III, nr. 1, 1994, p. 96).Impartasirea presupune credinta si dragosteTrebuie subliniat ca descrierea traditionala a Euharistiei ca Trupul si Sangele lui Hristos nu poate fi considerata o metafora mistica prin care se sugereaza legatura tainica dintre suflet si forta divina care se salasluieste in inima omului intr-un mod mistic. Natura mistica a Bisericii are in mod tulburator un caracter material: Euharistia este Trupul si Sangele lui Hristos intr-un mod concret, fizic, nu intr-un mod conventional sau simbolic, ci tangibil si concret (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 97). Impartasirea cu Sfanta Euharistie presupune credinta si dragoste din partea crestinului, pentru a putea fi inteleasa tainic, in adancul sufletului, in realitatea pe care o reprezinta, si nu ca un ritual magic. Sfantul Ignatie Teoforul sugereaza ca elementele care unesc Trupul si Sangele Domnului sunt credinta si dragostea: ziditi-va din nou in credinta, care este trupul Domnului, si in dragoste, care este sangele lui Iisus Hristos (Tralieni 8,1, Colectia 'Parinti si Scriitori Bisericesti', vol. I, 'Scrierile Parintilor Apostolici', trad. pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1979, p. 172). Obiectul principal al credintei si dragostei crestinului este realitatea Trupului si Sangelui lui Hristos si ca in aceasta credinta crestinul gaseste viata: Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata (In. VI, 35).Euharistia nu se poate savarsi fara marturisirea credintei. Dintotdeauna, numai cei botezati, deci cei care-L marturiseau pe Hristos, s-au putut impartasi. Pentru Euharistie este necesara in primul rand unirea prin Cuvant, prin cunoastere pentru a intelege scopul existentei crestine, urmata apoi de unirea cu Hristosul euharistic in Sfanta Liturghie savarsita de episcop. Adevaratul sens al Cuvantului nu se lasa inteles pe deplin decat in context euharistic. Se poate face o paralela cu episodul de pe drumul spre Emaus, unde cei doi ucenici, Luca si Cleopa, sunt abatuti in urma experientei din Ierusalim. Plini de intrebari fara raspuns si tristete, aproape ca nu observa prezenta strainului de langa ei, care ii mustra pentru ca nu inteleg Scripturile care vorbeau despre patimile si jertfa Invatatorului lor. Cuvantul ii mangaia, le arata lucruri pe care ei nu le intelegeau pe deplin, insa nu era suficient pentru a le oferi cunoasterea adevarata, comuniunea adevarata. Odata ce Mantuitorul binecuvanteaza si frange painea pe care le-o da apoi ucenicilor, ochii acestora s-au deschis si L-au cunoscut. Mantuitorul se contopeste in aceasta scena cu painea euharistica, care le-a dat cunoasterea adevarata, facandu-i sa inteleaga intreaga semnificatie a Invierii. Cei doi ucenici au fost cei dintai care s-au 'impartasit' cu Cuvantul lui Hristos si cu Trupul Lui euharistic, alcatuind o noua unitate - in esenta, primul mic nucleu al Bisericii adevarate a lui Hristos, care nu se realizeaza pe deplin decat in aceasta contopire, in aceasta unitate adevarata si de neinlocuit. Sfanta Euharistie este strans legata de cuvantul Scripturii, caci numai astfel ea poate fi inteleasa in intregime. Experienta euharistica pune intr-o lumina speciala cuvantul Scripturii si contribuie la descoperirea sensului spiritual, profund al textelor sfinte si la realizarea unitatii crestinilor. Dreapta marturisire este conditia sine qua non pentru dobandirea numelui de crestin. Afirmatia este sustinuta de desfasurarea Sfintei Liturghii, la savarsirea careia, inainte de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, Biserica se roaga pentru unitatea de credinta prin ectenia: 'Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim: Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita', rugaciune intarita prin rostirea imediata a Simbolului credintei. Cererile rostite inainte de impartasire se incheie cu cea pentru realizarea unitatii de credinta: 'Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh, cerand, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam'. Trupul inviat si datator de viata al Domnului este ancora credintei si a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10). Fara intruparea reala, mantuirea nu ar fi fost posibilaDreapta marturisire este aceea ca Intruparea s-a realizat in mod real, ceea ce confera realitate Euharistiei. Crestinii sunt chemati sa se adune cat mai des spre a se impartasi, pentru ca astfel Il marturisesc pe Hristos ca Dumnezeu si Om real, Intrupat real, suferind real pe cruce pentru noi, dandu-ne astfel posibilitatea Mantuirii. Fara o Intrupare reala, mantuirea devine imposibila. Realismul sacramental exprimat prin accentuarea prezentei reale a lui Iisus Hristos in Sfanta Euharistie, nedespartit de Duhul, este fundamentul Bisericii, in care Iisus Hristos, una cu Tatal si cu Sfantul Duh in firea sa divina, ii uneste pe credinciosi in comuniunea Trupului Sau extins in lume, Biserica (William R. Schoedel, Ignatius of Antioch: A commentary on the Letter of Ignatius of Antioch, Fortress Press 1985, p. 21). Biserica se defineste in acest context ca o comunitate unde Cuvantul nu este doar proclamat, ci este realmente prezent in Sfanta Euharistie, care cu adevarat este Trupul si Sangele Domnului; in consecinta, Biserica este acea comunitate transformata in Biserica prin unirea intr-un singur trup cu Hristos, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Lui, cu adevarat datatoare de viata, in Euharistia Bisericii (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 100). (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 27 iunie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 584

Id: 14765

Data: Jun 27, 2011

Imagine: