"Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni si intru folosinte neadormita, nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea nu o au tinut; caci ca pe Maica Vietii, la viata o a mutat, Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc. (Condacul praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul al II-lea)***Suntem in atmosfera pregatirii, prin post si rugaciune, pentru slavitul praznic al Adormirii Maicii Domnului, in care incercam sa ne apropiem mai mult de cea care este intru rugaciuni si intru folosinte neadormita, singura nadejde neschimbata, intr-o lume in care schimbarile se petrec parca mai repede ca niciodata. Incercam, de asemenea, sa descoperim intelesurile adanci ale trecerii la cele vesnice a Maicii Domnului, pe care o numim Adormire. Sfantul Ioan Damaschinul, traitor in veacul al VIII-lea, spunea ca fara dureri a fost nasterea sa si fara dureri a fost trecerea sa in lumea de dincolo. Ea, in care boldul mortii a fost omorat, este inceputul Vietii celei mai bune. Cuvintele marelui imnograf ne incredinteaza ca Maica Domnului este inceput al Vietii celei mai bune, referindu-se, in primul rand, la faptul ca pantecele ei cel pururea fecioresc L-a purtat pe Cel ce este Viata insasi, fiind astfel Maica Vietii. In acelasi timp, ne putem gandi la o alta semnificatie a slavitei Adormiri: reprezinta un semn eshatologic, adica anticipeaza sfarsitul spre care ne indreptam cu totii. De aceea, praznicul Adormirii nu este unul trist, ci are o bucurie ascunsa, o bucurie a nadejdii celor viitoare, care ar trebui sa insoteasca sfarsitul oricaruia dintre noi. Maica Vietii a fost asezata in mormant, insa acesta a devenit pentru ea scara care urca la ceruri, asa cum ar trebui sa fie mormantul fiecaruia dintre noi. Chiar daca nu suntem invredniciti de darul ridicarii la cer, va exista un moment cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui; si vor iesi cei care au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei care au facut cele rele, spre invierea osandei (Ioan 5, 28-29), cand speram ca ne vom asemana Maicii Domnului. De aceea, Adormirea sa poate fi considerata ca un semn eshatologic, o arvuna a vietii vesnice de care speram sa ne invrednicim cu totii, ajutati fiind si de mijlocirea celeia ce este intru folosinte neadormita. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 4 august 2008, semnat de pr. Silviu Tudose)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 681

Id: 33122

Data: Aug 14, 2013

Imagine: