Duminica, 14 iunie 2009, Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a sfintit noua biserica ortodoxa romaneasca cu hramul Sfantul Apostol Andrei din Viena, Austria.La eveniment au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe surori si ai altor Biserici crestine, autoritati de stat si locale austriece, delegati ai Ambasadei Romaniei la Viena, preoti si membri ai comunitatilor ortodoxe romanesti din Austria si din alte state europene. Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a adresat urmatorul cuvant de invatatura:CASA LUI DUMNEZEU ŞI POARTA CERULUI Semnificatia sfintirii unei biserici ortodoxe romanesti Construirea si sfintirea unei noi biserici ortodoxe romanesti intr-o capitala europeana a culturii crestine - Viena - reprezinta o dovada a credintei vii si jertfelnice a unei comunitati de migranti romani care au primit insa si sprijin fratern de la Arhiepiscopia Catolica de Viena. Aceasta biserica noua este caminul duhovnicesc al celei mai mari comunitati de romani din Austria. Sfintirea unei biserici este un eveniment mare, sfant si binecuvantat. Zidirea unei biserici si sfintirea ei are loc odata la 100-200 de ani si inseamna in istoria comunitatii respective un moment deosebit prin care se aduce multumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat si in acelasi timp se cere harul Lui sfintitor ca aceasta lucrare - ofranda a credinciosilor - sa fie sfintita asa cum sfintim in biserica ofrandele (darurile) pe care le aducem la Sfantul Altar. Ca spatiu sacru de rugaciune, biserica noua devine un simbol al recunostintei (euharistiei) aduse lui Dumnezeu si un simbol al Bisericii in intelesul ei de adunare a oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi. Prin urmare, o biserica in care se oficiaza Sfintele Taine sau Sacramente ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvantare asupra comunitatii respective si asupra orasului in care s-a construit aceasta biserica. Biserica noua pe care noi o oferim Mantuitorului Iisus Hristos ca ofranda (Hingabe) a credintei, a harniciei, a intelepciunii, a priceperii si a darniciei noastre devine astazi o poarta a cerului (Facere 28, 17), asa cum auzim in rugaciunile de sfintire a noii bisericii. Pe aceasta poarta a cerului intra Hristos-Imparatul Slavei, Care, dupa Invierea Sa, S-a inaltat cu trupul la cer si a asezat umanitatea Sa pe tronul slavei Preasfintei Treimi. El intra in mod tainic in biserica Sa in care este mereu prezent prin Sfintele Taine savarsite aici si daruieste celor ce se roaga darurile Sale ceresti. Astfel, biserica nou sfintita devine casa lui Dumnezeu, casa Preasfintei Treimi, si poarta cerului. Biserica sfintita poarta un nume de persoana, numele patronului ei spiritual, de pilda, Sfantul Apostol Andrei, pentru ca in ea se aduna in rugaciune persoanele umane botezate in numele Persoanelor divine, in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh. O biserica noua se sfinteste cu apa sfintita si se unge cu Sfantul si Marele Mir, ca si persoanele umane botezate in apa sfintita si unse cu Sfantul si Marele Mir, pentru a avea o comuniune spirituala permanenta cu Persoanele Sfintei Treimi, dar si cu Maica Domnului si cu toti sfintii din toate timpurile si din toate locurile, care au marturisit credinta in Sfanta Treime. Ca locas sfant biserica nou sfintita reprezinta simbolic Biserica rugatoare, adica Trupul tainic al lui Hristos plin de Duhul Sfant, in care credinciosii sunt membre vii ale acestui Trup mistic (Cf. 1 Corinteni 12, 12-13 si 27; Efeseni 1, 22-23; 4, 3; Coloseni 1, 18).Edificiul bisericii noi se sfinteste mai intai in exterior pentru a delimita spatiul sacru, ca fiind casa lui Dumnezeu si poarta Cerului (Facere 28, 17). Mai intai se citeste in fata bisericii noi rugaciunea lui Solomon de la sfintirea Templului din Ierusalim, (III Regi, 8, 22-31) in care se cere lui Dumnezeu: sa fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea spre casa aceasta, si oricate vor cere in locul acesta sa asculti din locul locuintei Tale celei din cer (…) si milostiv sa le fii lor . Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar in modul cel mai intens si El atent asculta si vede pe cei ce Il cheama in rugaciune. Urmeaza apoi trei lecturi din Sfintele Evanghelii: de la Matei (16, 13-19), Luca (10, 38-42 si 11, 27-28) si Ioan (10, 22-28). La sfarsitul fiecarei lecturi din aceste Evanghelii se enunta mesajul principal al Evangheliei citite si anume: In timpul lecturii primei Evanghelii se spune: Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea , (Matei 16, 18) adica pe credinta marturisita de Sfantul Apostol Petru ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar la sfarsit se spune: Orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri (Matei 16, 19). Astfel se arata ca biserica este locul in care se iarta pacatele pe pamant si ca atare sunt iertate si in ceruri. Biserica este singura institutie din lumea aceasta care a primit darul dumnezeiesc de a ierta pacatele oamenilor, pentru ca ei sa dobandeasca mantuirea sau viata vesnica. A doua lectura din Sfanta Evanghelie este luata de la Sfantul Evanghelist Luca (10, 38-42 si 11, 27-28) si are loc in dreptul Sfantului Altar, in exteriorul bisericii. La finalul acestei lecturi Mantuitorul Iisus Hristos fericeste pe cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc, adica il implinesc in viata lor. Aflam din lectura acestei Evanghelii ca adevarata fericire este legatura sau comuniunea omului cu Dumnezeu, prin ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si implinirea poruncii iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Deci numai cand iubim pe Dumnezeu in rugaciune si pe semenii nostri in fapte bune atunci suntem cu adevarat fericiti! A treia Evanghelie care se citeste la sfintirea bisericii (Ioan 10, 22-28) ne spune ca Mantuitorul Iisus Hristos este adevaratul Pastor, Pastorul cel Bun pentru oile Sale, iar celor care Il urmeaza pe El, Pastorul cel Bun le daruieste viata vesnica! Prin aceasta ni se arata care este rostul Bisericii in lume: acela de a ne pregati pentru a primi viata vesnica. Asadar, in biserica sfintita sau consacrata primim iertarea pacatelor, invatam ca fericirea izvoraste din iubire fata de Dumnezeu si de oameni, iar prin rugaciune si Sfintele Taine primim arvuna sau pregustarea vietii vesnice. De aceea, cand ne impartasim din Sfantul Potir in duminici si sarbatori la Sfanta Liturghie Euharistica se canta cantarea: Trupul lui Hristos primiti si din Izvorul cel fara de moarte gustati! . Iar cand preotul ne ofera Sfanta Euharistie zice: Se impartaseste robul sau roaba lui Dumnezeu (N), spre iertarea pacatelor si spre viata de veci! . Deci, aici, in biserica aceasta, primim iertarea pacatelor si de aici, din biserica, pregustam in mod mistic viata de veci si lumina Invierii. De aceea Biserica a fost numita de Sfantul Maxim Marturisitorul († 662) Laboratorul Invierii , iar de Sfantul Nicolae Cabasila († 1391) Anticamera Imparatiei Cerurilor .Prin Biserica trecem din lumea aceasta pamanteasca la viata cereasca. Ca spatiu sacru, biserica este construita in general in forma de corabie pentru ca ne trece din lumea valurilor involburate ale vietii pamantesti in Imparatia lui Dumnezeu, care este dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant (Cf. Romani 14, 17).Cand inconjuram biserica noua purtam in procesiune moaste ale sfintilor mucenici sau martiri care apoi se depun in piciorul Sfintei Mese. Aceasta pentru ca mucenicii sau martirii au aratat cea mai mare iubire fata de Hristos, iubire mai tare decat teama de moarte. De aceea primele biserici crestine au fost construite pe mormintele martirilor. Intrucat intreaga slujba de sfintire a unei biserici ortodoxe este si o lauda adusa sfintilor martiri, veti auzi cantandu-se de mai multe ori cantarea aceasta: Sfintilor mucenici care bine v-ati nevoit si v-ati incununat rugati-va lui Dumnezeu sa se mantuiasca sufletele noastre! Dupa sfintirea exterioara a bisericii, episcopul bate in portile bisericii noi ca fiind porti ale cerului. Cand se deschid portile bisericii si intram in interiorul ei, vedem cerul pe pamant, intrucat biserica pictata sau impodobita cu icoane simbolizeaza cerul care coboara la oamenii de pe pamant, pentru ca ei sa se inalte prin rugaciune la viata cereasca. Pictura eclesiala ortodoxa, ca vedere spirituala a apropierii Imparatiei cerurilor de oameni, este deodata memorial vizual al istoriei mantuirii si anticipare profetica a Imparatiei cerurilor in lumina careia se afla prooroci, apostoli, martiri, monahi, imparati, mireni, barbati si femei, oameni din timpuri si locuri diferite adunati in Duhul Sfant si constituind Biserica, 'Popor al lui Dumnezeu', 'Trup al lui Hristos' si 'Templu al Sfantului Duh'. Liturghia cereasca permanenta a ingerilor si sfintilor din ceruri se uneste cu Liturghia Bisericii de pe pamant, intr-o eshatologie anticipata celebrata in Sfintele Taine (Sacramente) si in toate sinaxele liturgice ale rugaciunii eclesiale.Apoi urmeaza sfintirea Altarului bisericii, care Il reprezinta pe Hristos-Domnul Cel rastignit, mort si inviat, adica Sfanta Masa simbolizeaza deodata: masa de la Cina cea de Taina, mormantul lui Hristos si tronul Sau de slava. Dupa sfintirea Altarului se sfinteste biserica noua in interior, tot cu apa sfintita si cu Sfantul si Marele Mir, iar apoi se binecuvinteaza si se stropesc toti cei prezenti cu aceeasi apa sfintita, in care s-a turnat parfum ca simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfant, care sfinteste deodata biserica, sufletele si trupurile credinciosilor.Catre sfarsitul slujbei de sfintire cantam: Aceasta casa Tatal a zidit-o; aceasta casa Fiul a intarit-o; aceasta casa Duhul Sfant a innoit-o, a luminat-o si a sfintit sufletele noastre . Deci, odata cu sfintirea bisericii are loc si sfintirea sufletelor noastre. Se sfinteste biserica aceasta din zid, dar se sfintesc si persoanele care participa la sfintirea ei si la sfintele slujbe care se savarsesc in aceasta biserica. Biserica din zid este invelisul arhitectonic al Bisericii celei vii, al comunitatii euharistice formata din cler si credinciosi in stare de rugaciune, de unire cu Persoanele divine ale Preasfintei Treimi.Aceasta bogatie de sensuri spirituale a sfintirii unei biserici ortodoxe ne invita la un pelerinaj in interiorul edificului consacrat, ca o procesiune-inaintare catre Imparatia cerurilor simbolizata de Sfantul Altar cu portile sale imparatesti si cu catapeteasma-ecran liturgic al Parusiei Domnului, al prezentei Sale tainice sau smerite, dar si simbol al venirii glorioase a lui Hristos la sfarsitul veacurilor, inconjurat de Sfintii Apostoli si Sfintii Ingeri (Cf. Matei 25, 31). Sfintirea bisericii ne invita, de asemenea, la un pelerinaj interior intim, la un progres spiritual, ca innoire a omului dupa chipul lui Hristos sau ca interiorizare a vietii lui Hristos in viata crestinului (Cf. Galateni, 2, 20). In acest sens, dupa sfintirea noii bisericii, toti credinciosii ortodocsi prezenti au permisiunea sa intre in Sfantul Altar pentru a saruta Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Sfanta Masa din Altar.Intr-o lume din ce in ce mai secularizata, semnificatiile teologice si duhovnicesti ale sfintirii bisericii, precum si intreaga bogatie a spiritualitatii crestine ne cheama azi sa redescoperim adevarul ca omul este chemat la sfintire in relatie cu Dumnezeu Cel Sfant, iar pierderea dimensiunii sacre sau sfinte a vietii duce la o criza de umanitate. Cu alte cuvinte, secularizarea vietii umane duce la saracirea vietii umane ca si comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu semenii. Multe probleme grave de astazi precum instrainarea, individualismul, lipsa de sens, teama, agresivitatea, dezbinarile si tensiunile, criza economica si financiara sunt in mare masura semnele unei crize spirituale, o criza de comuniune in iubire fata de Dumnezeu-Creatorul, fata de oammeni si fata de creatie. Cand ratiunea umana lucreaza impreuna cu Ratiunea divina prin harul Duhului Sfant, toate cele materiale devin mijloc de comuniune; dar cand ratiunea este robita de egoismul autosuficientei si de lacomie pentru cele materiale, viata umana se desfigureaza sau se degradeaza pana la ura si violenta. Din acest motiv Sfantul Grigore Sinaitul afirma: Cu adevarat - dintre oameni - rationali s-au dovedit a fi numai sfintii . De ce? Pentru ca ei si-au cultivat si sfintit ratiunea prin iubire fata de Dumnezeu si de semeni. Toti oamenii sunt chemati sa devina sfinti, dar devin sfinti numai cei care cultiva comuniunea lor de iubire cu Dumnezeu, Cel Unul Sfant, prin rugaciune iar cu semenii lor prin fapte bune de ajutorare, de solidaritate. Viata spirituala religioasa este mereu actuala. Ea este o necesitate permanenta pentru umanitate. Intrucat omenirea are nevoie mereu de iubire si comuniune nici stiinta si nici tehnica nu pot sa inlocuiasca viata duhovniceasca, ca izvor de iubire sfanta, dezinteresata, ca bunatate aratata catre ceilalti oameni, in familie si in societate.Felicitam pe Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Serafim, al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Centrala si de Nord, cu ocazia sfintirii acestei biserici, pe parintele paroh Nicolae Dura dimpreuna cu toata comunitatea ortodoxa romaneasca din Viena, harnica si misionara, luminata de evlavie crestina si simtire romaneasca, pe toti ctitorii si ajutatorii acestui sfant lacas, precum si pe toti clericii si credinciosii prezenti la acest eveniment sfant si solemn de spiritualitate si demnitate crestina.Rugam pe Hristos-Domnul, Cel rastignit si inviat, sa ocroteasca aceasta biserica si pe toti inchinatorii si binefacatorii ei, pentru rugaciunile Sfantului Apostol Andrei, patronul sau ocrotitorul spiritual al Romaniei, al tuturor romanilor si al acestei biserici din Viena!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 957

Id: 1618

Data: Jun 14, 2009

Imagine: