Cu cat mai mult timp trece dupa moartea unui duhovnic bun, cu atat se poate constata mai bine ce mare dar este pentru Biserica un intelept pastor de suflete, un om purtator al Duhului lui Hristos prin prezenta, iubirea si faptuirea sa printre oameni. Astazi se implinesc 14 ani de cand am mai castigat un rugator in ceruri pentru noi (2 decembrie 1998). Şi tot anul acesta, la 10 aprilie 2012, parintele Cleopa Ilie de la Manastirea Sihastria (nascut la 10 aprilie 1912) ar fi aniversat un secol de viata.Bucuria prezentei lui Dumnezeu in viata proprie, in Biserica si in creatie a fost pentru parintele Cleopa respiratia spirituala a sufletului. De aceea ii erau tare dragi oamenii care traiesc in prezenta iubitoare a lui Dumnezeu, in sfanta Biserica, care cresc, se lumineaza si se incununeaza cu ea: "Dragii mei parinti si frati - spunea el in cuvantul de pe urma catre Manastirea Sihastria (1 martie 1998) -, sa stiti ca Biserica este mama noastra spirituala. Ea ne-a nascut pe noi la botez prin apa si prin Duh (…). De atunci suntem toti fii dupa har ai lui Dumnezeu, de cand ne-am botezat in numele Preasfintei Treimi. De aceea va rog din toata inima sa iubiti Biserica! Sa va fie draga Biserica si, cat puteti, ziua si noaptea, sa mergeti la sfintele slujbe, (…) Asa cum va vad aici, sa va vad la Rai, in bucuria cea vesnica, fara margini."Pe parintele Cleopa nu-l mai gasim acum la chilia sa, dar el ramane tainic prezent cu sfatul sau luminos si binefacator in constiintele si inimile celor care l-au avut parinte duhovnicesc; ramane prezent mai ales prin sfaturile sale scrise in carti sau inregistrate pe banda magnetica. Totodata, si fiii lui duhovnicesti raman pururea prezenti si purtati in rugaciunile sale, fiindca un duhovnic adevarat ajuta nu numai cu sfatul pe fiii sai duhovnicesti, ci si cu multele sale rugaciuni pentru mantuirea lor.Parintele Cleopa a aratat in felul sau de a trai ca viata crestina este Cruce si Inviere, stradanie si bucurie, suspin si speranta. De aceea, in manastirea sa, desi izolata in munti, el n-a creat niciodata, nimanui, sentimentul singuratatii. Misiunea cea mai mare pe care parintele Cleopa a implinit-o aici a fost aceea ca a primit in manastire oameni incarcati de grijile si problemele din lume, care s-au inapoiat acasa purtatori ai bucuriei si ai iertarii, ai dorului de viata noua si sfanta. Prin felul in care ii primea pe credinciosi, cum se ruga pentru ei si cum ii sfatuia, parintele Cleopa a facut din fiecare fiu duhovnicesc, monah sau mirean, un misionar ortodox, fara zgomot, fara ambitii de a cuceri lumea aceasta, adica un lucrator mai harnic pentru mantuire.Avea darul de a spune adevaruri adanci intr-un limbaj simplu si pe intelesul tuturor. Intelepciunea lui venea, in acelasi timp, din multa rugaciune si din indelunga sa nevointa. Sfatul lui dadea siguranta si certitudine de adevar intelectualului si aducea bucurie plina de admiratie in sufletul omului simplu. Pentru toti, ierarhi si monahi, demnitari de stat si oameni de rand, profesori universitari si tarani, parintele avea un cuvant potrivit, ziditor.Toata lucrarea sa duhovniceasca era insa intemeiata pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie a Bisericii, incat pentru toate invataturile si indemnurile sale folosea citate si exemple din scrierile si vietile sfintilor, evitand pe cat putea sa exprime vreo opinie strict personala, individualista, nascuta din izolare sau orgoliu. Gandea si traia cu adevarat bisericeste, era un invatator talentat si senin, bogat sufleteste si popular, care se ruga mult si citea mult, pentru a se mentine in comuniune de gandire si simtire cu Sfintii Bisericii.Aceasta m-a fascinat ca teolog si m-a facut sa-l iubesc. In el, vedeam cum s-a realizat intr-o persoana vie ceea ce am citit in multe carti. Cat priveste viata monahala, parintele Cleopa era, in acelasi timp, sever si bun, tinea mult la Sfintele Canoane ale Bisericii, dar, totodata, cauta sa ajute pe fiecare om sa progreseze spiritual, dupa ravna si capacitatea lui spirituala.Era insa si un luptator sau un strateg, cunostea multimea curselor si ispitelor venite de la demoni pentru a impiedica pe monahi sa se mantuiasca, fie prin neascultare, fie prin nepasare spirituala, fie prin inchipuirea de sine ca ar fi mai buni decat altii. Avea marele dar al discernamantului spiritual, al masurii, al dreptei credinte si al dreptei vietuiri. Misionar statornic in chilie, parintele Cleopa a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierand lumea, nu batand din usa in usa, ci deschizand cu dragoste usa chiliei sale si ajutand pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet spre a se intalni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii. Biserica, dintotdeauna, i-a pastrat vie in memorie pe sfintii ei. Parintele a fost, fara indoiala, un om sfant, iar aceasta sfintenie venea din prezenta harului Duhului Sfant in persoana sa. Numele lui a ramas in memoria credinciosilor ca fiind cel mai cunoscut duhovnic din Romania, prin cultura sa teologica si experienta sa duhovniceasca.Drept si bun, ferm, dar nu fanatic, purtator de sfintenie si de speranta, marturisitor al dreptei credinte si traitor autentic al traditiei monahale, parintele Cleopa continua sa ne fie si astazi calauza luminoasa pe drumul vietii in Hristos, spre Raiul pe care-l dorea tuturor oamenilor ca fiind bucurie si pace in iubirea lui Dumnezeu.† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane(Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 2 decembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 628

Id: 26410

Data: Dec 2, 2012

Imagine: