Evenimentele mântuitoare de­­cisive pentru umanitatea în­trea­­ga devin în ordinea eclesia­la si în comuniunea cu Hristos, prin rugaciune, lectura biblica si me­ditatie la cuvintele Scrip­tu­rii, prin post si faptele bune ale mi­los­teniei sufletesti si tru­pesti, stari spirituale si existen­ti­­ale ale cres­tinului prin iubi­rea lui Dum­nezeu si împlinirea po­runcilor Lui care sunt legea si bucuria su­fletului, a inimii sa­le. Viata cres­­tinului re­pre­zin­ta modul de a fi în acest veac cu Hris­tos Cel ce a fost rastignit, a mu­rit si a în­­viat pentru noi. Lu­area crucii în sens spiritual, e­xistential nu con­stituie pentru cres­tin o op­ti­u­ne spirituala în­tre altele, ci mo­dul ontologic u­nic si mântuitor al vietii lui, o via­ta cu Hristos. Sfân­tul Ioan Hri­sostom reda a­cest adevar cu re­torica sa bine­cu­­noscuta; „Cru­cea este trofeu con­tra de­mo­­nilor, sabie împo­tri­va paca­tu­l­ui, sabie prin care Hris­tos a stra­puns sarpele. Cru­cea este vo­inta Tatalui, slava U­nu­­ia Nas­cut, bucuria Duhului, po­­doa­ba îngerilor, siguranta Bi­se­­ri­cii, lauda lui Pavel, zidul sfin­­ti­lor, lumina întregii lumi. Caci, dupa cum când cineva a­prin­­de lumina într-o casa cu­prin­­sa de întuneric si tinând-o dreap­­ta alunga întunericul, tot ast­­fel, când lumea era cuprinsa de întuneric, Hristos a aprins ca pe o lumina Crucea si ti­nân­d-o dreap­ta a risipit toata în­tu­ne­ci­mea pamântului. Şi dupa cum lu­mânarea are sus în vârf lu­mi­na, tot astfel si Crucea a a­vut sus în vârf stralucind pe Soa­rele drep­tatii“ (Omilie la Cru­­cea Domnului).Cuvintele Marelui Parinte al Bi­sericii surprind si redau a­ria in­finita de sensuri ale Cru­cii ca­re nu este separata de Per­soana di­vino-umana a Celui ce S-a da­ru­it pe Sine jertfa Ta­ta­lui pentru mântuirea oa­me­ni­­lor. De a­ce­­ea, Crucea ca o­biect de cult es­te cinstita de cres­tini prin în­chi­na­re smerita si aducatoare a­min­­te de Sân­ge­le dumnezeiesc cu care am fost spa­lati, luminati si mântuiti. Ne „închinam crucii ca unui în­su­fletit“ pentru ca ea nu mai poa­te fi separata de Hris­tos. Ci­ne priveste spre Cru­ce pri­ves­te spre Hristos si Bi­se­ri­ca Sa, poporul cel nou al lui Dum­­nezeu care în fiinta sa este un po­por al crucii si al Învierii. De a­ceea, a sarbatori ziua a­ceas­ta nu este doar o optiune, ci rea­la si unica libertate spirituala, în Du­­hul lui Hristos, a crestinilor. De aceea, la rugaciunea de la sfâr­­situl slujbelor Bisericii, Cru­­cea este amintita dupa Hris­tos si Preacurata Sa Mai­ca, înaintea îngerilor si a sfin­ti­lor. Ea es­te semnul si puterea co­muniunii cu ­Hristos, vederea ei înseamna con­templarea lui Hris­tos si a luc­rarii sale mân­tu­i­toare, mai mult, ea re­pre­zin­ta însasi pre­zen­ta Sa dumne­ze­ias­ca cu noi, prin Duhul Sau cel Sfânt trimis Bi­sericii Sale, asa cum a în­cre­din­tat El Însusi pe apostolii si uce­nicii Sai.Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 621

Id: 39044

Data: Mar 21, 2014

Imagine: