Sanctitatea Voastra,Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre,Excelentele Voastre,Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti credinciosi,Adevarat a inviat!Mai intai, dorim sa Va multumim, Sanctitatea Voastra, pentru cuvantul de salut si pentru frumoasele aprecieri, care ne onoreaza, si pe care le consideram ca fiind adresate nu atat Noua, personal, cat, mai ales, Bisericii Ortodoxe Romane, Biserica nascuta din predica Sfantului Apostol Andrei, pe care, din mila si cu harul lui Dumnezeu, o pastorim ca Patriarh. In acelasi timp, la randul Nostru, ne exprimam pretuirea atat pentru dragostea si prietenia pe care Sanctitatea Voastra le aratati constant Bisericii noastre si poporului roman, cat si pentru intelepciunea si dinamismul cu care marturisiti Ortodoxia la Constantinopol si in alte mari orase ale lumii. In acest sens, in timpul vizitelor efectuate in Romania, ati avut prilejul sa constatati personal pretuirea pe care V-o poarta clerul si credinciosii ortodocsi romani, ca respect pentru cel dintai intre patriarhii ortodocsi, precum si pentru legaturile traditionale cultivate intre Biserica Ortodoxa Romana si Patriarhia Ecumenica.De asemenea, Ne exprimam bucuria de a ne afla, din nou, cu voia si binecuvantarea lui Dumnezeu, in aceasta venerabila Catedrala patriarhala inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, impreuna cu ierarhi, clerici si credinciosi ai Bisericii Ortodoxe Romane care ne insotesc in aceasta vizita – pelerinaj, aici, in cetatea Sfantului Imparat Constantin, cel cinstit intocmai cu Apostolii, precum si in regiunea binecuvantata a Capadociei.Prezenta noastra la Constantinopol este, in primul rand, o vizita irenica facuta Sanctitatii Voastre, iubit frate intru slujirea arhiereasca, in acest an al implinirii, prin voia lui Dumnezeu, a 650 de ani de la intemeierea Mitropoliei Ţarii Romanesti sau a Mitropoliei Ungrovlahiei, in anul 1359, in acelasi an cand Sfantul Grigorie Palama a trecut la Domnul. La solicitarea domnitorului Ţarii Romanesti, Nicolae Alexandru Basarab, Patriarhul Ecumenic Calist I al Constantinopolului a confirmat pe Iachint – ultimul mitropolit al cetatii dobrogene a Vicinei – in rangul de mitropolit al Ţarii Romanesti sau arhipastor al Mitropoliei Ungrovlahiei (1359-1372).Pelerinajul nostru spiritual in cuprinsul Capadociei se inscrie, de asemenea, in contextul legaturilor fratesti existente de-a lungul secolelor intre Patriarhia Ecumenica si Biserica Ortodoxa Romana, legaturi care sunt evidentiate chiar in primele secole crestine. De exemplu, din citirea atenta a actului martiric al Sfantului Sava de la Buzau (+372) reiese ca redactarea lui s-a facut 'pe pamant roman', de unde fusesera aduse moastele Sfantului Sava, din ordinul guvernatorului Scythiei, Iunius Soranus. Acelasi guvernator, care era capadocian de neam, trebuie sa fi dispus si redactarea actului martiric respectiv, fapt care a fost realizat tot in secolul al IV-lea, de Episcopul Bretanion de Tomis, el insusi capadocian, sau de oamenii din jurul sau, moastele fiind cerute guvernatorului de catre insusi Sfantul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+379).Aceste legaturi de secole capata o conotatie actuala si prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de proclamare, in Patriarhia Romana, a anului 2009 ca An comemorativ-omagial al Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379 - de la a carui trecere la cele vesnice se implinesc 1630 de ani) si al celorlalti Sfinti Capadocieni. Multiplele proiecte dedicate acestor manifestari au menirea sa evidentieze, odata in plus, contributia deosebita a Sfantului Vasile cel Mare si a celorlalti Sfinti Capadocieni la definirea si apararea invataturii de credinta, la dezvoltarea talcuirii Sfintei Scripturi, la imbogatirea tezaurului liturgic si canonic, precum si aportul lor la dezvoltarea vietii monahale si a operei social - filantropice a Bisericii Ortodoxe. Toate aceste exemple sunt pentru noi, astazi, izvor de lumina in lucrarea Bisericii Ortodoxe.De altfel, legatura speciala a Bisericii Ortodoxe Romane cu Sfantul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, este subliniata si in titulatura noastra, aceea de Loctiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Aceasta cinste a fost acordata, pentru prima data, mitropolitului Ţarii Romanesti, Grigorie al II-lea (1760-1787), de catre Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Sofronie, la data de 10 octombrie 1776, in semn de pretuire si ca recunoastere a sprijinului financiar si ospitalier deosebit acordat de Ţarile Romane Patriarhiei de Constantinopol, in vremuri dificile. Din anul 1925, acest titlu il poarta toti Patriarhii Romaniei, ei fiind, totodata, si mitropoliti ai Ungrovlahiei (azi ai Munteniei si Dobrogei).Astfel, pelerinajul nostru in Capadocia ne ofera prilejul de a ne impartasi de binecuvantarea Sfintilor Capadocieni si de lumina pe care ei au raspandit-o cu multa jertfelnicie, prin viata si cuvantul lor. De aceea, intalnirea cu locurile sfinte in care s-au nevoit Sfintii Capadocieni devine pentru noi toti izvor de bucurie sfanta, iubire, pace si evlavie.In al treilea rand, cu prilejul acestei vizite la Patriarhia Ecumenica, ne bucuram ca avem si posibilitatea unei intalniri cu credinciosii ortodocsi romani, fii si fiice ale neamului romanesc, constituiti intr-o comunitate activa, la biserica Sfanta Parascheva-Pikridion, pe care Sanctitatea Voastra ati dat-o, cu generozitate, in folosinta acestei comunitati, pentru nevoile ei liturgice si pastorale. In acest context, ne exprimam speranta ca vom reinnoi acordul dintre Patriarhia Ecumenica si Patriarhia Romana cu privire la folosirea in continuare a bisericii Sfanta Parascheva din Istanbul de catre comunitatea ortodoxa romana de aici. Acest act de iubire crestineasca este cu atat mai important in zilele noastre, deoarece, ca urmare a fenomenului migratiei, comuniunea liturgica fraterna intre Bisericile Ortodoxe surori se intareste si mai mult prin atitudini si actiuni de intrajutorare pastorala si misionara, de respect reciproc intre etnii diferite, dar unite intre ele prin aceeasi credinta ortodoxa, prin iubire frateasca si prin coresponsabilitate misionara.In incheiere, multumim Preamilostivului Dumnezeu pentru ca ne-a invrednicit a fi pelerini in acest loc venerabil si bogat in semnificatii spirituale si multa demnitate ortodoxa, iar Sanctitatii Voastre, multumim pentru caldura cu care ne-ati intampinat, aici, in lumina Invierii si a Inaltarii Domnului nostru Iisus Hristos, Izvorul Bucuriei vesnice. † DANIELPATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 694

Id: 1362

Data: May 27, 2009

Imagine: