]]>Dintre multele analize asupra politicului românesc, lucrarea domnului Vasile Dâncu, „Triburile. O patologie a politicii românești de la Revoluție la Generația Facebook” (Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, 321 pp.) constituie o lectură obligatorie pentru cei care încearcă să regândească planurile unei pastorale a tineretului, liniile de forță ale unei educații în Hristos a tinerilor ori revitalizarea școlii românești pe fundamentele realismului educațional. Nu este cazul să prezentăm aici o recenzie a lucrării, deși cred că ar merita pe deplin să vă stea pe masa de lucru, să o citiți pe îndelete, ci doar să spunem că astfel de lucrări provoacă la reflecție, la reevaluarea lucrării noastre în comunicare și constituirea de noduri de cordialitate cu societatea în mijlocul căreia lucrăm, mărturisind Învierea. Ieșirea din enclavizarea comunicațională, realizată la momentul interogării asupra orei de Religie sau asupra falsei ore de educație sexuală, ne obligă să regândim inclusiv dialogul cu familia creștină și cu școala, cu ampla familie creștină românească și bucata de societate numită școala românească, supusă unei permanente presiuni legate de dictatura emoțiilor. Autorul citat consemnează: „Trăim iluzia că mediatizarea poate suplini medierea” (p. 280). Și recunosc că exprimă o realitate la care am fost martori mereu în ultimii ani. Nu întâmplător exemplul care mi‑a venit în minte ține de o realitate comună: Familie‑Şcoală‑Biserică. Este vorba de ceea ce putem numi, generic,Lecția de Religie a României. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Download: Click for download attached file: Școala in epoca dictaturii emotiilor

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 558

Id: 55616

Data: Sep 6, 2015

Imagine: