Iisus Hristos nu este o idee sau o amintire din trecut, ci o Persoana Care traieste cu noi, prin noi si in noi prin Sfantul Duh si impreuna cu Hristos putem face toate lucrurile noi (cf. Apoc. 21, 5). Marturisirea contemporana este chemata sa invie in inima aproapelui speranta acolo unde este impas, durere sau moarte, pentru ca lumea nu este totus in maligno. Mantuitorul omului ne invita sa trecem de la nu-ul nostru si sa intram in da-ul Sau spus din iubire Tatalui. Omul este iubit de Dumnezeu! Aceasta este cea mai simpla si uluitoare veste cu care Biserica este datoare fata de om. Cuvantul si viata fiecarui crestin pot sa faca sa rasune acest adevar: Dumnezeu ne iubeste. Sa vorbim lumii despre milostivirea lui Dumnezeu in fata Caruia pacatele noastre sunt fire de nisip ce se pierd in imensitatea oceanului iubirii divine. A fi crestini nu inseamna sa ne convertim la o invatatura, fie ea si invatatura despre sfintenie; a fi crestini inseamna sa ne convertim la o Persoana! Nu este vorba doar de a cunoaste ceea ce Iisus a invatat, ci de a-L cunoaste pe El drept Cel rastignit si inviat. Inainte de a fi o schimbare de gandire, schimbarea noastra trebuie sa fie una a inimii, intalnirea cu o Persoana vie.Societatea moderna prin progresele stiintei si tehnicii ne face liberi, dar ele sunt benefice numai daca sunt in relatie cu faptele: daca prin faptuire mainile noastre devin nevinovate si inima noastra curata, daca prin credinta suntem in cautarea adevarului, in cautarea lui Hristos insusi, si ne lasam atinsi si interpelati de iubirea Lui cea rastignita. Crucea Sa ne implica pe fiecare dintre noi. Hristos continua sa fie in agonie (dupa expresia lui Pascal), tradat, vandut, condamnat, abandonat de prieteni, luat in ras, lovit, aruncat afara din cetate. Hristos continua sa apara strivit sub greutatea Crucii si trece de-a lungul strazilor noastre, stropeste cu sange trotuarele noastre. Drumul Crucii interminabil are popasuri in spitale si intr-o infinitate de locuri ale durerii in lume. Strigatul Sau continua sa sfasie aerul, amplificandu-se intr-o litanie inghetata de strigate dupa speranta. Cuvantul Sau izbavitor rasuna zi de zi si ceas de ceas, in toate timpurile si in toate locurile. El cauta sa zgaltaie toate epocile de nedreptate si indrazneala aceasta Ii aduce moartea, dar nu fara a fi semanat grauntele invierii. Invierea aduce cu ea rasturnarea istoriei si face sa rasune deja clopotul pascal al sperantei noastre. Hristos ne indruma spre ceea ce este nobil, ne conduce spre aerul sfintit al inaltimilor spirituale: spre viata conforma adevarului; spre demnitatea care nu se lasa intimidata de galceava opiniilor dominante sau la moda, spre rabdarea sfanta care-l suporta si-l afirma pe celalalt. Hristos povatuieste spre disponibilitatea fata de cei indurerati, suferinzi, fata de cei parasiti, abandonati sau uitati. Hristos calauzeste spre bunavointa de a sprijini, ajuta sau intari; spre bunatatea care nu se lasa dezarmata nici macar de nerecunostinta. Crucea se intinde de la un capat la altul al lumii, dintr-o tara la alta, de la un ocean la altul. Iar noi, crestinii, o purtam. Inaintam cu ea pe drumul ei si astfel descoperim calea noastra. Atunci cand atingem Crucea, dar mai mult, atunci cand o purtam, atingem taina iubirii rastignite a lui Dumnezeu. Dar atingem si axioma fundamentala, criteriul constitutiv al vietii noastre, adica faptul ca fara da-ul spus Crucii lui Iisus Hristos in viata noastra, fara a fi in comuniune cu Hristos clipa de clipa, viata nu poate sa reuseasca. Mantuitorul ne-a dat invatatura Sa, pe care a intarit-o cu exemplul Sau: daca nu sta in puterea noastra sa inlaturam suferinta si moartea din lume, ne putem servi de ele ca de un instrument de curatire si inaltare spirituala pe scara cea mai nobila a iubirii. In felul acesta ele apar ca o pregatire spirituala pentru a intra in slava invierii si a vietii vesnice. Taina vietii vesnice este cuprinsa in da-ul spus Crucii, in ceea ce patimim pentru adevarul ei aici pe pamant, si trebuie sa fim fericiti pentru acest lucru. Cu cat din iubire fata de unicul adevar si fata de unica iubire - din iubire fata de adevarul si iubirea lui Hristos - putem face si vreo renuntare, cu atat mai profunda si mai bogata devine viata. Persoana care vrea sa-si rezerve viata pentru sine insusi o pierde. Iar cine daruieste sau ofera viata sa - zilnic in faptele mici, care fac parte din marea hotarare pentru Iisus -, acesta zilnic o gaseste. Acesta este adevarul exigent, dar si adanc de frumos si eliberator, in care vrem, pas cu pas, sa intram in timpul asumarii Crucii in viata noastra. Iisus Hristos nu este o idee sau o amintire din trecut, ci o Persoana Care traieste cu noi, prin noi si in noi prin Sfantul Duh si impreuna cu Hristos putem face toate lucrurile noi (cf. Apoc. 21, 5). Marturisirea contemporana este chemata sa invie in inima aproapelui speranta acolo unde este impas, durere sau moarte, pentru ca lumea nu este totus in maligno. Mantuitorul omului ne invita sa trecem de la nu-ul nostru si sa intram in da-ul Sau spus din iubire Tatalui. Omul este iubit de Dumnezeu! Aceasta este cea mai simpla si uluitoare veste cu care Biserica este datoare fata de om. Cuvantul si viata fiecarui crestin pot sa faca sa rasune acest adevar: Dumnezeu ne iubeste. Sa vorbim lumii despre milostivirea lui Dumnezeu in fata Caruia pacatele noastre sunt fire de nisip ce se pierd in imensitatea oceanului iubirii divine. A fi crestini nu inseamna sa ne convertim la o invatatura, fie ea si invatatura despre sfintenie; a fi crestini inseamna sa ne convertim la o Persoana! Nu este vorba doar de a cunoaste ceea ce Iisus a invatat, ci de a-L cunoaste pe El drept Cel rastignit si inviat. Inainte de a fi o schimbare de gandire, schimbarea noastra trebuie sa fie una a inimii, intalnirea cu o Persoana vie. Societatea moderna prin progresele stiintei si tehnicii ne face liberi, dar ele sunt benefice numai daca sunt in relatie cu faptele: daca prin faptuire mainile noastre devin nevinovate si inima noastra curata, daca prin credinta suntem in cautarea adevarului, in cautarea lui Hristos insusi, si ne lasam atinsi si interpelati de iubirea Lui cea rastignita. Crucea Sa ne implica pe fiecare dintre noi. Hristos continua sa fie in agonie (dupa expresia lui Pascal), tradat, vandut, condamnat, abandonat de prieteni, luat in ras, lovit, aruncat afara din cetate. Hristos continua sa apara strivit sub greutatea Crucii si trece de-a lungul strazilor noastre, stropeste cu sange trotuarele noastre. Drumul Crucii interminabil are popasuri in spitale si intr-o infinitate de locuri ale durerii in lume. Strigatul Sau continua sa sfasie aerul, amplificandu-se intr-o litanie inghetata de strigate dupa speranta. Cuvantul Sau izbavitor rasuna zi de zi si ceas de ceas, in toate timpurile si in toate locurile. El cauta sa zgaltaie toate epocile de nedreptate si indrazneala aceasta Ii aduce moartea, dar nu fara a fi semanat grauntele invierii. Invierea aduce cu ea rasturnarea istoriei si face sa rasune deja clopotul pascal al sperantei noastre. Hristos ne indruma spre ceea ce este nobil, ne conduce spre aerul sfintit al inaltimilor spirituale: spre viata conforma adevarului; spre demnitatea care nu se lasa intimidata de galceava opiniilor dominante sau la moda, spre rabdarea sfanta care-l suporta si-l afirma pe celalalt. Hristos povatuieste spre disponibilitatea fata de cei indurerati, suferinzi, fata de cei parasiti, abandonati sau uitati. Hristos calauzeste spre bunavointa de a sprijini, ajuta sau intari; spre bunatatea care nu se lasa dezarmata nici macar de nerecunostinta. Crucea se intinde de la un capat la altul al lumii, dintr-o tara la alta, de la un ocean la altul. Iar noi, crestinii, o purtam. Inaintam cu ea pe drumul ei si astfel descoperim calea noastra. Atunci cand atingem Crucea, dar mai mult, atunci cand o purtam, atingem taina iubirii rastignite a lui Dumnezeu. Dar atingem si axioma fundamentala, criteriul constitutiv al vietii noastre, adica faptul ca fara da-ul spus Crucii lui Iisus Hristos in viata noastra, fara a fi in comuniune cu Hristos clipa de clipa, viata nu poate sa reuseasca. Mantuitorul ne-a dat invatatura Sa, pe care a intarit-o cu exemplul Sau: daca nu sta in puterea noastra sa inlaturam suferinta si moartea din lume, ne putem servi de ele ca de un instrument de curatire si inaltare spirituala pe scara cea mai nobila a iubirii. In felul acesta ele apar ca o pregatire spirituala pentru a intra in slava invierii si a vietii vesnice. Taina vietii vesnice este cuprinsa in da-ul spus Crucii, in ceea ce patimim pentru adevarul ei aici pe pamant, si trebuie sa fim fericiti pentru acest lucru. Cu cat din iubire fata de unicul adevar si fata de unica iubire - din iubire fata de adevarul si iubirea lui Hristos - putem face si vreo renuntare, cu atat mai profunda si mai bogata devine viata. Persoana care vrea sa-si rezerve viata pentru sine insusi o pierde. Iar cine daruieste sau ofera viata sa - zilnic in faptele mici, care fac parte din marea hotarare pentru Iisus -, acesta zilnic o gaseste. Acesta este adevarul exigent, dar si adanc de frumos si eliberator, in care vrem, pas cu pas, sa intram in timpul asumarii Crucii in viata noastra. (Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 7 aprilie 2013, semnat de Arhim. dr. Teofan Mada)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 712

Id: 29788

Data: Apr 7, 2013

Imagine: