A fost odata ca niciodata… Ca (nu-i asa?), daca n-ar fi, nu s-ar povesti! Era ca pe atunci, boieri dumneavoastra, colindele nu erau nici prilej de cersit, nici spectacol sau concert evocand traditii, nici muzica de fond… Nu, ele erau viata implicata in viata. Traire sincera si intensa! Este cert ca unul dintre elementele cele mai reprezentative din punctul de vedere al traditiilor practicate de taranul roman in legatura cu sarbatoarea Craciunului, la scara tuturor zonelor locuite de romani, il reprezinta colindatul. Caci este clar ca de origine taraneasca si de inspiratie bisericeasca sunt colindele care ne misca pe noi pana astazi la Craciun.In sat, atat pentru colindatori, cat si pentru cei colindati, sarbatoarea parca nu era deplina fara aceasta manifestare. Colindatul, in esenta sa tare, este vestire a Nasterii lui Hristos, asadar o buna vestire. Asa cum Apostolii au fost trimisi sa vesteasca venirea Fiului lui Dumnezeu intrupat si apoi inviat in lume, asa sunt meniti si colindatorii sa faca acest lucru in fiecare an in satul lor. Colindatorii sunt purtatori de Dumnezeu, in sensul cel mai propriu al cuvantului, pentru ca Dumnezeu este cu ei, in mijlocul lor, colinda impreuna cu ei. Asa erau priviti si asa erau primiti. Bucovinenii cred ca Dumnezeu a lasat colindele ca sa-i scape de pacate, prin pomenirea in fiecare an a numelui celui sfant al Domnului.Craciunul este o sarbatoare extrem de dinamica. Pe masura ce Craciunul se apropie, forfota domina satul. Un fel de zumzait de albine. Iarna parca sporeste in frumusete. Mai ales daca este omat. Zarva copiilor creste, pregatirile se-nmultesc, oamenii trebaluiesc din zori pana-n noapte tarziu, din grajduri razbat mugete si zvoniri de talangi, pe hornuri se ridica fumuri ademenitoare si datatoare de curaj. De pe la Ignat incep sa se auda guitaturi disperate de porci taiati, miroase a porc parlit, incep sa duduie cuptoarele pentru copturi.Pregatirea colindatuluiDe pe la Sfantul Nicolae, uneori si mai devreme, colindatorii incep "repetitiile". Pe cete: copiii pe categorii de varsta, dar si feciorii de insurat, si chiar si cei proaspat insurati. O ceata se formeaza din cei de la case invecinate, pentru a face mai lesnicioase intalnirile intru repetare. Asta cand se repeta la casa unuia dintre ei, dar nu arareori copiii repeta la scoala, sub supravegherea invatatorului. In satul vechi, invatatorul si preotul erau doi piloni bine implicati in pregatirea colindatului, si asa s-ar cuveni sa fie si astazi. Este o fala sa stii cat mai multe colinde si sa le canti si cat mai frumos. Ritmurile originale (neprelucrate!) sunt foarte variate, de la cele elegiace la cele sprintare. Se cauta sa se vina si cu ceva surprinzator. De aceea, este necesara o mare grija, ca nu cumva sa fure altii din colindele tale. Cetele isi impart satul pe parti, care indeobste sunt respectate (altfel se poate ajunge la mici altercatii). Adica nu se intampla asa cum ni se intampla noua astazi, la oras, sa ne apara "colindatori" la fiecare statie de metrou sau sa ne sune la usa de mai multe ori intr-o zi. Se poate vedea in aceasta impartire a sectoarelor de colindat o asemanare cu felul in care procedase Hristos cu Apostolii Sai atunci cand, trimitandu-i la evanghelizare doi cate doi, le-a impartit lumea.Se colinda in mod obisnuit in seara de Ajun. De altfel, exista nu numai Mos Craciun, dar si Mos Ajun, prieten bun cu cel dintai. Mos Craciun si Mos Ajun, amandoi, "Cu barba de ibrisim,/ Cu mustatile de fan", stau intr-o manastire cu peretii de alamaie si cu usa de tamaie.In unele locuri din Transilvania, cu o seara inainte, copiii colindatori raman in scoala si dorm acolo. Ce mai nazdravanii, ce mai veselie! La miezul noptii, ei se scoala si se urca pe dealul cel mai inalt care strajuieste satul. Au pregatite, de cu ziua, lemne si aprind un foc mare. E un foc cunoscut in satele de jos, din campie, pana departe. De acolo, de pe deal, incep sa-si strige, peste sat, repertoriul de colinde.In multe sate, diferitele grupuri de colindatori pleaca de la biserica, cu binecuvantarea preotului, luand fiecare o alta directie in sat. In alte cazuri, se pleaca cu colindatul de la casa la care s-a repetat pe parcursul postului. Pleaca in ordinea inversa varstei: cei mai mici mai intai, dupa-amiaza pana pe inserate, cei mai in varsta mai tarziu, mai in puterea noptii sau chiar "noaptea pe la cantatori".Noaptea de Ajun – noapte de privegheala bucuroasaEra o pregatire pentru colindat, dar si o pregatire pentru a primi colindatori. Primirea colindatorilor era echivalenta cu primirea lui Hristos. De aceea portile sunt tinute deschise. Se facea in prealabil curat, "maturati curtile", cer colindatorii, se primeneau casa si toate acareturile inconjuratoare. Colindatul se face in seara de Ajun. Cum o spun multe colinde, seara de Ajun este o seara mare! Tocmai pentru ca se face acum o buna vestire a bucuriei Nasterii lui Hristos – Mesia, Mantuitorul lumii, Rascumparatorul nostru, confirmare a Bunei Vestiri facute de Arhanghel cu noua luni in urma. Hristos este acum oaspetele lumii, vestit de oaspetii colindatori. Noaptea de Ajun este noapte de privegheala bucuroasa, asa cum apropierea nasterii oricarui copil pe lume este, in mod normal, intampinata cu emotionata veghe. Şi atunci, cum sa nu ceara colindatorii imperios: "sculati, sculati boieri mari!...", "nu-i vremea de dormit,/da-i vremea deampodobit", "aprindeti facliile" etc. Venirea lui Hristos face din toti cei care-L primesc boieri mari, iar curtile lor devin curti imparatesti, numai bune de buna petrecere: "masa sa va ancarcati".In multe parti, asa cum o arata culegerile existente, unul dintre colindele nelipsite, de frunte, este insasi cantarea bisericeasca, pe care o constituie troparul praznicului: "Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei; ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Ţie, Soarelui dreptatii si sa Te cunoasca pre Tine, Rasaritul cel de sus; Doamne, marire Ţie!" Este un text de o mare frumusete poetica si de o profunda teologie. Dominanta lui este lumina. Lumina de multe feluri. Hristos este Soarele dreptatii ! Noi suntem obisnuiti sa vedem astrul solar iesind parca din pamant sau din mare si apunand in acelasi fel. Cat de inedita si de covarsitoare este aceasta imagine a unui rasarit de sus! Odata cu Hristos rasare lumii lumina cunostintei. Ceea ce ignora destul de multi dintre crestini este faptul ca venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu intrupat este un eveniment care are implicatii exceptionale in ceea ce priveste cunoasterea. Prin Hristos, Revelatia atinge punctul ei maxim, este implinita desavarsit. Hristos, asumand firea omeneasca, S-a coborat la putinta de sesizare a omului, a simturilor sale si a rationalitatii sale. Chenoza e maxima! Pe masura si foloasele omenirii.Asa cum ne arata in "Dogmatica" sa parintele Dumitru Staniloae, renumitul teolog al veacului trecut, Creatia este menita, intre altele, sa constituie elementele unui limbaj pentru convorbirea dintre Dumnezeu si om. Pentru multe dintre neamurile vechi, stelele nu ramaneau numai asa ceva, ci ajungeau sa fie slujite idolatru. Şi iata ca acum o stea se arata magilor ca sa-i conduca si sa le descopere pe un Imparat care vine din alta lume, vine pentru ca sa ne poarte si pe noi in acea lume. Calitatea convorbirii omului cu Dumnezeu prin intermediul elementelor naturale ale creatiei capata valente noi, puteri noi. Comunicarea devine mesianica. De abia acum, sub adierea apropiata a Duhului Sfant, comunicarea, intalnirea si cunoasterea devin cu adevarat posibile.Uneori din toata saracia, cum spune o exprimare, alteori din preaplinul daruit de Dumnezeu, romanul este chemat sa nu uite ca venirea lui Hristos s-a petrecut pentru ca el sa fie crestin adevarat si sa nu uite de cei de langa el care sunt necajiti sau, oricum, mai necajiti decat el: "Şi nu uita, romane, cand esti vesel sa fii bun!"Am ezitat mult daca in acest text sa folosesc timpul trecut sau timpul prezent. Pana la urma am ales prezentul. Daca cele de mai sus se pastreaza, desigur, intr-o masura mai mica in satul romanesc contemporan, ele se pastreaza deplin, negresit, la Dumnezeu. Cautand in sate mai izolate sau in acelea care mai tin la seriozitatea statutului lor traditional, se vor mai putea afla urme ale colindatului cu statutul lui genuin: acela de viata implicata in viata, de traire a prezen-tului continuu al Nasterii Fiului lui Dumnezeu. Oricum, fiti, daca se poate, in randul vestitorilor de bine catre cei cu care aveti indeosebi de-a face: "Voi, acum, copiilor, / Şi, voi, buni, parintilor, // Laudati Şi cantati, Şi va bucurati. // (…) // Ca ni s'a nascut Hristos, / Sa ne fie de folos".(Articol realizat de domnul Costion Nicolescu si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 23 decembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 807

Id: 27083

Data: Dec 23, 2012

Imagine: