Dupa acest ritual, Pruncul a primit numele Iisus, așa cum Arhanghelul Gabrieli-a spus Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu,în ziua Bunei Vestiri (Luca 1, 31-33). Parinții Bisericii explica faptul ca Domnul a fost circumcis, pentru ca mai târziu, nimeni sa nu seîndoiasca de faptulca El și-a asumat cu adevarat trup omenescși ca întruparea Lui nu a fost doar o iluzieașa cum învațau unii eretici.Instituirea actului taierii împrejurPotrivit mentiunii din cartea Facerea (capitolul 17), actul circumciziunii (în ebraica mulá) a fost instituit ca un semn vazut al legamântului încheiat de Dumnezeu cu patriarhul Avraam si cu urmasii acestuia, act ce trebuia îndeplinit la toti copii de parte barbateasca, începând cu vârsta de 8 zile (vv. 10-14). Ca urmare, toti barbatii si copiii din casa patriarhului si Avraam însusi, în vârsta de 99 de ani pe atunci, împreuna cu fiul sau Ismael de 13 ani, s-au supus taierii împrejur chiar în ziua instituirii actului propriu-zis (vv. 23-27). Dupa aceea a urmat Isaac (21, 4) si toti urmasii lui. În baza legamântului încheiat cu Dumnezeu, patriarhului i s-a schimbat numele, din Avram - tatal înaltimii, în Avraam - tatal neamurilor sau tata al multimii (Facerea 17, 5-6). Mai târziu, în cartea Levitic se spune ca Dumnezeu a poruncit, prin Moise, sa fie circumciși toti copiii israeliti la opt zile de la nastere. Cu acest prilej se punea si numele copilului. Deoarece circumciziunea era un semn al legamântului cu Dumnezeu, cel ce se sustragea voit acestui act nu mai facea parte din comunitatea israelita si trebuia ucis (Facerea 17, 14).De ce în a opta zi de la naștere?Ziua a opta este o tranziție de la starea infantila la perfecțiunea personala, pentru ca în aceasta zi, în conformitate cu dispozițiile religioase evreiești, pruncul devine copil și dobândește anumita o personalitate. Sfântul Andrei Criteanul separa primele 7 zile de dupa nașterea unui copil de cea de a opta, spunând ca a opta zi este completarea celor șapte și începutul viitorului. În conformitate cu contextul religios evreiesc, a opta zi constituie o etapa extrem de importanta pentru existența umana a fiecarui nou-nascut, prin faptul ca ea completeaza vârsta infantila și deschide vârsta maturitații, care duce la perfecțiune. „Aceasta se face, spune Sfântul Parinte, prin intermediul numelui, care este dat în ziua a opta”. Punerea numelui, cu alte cuvinte, ofera pruncului o anumita identitate personala. Acest act recunoaște, în mod solemn, dreptul natural al copilului de a fi o existența personala, adica o ființa umana perfect constituita, printre celelalte ființe umane. Perfecțiunea despre care vorbește Sfântul Andrei aici, face referire la identitatea personala pe care o dobândește copilul atunci când își primește numele.De ce este legata punerea numelui de taierea împrejur?Taierea împrejur din ziua a opta, arata trecerea de la o stare carnala, la una spirituala. Actul liturgic, de taiere a unui mici parți din organism presupune respingerea unei condiții trupești, în care fiecare ființa umana se naște, în timp ce înlocuirea sa cu numele implica intrarea ființei umane într-o alta stare, spirituala, care duce la perfecțiune.Sfântul Andrei Criteanul face referire la Avraam și tatal sau Terah, cu scopul de a clarifica aceste doua condiții. Terah, care era idolatru, reprezinta condiția carnala a idolatriei, care are în vedere lumea materiala, trupeasca, desprinsa de Creatorul sau. Avraam reprezinta starea spirituala, care este în legatura cu Creatorul lumii, ca punct principal și esențial de referința pentru viața omului și care îl face pe om membru al poporului lui Dumnezeu. Deci, Sfântul Parinte spune: „Pentru ca natura avea sa fie framântata cu idolii de Terah, tatal lui Avraam, a fost necesar ca un popor din Avraam sa fie pus deoparte pentru Creator, prin intermediul unei peceți, pâna la venirea Lui, pecete necesara omului pentru a fi reînnoit. Taierea împrejur respinge un reziduu al carnii și ofera un sigiliu pentru a opta zi, care are în vedere lucrurile viitoare”.Așadar, aceste doua evenimente, Taierea împrejur a Domnului și primirea numelui, ne reamintesc noua, creștinilor, ca am intrat într-un legamânt nou cu Dumnezeu și ca am fost taiati împrejur „cu taiere împrejur nefacuta de mâna, prin dezbracarea de trupul carnii, întru taierea împrejur a lui Hristos” (Coloseni 2, 11). În acest sens, chiar numele „creștin” (urmator al lui Hristos) este un semn al intrarii a omenirii într-un legamânt nou cu Dumnezeu. (Articol postat pe doxologia.ro în data de 31 decembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 764

Id: 37076

Data: Jan 1, 2014

Imagine: