Au in comun dragostea de Hristos si binecuvantarea de a fi mame. Sunt mame tinere. Iar pruncii lor sunt cei ce le ofera, neincetat, zambet si provocari. Experientele acestea, bucuriile si, deopotriva, framantarile - stau de multe ori ascunse intr-un cotlon de suflet. Dar ele merita a fi rostite! Impartasite! Eliberate! In acest context, ce poate fi mai frumos decat sa infiintezi un club al mamicilor si al copiilor - iar locul intalnirii sa fie, nici mai mult, nici mai putin, decat inauntrul unei biserici?! In fiecare saptamana, joia, de la ora 10:00, Biserica Talpalari se umple de viata. Mame si prunci - de la cateva zile pana la cativa ani - se intalnesc. Vorbesc, se joaca, povestesc. Dezvaluie parte din greutatile si din nelamuririle lor, dar si din cele mai mari realizari. Se ajuta, se incurajeaza, se sfatuiesc. Cei mici se joaca, nestingheriti, in casa Domnului si se simt bine. Clubul a luat fiinta la initiativa unor mame din parohie, iar ideea a fost primita cu bucurie de catre prezbitera Cristina Sturzu. Cand am nascut pentru prima data, nu existau grupuri din acestea. Eram o mama tanara, destul de singura, caci prietenele inca mai copilareau. Nu aveam exemple, nu cunosteam persoane care sa treaca atunci prin aceleasi momente, isi aminteste Cristina Sturzu. Fiecare mama are povestea saŞi mai povesteste ca primul gand pe care l-a avut, atunci cand a venit la parohie, era sa se ocupe de copii. Dar singurii copii erau fetele mele - de care oricum ma ocupam in casa - si inca vreo doi. Intre timp, au inceput sa apara foarte multi tineri la biserica si, implicit, foarte multi copii. Dar am zis ca am sa fac ceva, sa ne intalnim si sa povestim, in momentul in care o sa existe cererea. Şi chiar asa s-a intamplat. Mamele au luat initiativa, eu am venit sa le fiu alaturi, spune, cu modestie, prezbitera Cristina. Iar intalnirile au un farmec aparte. Legatura stransa dintre mame - prietene, de acum si micutii care invata sa socializeze pare sa iasa din tiparele lumii agitate, plictisite, surde si mute in care, de multe ori, ne afundam. Vin joia aici cu drag, pentru ca suntem mamici toate, avem aceeasi preocupare, schimbam impresii, pareri, temeri, framantari... cerem sfaturi una alteia. Ne e de ajutor in momentele astea pentru ca, uneori, fiind in situatii noi, poate nu stim cum sa reactionam. Dar, daca le mai ceri parerea si lor, altfel te descurci, a explicat Mihaela, mamica lui Albert.Cand simti ca celuilalt ii pasa Celelalte membre ale Clubului o sustin. Caci fiecare dintre ele stie cat de incarcate de pozitivism si de energie pleaca, mai apoi, de la intalniri. Este important sa vorbim despre diversificare, despre experienta fiecareia, cum a nascut, cum face fata cresterii, educatiei copilului. Este relaxare, in primul rand, si chiar simti ca celorlalte le pasa de durerea, nelamurirea sau bucuria pe care o transmiti. Chiar ai cui s-o spui! Te simti ascultat, a subliniat Irina, mama lui Serafim. Numeric, nu sunt multe mame si nici n-ar fi indicat ca intalnirile sa-si piarda din intimitate si din caldura unui grup restrans. Cu toate acestea, portile bisericii sunt mereu deschise, pentru oameni noi. Este a doua oara cand vin. Prima data a fost mai mult din curiozitate, sa vad ce se discuta. Acum, am venit in cunostinta de cauza. Realizez ca e o atmosfera minunata, copiii socializeaza. Ii pregatim, astfel, pentru cresa si gradinita. Acasa, Damian este singur, doar cu noi, cei mari. Aici se imprieteneste cu micuti de seama lui, invata sa se joace si sa imparta, sustine Elena.Acasa - in bisericaCele doua ore petrecute la Clubul mamicilor ofera momente de relaxare si de evadare, un prilej numai bun de intalnit persoane speciale. Pe mine ma ajuta mult, in sensul ca ma linisteste. Aici gasesc oameni care-mi plac. Mame si prieteni pentru copilasul meu. Plus ca intalnirea are loc in biserica. Asta imi place in mod deosebit! Ma simt acasa. Şi Robert Cristian se simte ca acasa, slava Domnului! Iar asta nu poate decat sa ma bucure!, a exclamat Camelia. Daca mare parte dintre mamici au doar unul, cel mult doi copii, Maria a sarit deja din tipar. Ea are o alta Maria, de cateva saptamani, dar si un Serafim, de doi ani si cinci luni, si o Ana, cu un an mai mare. Contrar a ceea ce am putea crede, Maria este toata numai un zambet si poveste cu bucurie despre fiecare clipa din viata copiilor ei. Nu pare epuizata, nici nu se plange, nu cauta motive inutile pentru a-L mania pe Dumnezeu. Lumea ma mai caineaza, dar nu are de ce. Copiii mei sunt foarte cuminti, e foarte usor cu ei, dorm noaptea in patut, mananca, sunt sanatosi. Astea sunt problemele mamelor, in general, pe care eu nu le-am avut - si, atunci a fost usor. Mi se mai spune, uneori, ca sunt mama eroina. Mama eroina era mama mea, cu sase copii, cu nasteri neasistate, cu plecat direct la prasila. Mie mi-a fost usor. Viata de oras iti acorda alte facilitati, zambeste Maria. Colac de salvare, in lumea asta mareDe la colegele din Club spune ca are multe de invatat, chiar daca familia ei este mai numeroasa. In ciuda usurintei cu care imi cresc copiii si a linistii din familia noastra, copiii tot te solicita. Uneori ai nevoie sa vorbesti despre asta, sa impartasesti, sa mai afli lucruri noi. Mamele de aici sunt prietene pentru mine si au prieteni pentru copiii mei. E bine sa fie un grup, o comunitate in care sa te desfasori, pentru ca lumea este asa de mare, ca te pierzi. Şi e tragic sa te pierzi in lumea asta! De aceea, consider ca este foarte frumos ce a facut doamna preoteasa, aducandu-ne impreuna, este de parere Maria. Una dintre cele care a avut initiativa infiintarii grupului este Gianina, mama Sofiei. Ea priveste acum intalnirile ca pe o dorinta implinita. Iar planurile nu i se opresc aici. Venim intr-o lume in care mamele impartasesc aceleasi valori, in speranta ca si copiii vor avea lucruri in comun si vor dezvolta lucrurile astea, pe care noi incercam sa le scoatem la lumina si sa le rezolvam. Pe viitor ma gandesc si la un club al copiilor, pentru ca ei au nevoie, a atras atentia Gianina. Exemplul de la Biserica Talpalari ar putea fi preluat si multiplicat oricand, de catre alte parohii. Poate ca realizarile nu se vor vedea intr-o saptamana sau doua. Cu toate acestea, ele vor inflori in vietile celor implicati in proiect. Caci, nimic nu este mai important in familie decat o mama linistita. O mama care sa mai iasa din casa, sa mai intalneasca oameni noi, sa se umple de energie. Şi sa aduca, apoi, in familie - pentru copii si pentru sot - liniste, siguranta, stabilitate si credinta in ziua de maine.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Ediția de Moldova, din 11 iulie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 878

Id: 32429

Data: Jul 11, 2013

Imagine: