Duminica Floriilor sau a Stâlparilor este una dintre cele 12 sarbatori împaratesti din cursul anului bisericesc. De origine ierusalimica, mentionata, pentru prima data, în secolul al IV-lea, sarbatoarea Intrarii Domnului în Ierusalim a cuprins, în scurt timp, întreaga lume crestina, fiind celebrata cu mare fast. Strâns legata de minunea învierii lui Lazar din Betania, aceasta duminica ne pregateste pentru bucuria pe care o aduce biruinta lui Hristos asupra mortii din duminica urmatoare, cea a Învierii.Sarbatoarea Floriilor aminteste de momentul intrarii triumfale a Mântuitorului Hristos în Ierusalim, care a avut loc cu putine zile înainte de Patima Sa.Cu toate ca nu exista mentiuni în acest sens, cu siguranta evenimentul Intrarii Domnului în Ierusalim a fost praznuit din zorii Bisericii crestine. La început, Duminica Stâlparilor a fost tinuta numai de comunitatea crestina din Ierusalim. Având un caracter local, nefiind cunoscuta si de alte Biserici, sarbatoarea nu figureaza în rândul celorlalte enumerate în „Constitutiile Apostolice“ - document elaborat spre sfârsitul secolului al IV-lea. Este mentionata însa de Sfântul Ioan Gura de Aur (†407), de Sfântul Epifanie de Salamina (†403), de Sfântul Chiril al Alexandriei (†444), care au scris omilii la aceasta sarbatoare, precum si de pelerina spaniola, Egeria, care o descrie în jurnalul sau de calatorie la Locurile Sfinte.Din Ierusalim, sarbatoarea Duminicii Stâlparilor a trecut mai întâi în Egipt, apoi în Siria si în Asia Mica. În secolul al V-lea se celebra deja în capitala imperiului, Constantinopol, când împaratul si curtea sa participau la procesiunea solemna ce avea loc în Duminica Intrarii în Ierusalim. Cu acest prilej, multimea credinciosilor purta atât ramuri de finic, cât si de maslin si de liliac. Pe tot parcursul procesiunii care se desfasura pe strazile orasului, credinciosii intonau frumoase cântari compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul. Obiceiul ca însusi împaratul sa participe la procesiunea din Duminica Floriilor a fost urmat si de curtile domnesti din Ţarile Române.În timpul secolelor al VI-lea - al VII-lea, sarbatoarea se raspândeste si în Occident, fiind mentionata de Isidor de Sevilia (†636). Tot în aceasta perioada, se introduce si binecuvântarea ramurilor de finic, aduse de credinciosi la biserica, iar procesiunea se muta dimineata.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 607

Id: 39770

Data: Apr 13, 2014

Imagine: