Grija fata de cei aflati în suferinta reprezinta o constanta a lucrarii liturgico-pastorale a Bisericii Ortodoxe. De la vestitele asezaminte organizate de Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare, la bolnitele care au functionat de-a lungul timpului în manastirile de pretutindeni, si pâna la asezamintele social-filantropice, de asistenta, diagnoza si tratament înfiintate, coordonate si sustinute financiar si logistic de Biserica astazi, toate dau marturie despre faptul ca atunci când un madular al Trupului tainic al lui Hristos se afla în suferinta, întregul trup cauta sa-i aduca alinare si tamaduire.Purtarea de grija fata de cei aflati în suferinta a fost însusita si practicata de Biserica prin slujitorii ei, preoti si calugari, dar si prin credinciosii mireni evlaviosi si jertfelnici, ca lucrare filantropica si ca exercitiu de smerenie.Dupa modelul lui Hristos, Care cutreiera satele si cetatile, vindecând toata boala si toata neputinta în popor, preotul cerceteaza casele celor aflati în suferinta, aducând mângâiere, sfatuind, încurajând, rugându-se pentru cel bolnav si împreuna cu el si cu cei ai casei lui si ajutând, dupa putere, acolo unde este trebuinta de ajutor. O evidenta clara si completa a tuturor persoanelor din parohie aflate în suferinta, la casele lor sau în institutii de profil, este dovada ca preotul este o persoana ordonata si bine organizata si, mai ales, ca are chemare pentru slujirea preoteasca. Integrarea persoanelor aflate în suferinta în Sfânta Liturghie, prin pomenirea lor la Proscomidie si prin rostirea cererilor speciale la ecteniile prevazute de Liturghier si îndemnarea altor credinciosi ca sa se roage pentru fratii lor suferinzi, toate sunt expresii ale lucrarii filantropice pe care preotul si-o asuma în comunitatea pe care o slujeste.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 651

Id: 43572

Data: Aug 29, 2014

Imagine: