In paralel cu ascultarea de preot slujitor al Catedralei patriarhale, protosinghelul Gherontie a mai avut, incepand cu data de 9 iunie 1950, si functia de presedinte al Consistoriului Monahal Eparhial de pe langa Arhiepiscopia Bucurestilor, alaturi de arhimandritul Dionisie Velea, protosinghelul Sofian Boghiu, ca membri, si ieromonahul Pimen Georgescu, grefier. La 19 ianuarie 1952 a fost inlocuit din functia de presedinte al Consistoriului Eparhial Bucuresti cu arhimandritul Dionisie Velea, fiind numit membru al Consistoriului Central Monahal.Datorita experientei acumulate in viata de manastire si in cadrul Consistoriului monahal, a fost solicitat sa sustina in cadrul conferintelor Obstii Catedralei patriarhale, in data de 27 martie 1952, comunicarea Situatia si pozitia monahilor exclusi, dupa Sfintele Canoane. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 12 noiembrie 1951, a aprobat ridicarea protosinghelului Gherontie Ghenoiu la rangul de arhimandrit, urmand ca, la 17 aprilie 1952, patriarhul Justinian Marina sa-l investeasca pe virtuosul protosinghel in demnitatea binemeritata mai sus amintita. Incepand cu 1 ianuarie 1954 a fost incadrat ca spiritual, profesor si director (provizoriu) al Şcolii de Cantareti de la Curtea de Arges, dupa care a fost transferat ca spiritual al Şcolii de Cantareti si al Seminarului Teologic din Bucuresti, de unde demisioneaza la 1 decembrie 1957. Prin decizia Departamentului Cultelor de pe langa Consiliul de Ministri, de la 1 decembrie 1957 figura ca preot slujitor la Catedrala patriarhala, pana la 1 august 1968, cand s-a pensionat. In aceasta perioada a sustinut mai multe omilii si a acordat o atentie deosebita slujirii Sfantului Altar, fiind numit iarasi presedinte al Consistoriului Monahal Eparhial in locul arhimandritului Gherasim Cristea, staretul de atunci al Manastirii Caldarusani, iar protosinghelul Roman Stanciu, staretul Manastirii Cernica, era numit membru al Consistoriului Eparhial in locul arhimandritului Grigore Babus. Desi pensionat, a ramas in continuare ca preot slujitor al Catedralei patriarhale pana la sfarsitul vietii. O alta preocupare importanta din viata parintelui Gherontie Ghenoiu o constituie rectitorirea Schitului Sitaru (Balamuci) din apropierea Manastirii Caldarusani, de care a si apartinut o vreme. La sfarsitul anilor '60, parintele Damian Bogdan devenise noul egumen al schitului, in locul protosinghelului Veniamin Gavrilovici, retras la Caldarusani. Peste tot era ruina, nu existau chilii, trapeza, paraclis. Biserica mare aproape nu putea fi folosita. In aceasta situatie, arhimandritul Gherontie Ghenoiu a facut numeroase si insistente apeluri credinciosilor din Catedrala patriarhala, mai ales fiilor sai duhovnicesti, de a ajuta la refacerea schitului. Prin stradania sa si a micii obsti care s-a infiripat, schitul a fost renovat in intregime, istorica biserica a fost restaurata, s-a construit paraclisul de iarna, s-au zidit chilii noi, gospodarie, drumuri, alei si altele. Printre cei care au raspuns chemarii parintelui Gherontie Ghenoiu a fost un renumit avocat din Bucuresti, care s-a inchinoviat la Sitaru in anul 1985. In anul 1970, avocatul Gheorghe Parauseanu l-a intalnit pe cunoscutul duhovnic Gherontie la Catedrala Sfintei Patriarhii si din acel moment viata sa a fost insufletita de un nou ideal, si anume acela de a face parte din cinul monahal. Ucenicind o perioada pe langa parintele Gherontie, la varsta de 69 de ani s-a hotarat sa mearga in obstea Manastirii Frasinei, insa indemnul duhovnicului sau, dat pe patul de moarte, l-a determinat sa ia asupra-si haina monahala la Schitul Sitaru (Balamuci), ctitorie de suflet a vrednicului arhimandrit, primind la calugarie numele Gherasim. Arhimandritul Gherontie Ghenoiu avea darul vorbirii frumoase, rostind atunci cand era randuit cuvinte de invatatura la Catedrala patriarhala. In linistea chiliei avea si preocupari carturaresti, asa cum a fost alcatuirea Acatistului Sfantului Cuvios Nicodim cel Sfintit de la Tismana (in perioada tineretii) si o carte de indrumari duhovnicesti care a circulat multa vreme dactilografiata (neobtinand permisiunea tiparirii in anii dictaturii comuniste). Indrumatorul bunului crestin (autor arhimandritul Gherontie Ghenoiu) a aparut cu binecuvantarea patriarhului Teoctist Arapasu in anul 1997 la Editura Ihtis si cuprinde invataturi despre Pronia dumnezeiasca si viata bunului crestin, Dumnezeu - har si conlucrarea omului la actul mantuirii, despre spovedanie, Sfanta Impartasanie, casatorie, starea sufletului dupa despartirea de trup, istorisiri despre vechile si noile erezii etc. In ultima parte a vietii, parintele se retragea uneori pentru liniste la Manastirea Sfantul Nicolae-Sitaru, de care a fost mereu atasat, slujind Sfanta Liturghie si bucurandu-se de pacea minunatului lacas stravechi de aproape 500 de ani. Cu o zi inaintea trecerii la viata vesnica, duminica, dupa ce oficiase Sfanta Liturghie la Catedrala patriarhala, s-a intretinut duhovniceste cu multi dintre ucenici, oferindu-le binecuvantari si sfaturi de suflet unora dintre ei, impartasindu-le bucuria pe care o avea ca Dumnezeu si Maica Luminii l-au ajutat sa transpuna in viata Bisericii strabune, mai ales a monahismului romanesc, unele dintre planurile sale bisericesti, cum au fost ostenelile depuse in decursul anilor la Manastirea Sfantul Nicolae-Sitaru, precum si alte proiecte pe care le avea in vedere. S-a stins in pace, asa cum ceruse in mod repetat in sfintele rugaciuni, ca preot, pentru toti crestinii si pentru sine... A ramas deopotriva in amintirea tuturor celor care l-au cunoscut si in sufletele fiilor sai sufletesti (calugari si mireni) prin exemplul slujirii la Sfantul Jertfelnic si prin devotamentul sau de duhovnic. Slujba de inmormantare a arhimandritului Gherontie Ghenoiu a fost oficiata in ziua de 27 septembrie 1984 la Manastirea Sitaru, de catre Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, Roman Ialomiteanul, delegatul patriarhului Justin Moisescu, inconjurat de numerosi preoti de la Catedrala patriarhala si manastirile din apropiere, de obstea Manastirii Sitaru si de multi credinciosi care l-au pretuit in mod deosebit si s-au rugat pentru odihna sufletului sau. A fost unul dintre cei mai iscusiti duhovnici din acea perioada grea, cu multe incercari pentru Biserica si credinta neamului nostru. Note bibliografice 1. Ordinul nr. 10378/938 eliberat de Sfanta Episcopie a Ramnicului Noul Severin 2. Ordinul nr. 12315/1938 eliberat de Sfanta Episcopie a Ramnicului Noul Severin 3. Ordinul nr. 5237 din 17 mai 1938 4. Raportul nr. 970 din 28 iunie 1938. 5. Ordinul nr. 8581 din 23 august 1938 6. Decizia ministerului nr. 57412/942 7. Decizia ministerului nr. 36712/944 8. Adresa 2969/950 emisa de Serviciul Personal al Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, Arhiepiscopia Bucurestilor 9. Adresa nr. 4461 din 9 iunie 1950, emisa de Serviciul Cadre al Arhiepiscopiei Bucurestilor 10. Adresa 15600/951, emisa de Serviciul Personal al Arhiepiscopiei Bucurestilor 11. Procesul-verbal din 6 noiembrie 1951 12. Adresa 22612/951, emisa de Administratia Patriarhala 13. Adresa 1271/952, emisa de Administratia Patriarhala 14. Temeiul 6070/959 emis de Secretariatul Arhiepiscopiei Bucurestilor Documentele consultate la elaborarea articolului de fata fac parte (in mare parte) din dosarul personal al arhimandritului Gherontie Ghenoiu, aflat in Arhiva Arhiepiscopiei Bucurestilor, a Catedralei patriarhale si a Manastirii Sitaru. Multumiri parintelui staret de la Sitaru, ieromonahul Natanael Haraga.(Articol aparut sub semnatura Arhim. Timotei Aioanei si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 21 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 925

Id: 28579

Data: Feb 21, 2013

Imagine: