Cuvantul Preasfintitului Varlaam Ploiesteanul la inmormantarea poetului Adrian Paunescu

'Eu sunt Invierea si Viata. Oricine va crede in Mine, chiar daca va muri, viu va fi. Şi oricine traieste si crede in Mine, nu va muri in veac'. (Ioan 11, 24-25) Indurerata familie, Distinsa si intristata adunare,Am savarsit slujba prohodirii poetului Adrian Paunescu. In lumina rugaciunilor si cantarilor pe care tocmai le-am ascultat si a lecturilor biblice la care am luat aminte, traim un sentiment de mare nadejde cu privire la destinul sufletului sau, chemat sa dea seama in fata lui Dumnezeu pentru cele savarsite in viata. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Domnul vietii, ne incredinteaza in mai multe randuri de faptul ca cei care cred in El sunt chemati la mostenirea vietii vesnice: 'Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata' (Ioan 5, 24); 'Aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi' (Ioan 6, 40). 'Eu sunt Invierea si Viata. Oricine va crede in Mine, chiar daca va muri, viu va fi. Şi oricine traieste si crede in Mine, nu va muri in veac' (Ioan 11, 24-25).Iar nadejdea pe care o traim acum si la care ne-a chemat Sfantul Apostol Pavel izvoraste din marturisirile pe care le-a facut adeseori poetul cu privire la credinta sa crestina.Desi o persoana publica extrem de puternica, poetul a tainuit cu multa discretie prieteniile sale cu oamenii Bisericii, gesturile sale de sprijinire a lucrarii Bisericii si credinta sa crestina ortodoxa puternica, pastrand toate acestea in camara comorilor sufletului sau. In poemul 'In veci, ortodocsi', poetul marturiseste credinta sa, impartasita inca din copilarie, desi aceasta s-a petrecut in vremuri extrem de neprielnice credintei: 'De mic, sunt ortodox, ca toti ai mei,Aceasta e credinta mea crestina,Am invatat cu talpile sa calc,Cum am aflat ca mana se inchina.Atunci am inteles ca sunt datorsa nu cedez cumva vreunei noxe,ci sa raman, cu neamul meu cu tot,fidel pe veci credintei ortodoxe'. (In veci, ortodocsi, strofele 1-2, in Cuvant si suflet, Iasi, anul VIII, 1998, nr. 11-12, pp. 4-5). Din vremea cand 'nu eram mai nalt decat un metru', poetul isi aminteste atmosfera crestina in care a fost crescut: 'Atunci cand credincioasa mea bunica,Iesind incet din blanda ei icoana,Ma trimitea, cu soapta ei cea mica,Sa duc colaci si mere de pomana'.(Marul de San Petru, in vol. Locuri comune, 1986). Fidelitatea stramosilor si parintilor sai fata de credinta ortodoxa o marturiseste in versurile: 'Ai mei puteau muri si n-ar fi datCredinta lor pe nici un fel de bunuri,Nici daca ar fi fost crucificati,Nici daca s-ar fi tras in ei cu tunuri'.(In veci, ortodocsi, strofa 3, in Cuvant si suflet, Iasi, anul VIII, 1998, nr. 11-12, pp. 4-5). Desi regimul l-a obligat la compromisuri, iar gloria literara si artistica din vremea Cenaclului 'Flacara' parea sa-l departeze de Dumnezeu, poetul si-a pastrat mostenirea spirituala: 'In anii dogmei, mi-am pastrat si euin fiece istorica furtuna,credinta-n Dumnezeu, cum mi l-a datprin toti ai mei, Biserica strabuna.Şi m-am opus caderii in neantsi celor care daramau altaresi clopote-n Ardeal am construitsi calendare pentru fiecare.Şi 'Noul Testament de la Balgrad'eu l-am crezut aducator de leacurisi m-am zbatut ca sa apara iar,La Alba, dupa-aproape patru veacuri'.(In veci, ortodocsi, strofele 4-6, in Cuvant si suflet, Iasi, anul VIII, 1998, nr. 11-12, pp. 4-5) In anii comunismului ateu, asemeni omului din Evanghelie care a strigat catre Domnul 'Cred Doamne! Ajuta necredintei mele' (Marcu 9, 24), poetul s-a zbatut intre ispitele veacului si nostalgia Paradisului. Deplangand vremurile in care a trebuit sa traiasca: 'Lemne-n soba nu mai sunt,painea-n casa e putina,timpul nostru e pagan,nimeni nimanui se-nchina',(poezia Un batran, strofa 9, in vol. Poezii cenzurate, 1990, p. 689), sau: 'Plang a seceta CarpatiiMarea plange dor de munti,Nu mai sunt la noi botezuri,Nu mai sunt in tara nunti',(Colind fara Mos Craciun),Adrian Paunescu, in Ajunul Craciunului anului 1987, marturiseste nevoia imperioasa de spiritualitate: 'Poate nici n-a fost o vremeCa aceasta, de-nsetataDe colinde pentru sufletCa de-o unica rasplata'.(Colindul colindelor, strofa 5, in Contemporanul, nr. 1 (2146), 1 ianuarie 1988, p. 14). Plin de speranta si oarecum profet - ca orice poet de geniu -, Adrian Paunescu, dintre tenebrele anului 1987, intrezareste zorii libertatii (credintei):'Dar ne vom intoarce maineCu stiinta si luminaSa ne cautam intreagaŞi curata radacina.Cum si astazi ne intoarcemŞi pe prunci ii vom deprindeSa nu uite niciodata,Oameni, tara si colinde'.(Colindul colindelor, strofa 8-9, in Contemporanul, nr. 1 (2146), 1 ianuarie 1988, p. 14).L-au salvat de la neantizare si necredinta legaturile trainice si prieteniile nezdruncinate cu mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, cum au fost mitropolitii Antonie Plamadeala al Ardealului si Nestor Vornicescu al Olteniei, straluciti carturari ca si el, nascuti ca si poetul, dincolo de Prut. Este cunoscuta prietenia calda pe care a purtat-o episcopului Emilian Birdas al Alba Iuliei si apoi al Caransebesului, pe care l-a ajutat sa reinnoiasca Manastirea Ramet - unde poetul si familia lui au devenit ctitori, sa zideasca biserici, sa tipareasca pentru credinciosi calendare de perete, calendare care - din pricina cenzurii si a politicii Departamentului Cultelor - erau intotdeauna insuficiente, si mai ales sa reediteze, in 1988, celebrul 'Noul Testament de la Balgrad' al mitropolitului Simeon Ştefan, tiparit pentru intaia oara la 1648. A avut printre prieteni multi stareti de manastiri, preoti si diaconi, pe unii - asa cum este parintele Doru Ghiaja, prezent astazi aici, promovandu-i in Cenaclul 'Flacara'. In lungile si numeroasele sale turnee si calatorii prin tara, poetul a cunoscut viata parohiilor si a manastirilor, cu unele dintre ele innodand legaturi de o viata: Putna, Ramet, Rohia etc. La Manastirea Ramet, care poarta amintirea Sfantului Ierarh Ghelasie din sec. al XIV-lea, poetul a inteles menirea unei manastiri, aceea de laborator al sfinteniei si izvor al pacii. Intr-o scrisoare a poetului de prin anii '80, expusa intr-o vitrina a muzeului manastirii si copiata de multi studenti iubitori de poezie, citim: 'Ramai aici sa-ti fie imn furtunaSa mai ridici spre calendar vreun sfant,Cu cerul si cu tara unaCu toaca ta, faci pace pe pamant'.(Ramet, strofa 3, in revista Flacara). Admirand munca, ascultarea si devotamentul calugaritelor, poetul continua:'Maicutele iti sunt asa fragileCa parca nici nu pot cara un pai,Dar ele, cele triste si umile,Paveaza drumul lumii catre Rai.Gradina si-o muncesc si fac covoareTrudesc, tacut, parca de mii de ani,Fac ziduri si mai poate fiecareSa dea, la casa manastirii, bani.Ce exercitiu de putere blanda,De ce-i in stare omul pe pamantCand grea nu-i pare orisice osandaŞi e prin truda si credinta sfant'.(Ramet, strofele 4-6, in revista Flacara). Poemul se incheie cu marturisirea zbuciumului sufletesc al poetului, zbucium pricinuit de impusa duplicitate: a poetului obligat sa traiasca si sa creeze sub un regim ateist si a omului cu o profunda vocatie spirituala: 'Dar viata mea moderna si pe fuga,Ateul meu si zbuciumat destinDe mult m-au dezvatat de orice ruga,Dar la Ramet veni-voi sa ma-nchin.Aici voi reinvata sa fiu cucernicIn acest mic pamant maretCa sa ma rog sa fii mereu puternicPoporul meu de daci si de Ramet'.(Ramet, strofele 9-10, in revista Flacara) Ajuns la Manastirea Parva, in august 1988, poetul a cunoscut si lumea monahilor de aici, eternizandu-i in poezia Calendarul bunicilor, din care citez: 'Ei stiu ca (lumea)-i bolnavaŞi ca-i vinovata ca fierul,Dar pustnicii apara lumeaCa ei tin pamantul si cerul.. . . . . . . . . . .Ei scot busuiocul din piatra,Prin lacrimi rostesc tragediaŞi iarta pacatele noastreIn ziua de Sfanta Maria.. . . . . . . . . . .Dar preotii nostri in soapteLucreaza cu soarele, iata-lŞi fiecare arbor devineO mana-ndreptata spre Tatal.. . . . . . . . . . .Priveste-i, sunt insasi naturaCea plina si gata de toate,Ei, preotii marelui munte,In tragica lor bunatate'.(Calendarul bunicilor, strofele 3, 6, 8 si 15, in volumul: Sint un om liber, 1989, pp. 445-447). Pelerin adeseori si la Manastirea Rohia, poetul inchina in acelasi an, 1988, prietenului sau, monahul Nicolae, admirabile versuri, din care amintim: 'La Rohia-n munte, Steinhardt Nicolae,zilnic se-ndoieste, pururi nu se-ndoaie,geniul lui dezbraca tainele de haineca sa dovedeasca pretul Marii Taine.. . . . . . . . . . . . . . . . .Laudat de-a pururi numele lui fie-iin altarul tragic al Ortodoxiei,a-nteles cultura, a uitat trufias-a legat cu cerul frate la Rohia'.(Frate cu cerul, strofele 1, 6, in vol. Sint un om liber, 1989, pp. 496-497). Ajuns la maturitatea intelectuala, artistica si patriotica deplina, poetul, in versuri testamentare ferme, ne spune: 'E clipa cand ma simt dator sa spunca nu ne poate frange vijelia,ca nu sunt bunuri pe acest pamant,ca sa nu cumpere Ortodoxia.Noi nu putem sa devenim mormonisau altceva, conform unei retete,noi suntem ortodocsi definitiv,oricat ar vrea cu droguri sa ne-mbete.. . . . . . . . . . . . . . . .Noi suntem pe vecie ortodocsi,cu leagane, cu vieti si cu morminte'.(In veci, ortodocsi, strofele 10-11, 14, in Cuvant si suflet, Iasi, anul VIII, 1998, nr. 11-12, pp. 4-5). Numind, asemenea Luceafarului de la Ipotesti, mama Biserica de doua ori milenara a Neamului, poetul Adrian Paunescu se adreseaza celor care, din anumite frustrari, privesc cu prea multa admiratie spre alte zari unde crestinii sunt mai prosperi: 'Ca nu ne poate nimeni mituis-o parasim pe mama in etate,din tragicul motiv, ca, pe pamant,exista alte mame mai bogate'.(In veci, ortodocsi, strofa 15, in Cuvant si suflet, Iasi, anul VIII, 1998, nr. 11-12, pp. 4-5). In Colindul colindelor, scapat Cenzurii anului 1988, poetul marturiseste credinta sa in dumnezeirea Pruncului nascut in ieslea Betleemului, intrupat pentru mantuirea lumii: 'Dar colinda din colindeN-are roluri, n-are masca,Şi pe ea tot omul lumiiE chemat sa o cunoasca.In colinda Cel puternicŞi cel Sfant are Cuvantul,Ce uneste intr-o noapte,Omul, cerul si pamantul.Colindati de drag de oameniColindati de drag de tara,Ca in noaptea asta nimeniN-are voie sa mai moara.. . . . . . . . . . . .Ca-ntr-o stampa din stratimpuriPe la geamuri sunt copiii,Şi ies oamenii la ceruriCu toti mortii si toti viii.Şi in sufletul prielnicPentru fapte osebiteClopoteii pun ninsoareCerul, florile-si trimite.Şi-i colindul semn heraldic,Şi-i cultura in miscare,Ca prin el deschidem fireaŞi ca sufletul nu moare'.(Colindul colindelor, strofele 11-13, 18-20, in Contemporanul, nr. 1 (2146), 1 ianuarie 1988, p. 14). Indurerata familie, Intristata adunare, Luminati si incurajati de credinta puternica a poetului Adrian Paunescu in Dumnezeu, in viata vesnica, in nemurirea sufletului, in comuniunea viilor si mortilor in divinitatea Celui intrupat in Betleem pentru rascumpararea fiecaruia dintre noi, ne despartim de poet cu nadejdea izvorata din promisiunea vietii vesnice facuta de Mantuitorul Iisus Hristos celor care cred in El si-n Cel care L-a trimis in lume. Ne exprimam, totodata, recunostinta pentru ceea ce poetul a facut pentru Biserica noastra. Este cunoscut curajul cu care domnia sa a protestat fata de demolarea unor biserici din Capitala si a implorat conducerea comunista a tarii, folosind influenta si relatiile sale, pentru salvarea altarelor strabune. Il avem alaturi pe parintele Doru Ghiaja de la Alba Iulia, fost consilier eparhial, care isi aminteste de interventia reusita a poetului pentru salvarea bisericii din centrul orasului Miercurea Ciuc. Este prezent, de asemenea, preotul paroh de la Catedrala din Targu Mures, unde poetul a poposit de peste 20 de ori impreuna cu Cenaclul sau 'Totusi iubirea', si care a fost gazduit in Bucuresti adesea de poet, care, pe langa donatiile personale, l-a ajutat sa obtina si alte fonduri pentru ridicarea acestei Catedrale.S-a pomenit deja lucrarea sa de sprijinire a Bisericii din Ardeal, prin zidirea de biserici, prin publicarea de calendare sau carti bisericesti, prin cultivarea simtamantului national si a valorilor stramosesti. Nu putem uita numeroasele interventii ale poetului in favoarea oamenilor obisnuiti, impovarati de greutatile vietii, care au obtinut cu ajutorul lui jinduitele butelii de aragaz, apartamente, slujbe acolo unde se gaseau familiile acestora intr-o vreme in care detasarea reprezenta normalitatea. De asemenea, a ajutat o multime de oameni bolnavi sa ajunga la medici prestigiosi, sa primeasca tratamente adecvate, cu anevoie de obtinut, sa fie examinati si diagnosticati in spitale unde nu puteau ajunge decat privilegiatii vremurilor de atunci. Toate aceste fapte bune si toti acesti oameni care s-au bucurat de generozitatea si omenia poetului sunt astazi avocati care depun marturie inaintea lui Dumnezeu in favoarea lui si se roaga ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos, biruitorul mortii si al iadului, in iubirea Lui de oameni, sa treaca cu vederea greselile si pacatele pe care, ca un om, le-a savarsit in aceasta viata, sa-i rasplateasca multele-i fapte bune, dragostea pentru Biserica, atasamentul sau nedezmintit fata de Neamul romanesc si valorile lui eterne pe care le-a slujit cu dorinta de a le lasa mostenire generatiilor viitoare. 'Prea scurta e viata,S-a dus dimineata.Copii, tineti minte,Noi trecem prin moarte,Voi dati mai departeColinde, colinde'.(Colinde, colinde, strofa 5, in volumul: Sint un om liber, Bucuresti, 1989, p. 479).Dumnezeu sa-l ierte. Pomenirea lui din neam in neam!(Articol publica in 'Ziarul Lumina', Editia din data de 11.11.2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 550

Id: 10136

Data: Nov 11, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei