]]>De la Sfântul Ioan Gură de Aur ne-au rămas 238 de scrisori: un testament spiritual şi o comoară nepreţuită. În ele întrezărim sufletul unuia dintre cei mai mari Părinţi şi scriitori ai Bisericii, citim ca într-un jurnal necazurile exilului său, învăţăm valoarea şi importanţa prieteniei, care poate face faţă timpului şi depărtării, înţelegem că drumul vieţii este presărat cu suferinţe, dar acestea sunt întăritoare, căci ne concentrează atenţia şi nădejdea numai către Dumnezeu. Alături de tratate şi omilii, corespondenţa Sfântului Ioan Gură de Aur (345-407) constituie o altă direcţie în care s-a exercitat geniul său literar şi scriitoricesc. Având un volum uriaş, cuprinzând 18 tomuri din colecţia Patrologia Greacă, opera Sfântului Ioan impresionează atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. În contextul acestei atât de vaste opere însă, corespondenţa nu reprezintă decât foarte puţin din ansamblul acestei opere. Pe de altă parte, corespondenţa este şi foarte circumscrisă în timp, în sensul că, spre deosebire de tratate şi omilii, care au fost alcătuite în perioade ceva mai vaste de timp, aceasta a fost elaborată în trei ani şi câteva luni, adică în ultimii ani ai vieţii Sfântului Ioan, în anii exilului. Caracteristici ale corespondenţei hrisostomiene Corespondenţa Sfântului este formată din 238 de scrisori de lungimi variabile: majoritatea dintre ele sunt scurte, iar altele, precum cea adresată papei Inocenţiu şi câteva dintre scrisorile adresate diaconiţei Olimpiada, sunt lungi şi chiar foarte lungi pentru acest gen de scriere. Destinatarii pot fi clasificaţi în mai multe categorii de persoane, aparţinând lumii monahale şi clericale sau celei laice: două dintre scrisori îi sunt adresate papei Inocenţiu, cincizeci şi trei unor episcopi, douăzeci şi una unor preoţi, douăzeci şi nouă călugărilor, douăzeci şi opt diaconilor şi diaconiţelor, un loc de seamă între acestea ocupându-l cele şaptesprezece adresate diaconiţei Olimpiada prin lungimea, dar şi frumuseţea lor, precum şi o sută cinci unor laici. Pot fi relevate mai multe caracteristici ale genului şi stilului corespondenţei hrisostomiene. În primul rând, toate scrisorile sunt adresate unui destinatar bine determinat, şi numai acestuia. Ele nu au fost alcătuite de autor cu gândul ca, dincolo de destinatarul lor particular, să aibă mai apoi vocaţia de a fi publicate pentru a fi cunoscute unui public mai larg, adică pentru a fi expuse admiraţiei posterităţii. Din această perspectivă, am putea spune că nu avem de-a face cu o activitate şi elaborare literară în sensul strict al termenului, adică cu una care să poată corespunde intenţiei autorului, chiar dacă forţa textului, în conţinutul şi forma sa, îi conferă acestuia, printr-un fel de depăşire şi trecere peste voinţa autorului, o valoare literară de netăgăduit. Nu s-a căutat o universalitate a mesajului, însă aceasta se degajă de la sine. Apoi, dacă Sfântul Ioan şi-ar fi elaborat corespondenţa ca având o ţinută şi un scop literar, atunci ar fi încercat să recurgă la ea şi în alte etape ale vieţii sale şi nu ar fi aşteptat exilul pentru a testa şi exercita utilitatea acesteia. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Download: Click for download attached file: Corespondenta Sfantului Ioan Gura de Aur: un testament spiritual

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 580

Id: 48045

Data: Jan 27, 2015

Imagine: