Copiii au de multa vreme un loc aparte in Biserica Sfantul Silvestru din Bucuresti, poate chiar dinainte de pastorirea parintelui profesor Constantin Galeriu in aceasta parohie (1973-2003). Parintele Galeriu a avut sansa, dar si puterea ca, dupa 1989, sa contribuie substantial la dezvoltarea noii dimensiuni pe care a dobandit-o cateheza pentru copii prin ora de religie introdusa in scoli, fiind chiar primul profesor de metodica predarii religiei.Urmasii parintelui Galeriu in slujirea la parohie se straduiesc sa acorde cel putin aceeasi atentie copiilor, in primul rand prin derularea programului catehetic Hristos impartasit copiilor, initiat de Patriarhia Romana, dar si prin alte programe si activitati la nivelul parohiei. In cadrul programului catehetic s-au organizat cele doua grupe de varsta: grupa 9-10 ani, coordonata de diac. Constantin Lazar, si grupa 11-12 ani, coordonata de psaltul Emil Parlea. Dar sunt si copii mai mici, chiar prescolari, atrasi de activitatile acestui program, dorind sa participe alaturi de fratii sau prietenii mai mari. Programul catehetic vine in completarea orei de religie pe care copiii o au la scoala. Completarea nu vizeaza atat cunostintele teoretice, cat dobandirea unor deprinderi crestinesti. De aceea programul se desfasoara chiar in biserica, desi pe unii adulti care intra in biserica si doresc sa se roage cateva clipe in tihna ii cam tulbura freamatul si izbucnirea vocilor celor mici care se grabesc sa raspunda – si o fac energic, atunci cand li se pune o intrebare – sau se adreseaza ei cu o nelamurire coordonatorului lor. Insa binefacerea ce se revarsa, pe de o parte, asupra copiilor, iar pe de alta parte, prin prezenta lor, asupra Bisericii, este incomparabil mai mare decat deranjul pe care l-ar simti unii dintre cei care vin in biserica, fiecare cu necazurile si grijile lui, tocmai la ora la care se desfasoara o cateheza pentru copii. De fapt, catehizarea copiilor in biserica este o retraire a vremurilor in care stra-strabunicii nostri invatau literele si cititul dupa Ceaslov, chiar inainte de aparitia primelor Bucoavne (Abecedare), si acest lucru il faceau in tinda bisericii. Noi, slujitorii Bisericii, ne bucuram vazand dragostea cu care parintii si bunicii isi aduc odraslele la orele de cateheza, pentru ca in aceste ore avem posibilitatea sa sadim in inimile si sufletele lor cuvantul dumnezeiesc, din paginile Sfintelor Scripturi si ale Sfintilor Parinti. Şi am dori sa vedem cuvintele semanate de noi rodind insutit. Insa numai Dumnezeu este cel Care face sa creasca (1 Co. 3, 7)! Rasplata pe care noi am putut sa o acordam pentru receptivitatea si roadele de pana acum ale copiilor merituosi a fost un pelerinaj la manastirile Cernica si Pasarea si la Schitul Ganeasa, in ziua de 9 aprilie, pe de o parte pentru ca era saptamana Şcoala altfel, pe de alta parte, pentru ca in acea saptamana l-am praznuit pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. S-au format trei grupe de copii: mare, mijlocie si mica. Primele doua au fost supravegheate in mod direct de cei doi coordonatori de grupa ai programului catehetic, iar cea de-a treia de diac. Adrian Argintariu, coordonatorul serviciului misionar al parohiei. Ne-am adunat cu totii in Biserica Sfantul Silvestru la ora 8 dimineata si am inceput cu o rugaciune pentru binecuvantarea calatoriei. Şi-am pornit! Pana sa ajungem la Manastirea Cernica, diac. Constantin le-a citit copiilor viata Sfantului Calinic, urmand ca ei sa descopere cand vor fi ajuns la manastire unele dintre lucrurile despre care au auzit citindu-li-se. Astfel, au regasit, indata dupa intrarea pe poarta manastirii, Fantana turcului; apoi in biserica mare mormantul initial al Sfantului Calinic, in pridvor; apoi racla cu sfintele sale moaste, in pronaos; si racla cu moastele Sfantului Cuvios Gheorghe. Fiind slujba, n-am zabovit prea mult in biserica, pentru a nu deranja; ne-am indreptat catre ostrov. Am vazut mica si eleganta biserica din cimitir, inchinata Sfantului Nicolae, si pe cea mare, care e inca in constructie. Am zabovit cateva clipe si la mormantul parintelui profesor Dumitru Staniloae si am incercat sa le spunem, pe masura puterii lor de intelegere, ca, dupa cum avem noi langa Biserica Sfantul Silvestru mormantul parintelui Constantin Galeriu, asa si cimitirul de la Cernica se bucura de mormantul parintelui Staniloae. Am ramas surprinsi cand una dintre fetite, ce-i drept, din grupa mai mare, a remarcat ca numele parintelui este gresit incrustat pe cruce! Mai auzise despre parintele, la scoala, de la profesorul ei de religie. Dupa o plimbare pe malul lacului, ne-am indreptat catre Manastirea Pasarea. Pe drum le-am povestit copiilor cate ceva din istoria acestei manastiri. Am inceput tot cu biserica mare, ca si la Cernica, iar copiii au remarcat similitudinile de forma si aranjare a bisericii.  Ne-am inchinat la toate icoanele si la sfintele moaste, apoi fiecare copil a tinut sa scrie, pe masa special amenajata, cate un pomelnic. Unii dintre cei mai mari s-au straduit sa nu uite sa-l treaca pe nici unul dintre colegi pe pomelnic si au avut nevoie de o a doua fila. Cei mici nu s-au lasat mai prejos si au scris si ei, asa cum s-au priceput, pomelnicele lor. O sa cam aiba bataie de cap parintii manastirii cand le vor pomeni! Chiar daca, probabil, n-au facut decat sa-i imite pe cei mai marisori, este un lucru extraordinar ca un copil de 5-6 ani, aflandu-se intr-o manastire, sa se straduiasca sa scrie pe un pomelnic numele sau, ale parintilor, ale fratilor si ale bunicilor. Am fost apoi prin ateliere. Copiii au ramas minute in sir cu ochii atintiti la ciocanelele si daltitele cu care maicile modelau foile de argint pentru raclele in care vor fi puse sfinte moaste; la fel si la masinile de brodat vesmintele preotesti. Cu greu am putut sa-i desprindem din ateliere, doar cu promisiunea ca vom merge sa vedem si animalele manastirii. Şi, desi incepuse sa picure, nu s-au lasat pana ce nu au vazut si vitelusii, si purceii, si intreaga gospodarie. Popasul urmator a fost la Schitul Ganeasa, inchinat Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. O biserica noua, mai mica decat cele din manastirile prin care trecusem, amplasata pe o margine de deal care se pogoara catre lac. Frumoasa pictura ce o impodobeste ne-a oferit prilejul sa facem o recapitulare a modului in care sunt pozitionate icoanele pe catapeteasma si, cu cei mai marisori, chiar in naos. S-au bucurat apoi alergand de jur imprejurul curtii amenajate pe panta care coboara spre lac. In fine, am ajuns si in padurea Pustnicul, pe malul celalalt al lacului de la Manastirea Pasarea. Atractia a fost parcul de joaca cu tobogane si leagane, dupa care am umblat prin padure si-am cules flori, fiecare pentru mama, bunica, matusa sau pentru cine-l astepta acasa. Desi ne-am inapoiat la Biserica Sfantul Silvestru cu ceva timp mai devreme decat ne propuseseram si ii anuntaseram pe parinti, i-am gasit pe acestia deja acolo, asteptandu-si cu nerabdare copiii. Se pare ca pentru unii dintre parinti a fost prima oara cand si-au lasat o zi intreaga copiii sa plece fara ei. Coborand din microbuz, fiecare isi aranja cat mai bine buchetul de flori pe care il avea de oferit celor care il asteptau. Insa floarea cea mai frumoasa au oferit-o toti acesti copilasi Maicii Domnului. Desi obositi dupa o zi de excursie, probabil si infometati, desi nerabdatori a le povesti parintilor despre ceea ce-au vazut si facut, au mai zabovit alaturi de noi si ne-au tras pe noi slujitorii, dupa ei, in fata icoanei Maicii Domnului, spre a-i multumi pentru ziua minunata, pentru calatoria binecuvantata si intoarcerea in pace, cu sanatate si cu buna-sporire.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Ediția din 20 aprilie 2013, aparut sub semnatura Pr. Alexandru Gherasim)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 892

Id: 30157

Data: Apr 20, 2013

Imagine: