De 237 de ani, in preajma zilei de 27 octombrie, credinciosi din toate colturile tarii vin in Bucuresti, sa se roage Sfantului Dimitrie pentru vindecarea trupului si sufletului lor. Indiferent ca este frig sau ploua, credinciosii stau ore in sir, ziua si noaptea, manati de dorinta de a-L gasi pe Dumnezeu, pentru a simti si a pastra cat mai mult harul Lui, revarsat peste Sfintii Lui. Dupa marea sarbatoare din Cetatea Moldovei, prilejuita de praznuirea Cuvioasei Parascheva, in Cetatea lui Bucur incep pregatirile pentru sarbatorirea ocrotitorului Bucurestilor, Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou. De cand Sfantul Dimitrie cel Nou a poposit in mijlocul credinciosilor din Muntenia, el devenit mangaietorul lor in clipele de deznadejde. De-a lungul vremii, cand s-a intamplat ca bucurestenii sa nu aiba acces la sfantul lor cel scump, ele fiind ascunse, de teama paganilor, sau cand au fost furate de catre soldatii bulgari, mare tristete cuprindea sufletele oamenilor cand se vedeau lipsiti de ceea ce aveau ei mai de pret. De peste doua secole, sfantul asteapta pe cei care au evlavie la el si isi pun nadejdea prin el la ajutorul Bunului Dumnezeu cand sunt impresurati de necazuri si nevoi. Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou au fost aduse in Bucuresti in urma razboiului ruso-turc din 1769-1774, cand generalul rus Petru Salticov ocupand o regiune, in care se afla si localitatea Basarabov, a aflat acolo moastele sfantului, pe care le-a adus pe 13 iulie 1774 in Catedrala mitropolitana, cu scopul de a fi pastrate aici pana se va intoarce in Rusia. Dar la rugamintea mitropolitului Grigorie al II-lea si a boierului Hagi Dimitrie, biv vel sluger, moastele au ramas la noi in tara, binecredinciosul general rus luand cu el doar o mana a Sfantului Dimitrie. Astfel, mitropolitul Ţarii Romanesti a hotarat ca praznuirea Sfantului Cuvios Dimitrie sa se faca in fiecare an pe 27 octombrie, iar pentru a nu fi confundat cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, praznuit la 26 octombrie, Sfantul din Basarabov a fost numit cel Nou . Mai tarziu, mitropolitul Ungrovlahiei, Filaret al II-lea, l-a numit pe Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Catedralei mitropolitane si al orasului Bucuresti, dupa cum arata Melchisedec Ştefanescu, episcopul Romanului, in studiul Schite din viata Mitropolitului Ungrovlahiei Filaret al II-lea (1792) si ale altoru persone bisericesci cu cari elu a fostu in relatiuni de aprope . Inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in ziua de 27 octombrie, se organiza o procesiune cu moastele Sfantului Dimitrie cel Nou. In ziua de pomenire a Sfantului se facea mare alai la mitropolie, adica pelerinaj cu boieri si popor, in frunte cu Voda. Alaiul pornea de la Curtea Domneasca, in sunetul clopotelor care bateau de sarbatoare, se urca pe Dealul Mitropoliei si era intampinat in usa bisericii de mitropolit, cu Evanghelia si Crucea, inconjurat de arhierei, preoti si diaconi. Liturghia era savarsita de mitropolit, impreuna cu arhiereii si cu staretii manastirilor din Bucuresti. Dupa Liturghie, Voda se intorcea la Curtea Domneasca cu acelasi alai cu care venise la mitropolie si impartea caftane si slujbe la boieri, ierta pe osanditi si scadea pedepsele cele mari. Izbavitor de ciuma, seceta si holera Sfantul Dimitrie cel Nou de nenumarate ori, in chip vazut sau nevazut, si-a aratat dragostea sa fata de cei care prin el cinstesc harul lui Dumnezeu, se roaga si-L slavesc. In timpul domniei lui Caragea Voda, in anul 1812, ciuma s-a raspandit si la noi in tara. Vestita ciuma lui Caragea decima pana la 300 de oameni pe zi si se pare ca numarul mortilor in toata tara a fost mai mare de 90.000. Astfel, la cererea lui Voda, calugarii de la Catedrala mitropolitana au scos in procesiune moastele Sfantului Dimitrie cel Nou si impreuna cu calugarii, preotii si credinciosii au mers imprejurul Bucurestiului. Rugaciunile Sfantului Dimitrie cel Nou i-au scapat pe bucuresteni de teribila plaga.In luna martie a anului 1821, cand Tudor Vladimirescu a intrat in Bucuresti, racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost mutata din Catedrala mitropolitana si depusa sub paza in biserica Sfantul Dumitru de pe ulita Iliscarilor (Sfantul Dumitru Posta), mutarea fiind cauzata de ravagiile zavergiilor, carjaliilor si altor lifte pagane . Cand s-a restabilit linistea, Sfantul a fost intampinat la capul podului Mogosoaiei de Grigore Voda Ghica, de mitropolit si episcopi, preoti si calugari, de beizadele, de boierime, de negutatorime si de toata obstea bucuresteana si a fost insotit de acolo, de jos, cu capetele goale, de toti bucurestenii, cu Domnul in frunte, pana sus pe colina, unde a stat trei zile sub cerul liber sa i se inchine si sa-i sarute mana toti bucurestenii, de s-au ingrozit si nemtii. S-au facut rugaciuni de multumire la intrarea in biserica, dupa care racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie a fost asezata la locul de unde, cu trei zile in urma, cu necinste a fost luata. A urmat un mare pelerinaj al bucurestenilor, care a durat o luna , se arata in Memoriul Darzeanului, publicat in Trompeta Carpatilor din anul 1865. Mai tarziu, in 1827, in timpul domniei lui Grigore Ghica, o seceta a lovit tinutul Munteniei. S-a facut o procesiune cu moastele ocrotitorului Bucurestiului, care, purtate pe umeri de catre preoti, au fost duse pe cateva strazi ale orasului. Cand sosira in capul podului Mogosoaiei, incepu sa ploua. Voda si boierii si norodul care erau dupa Sfant fura udati pana la piele. Şi ploaia a tinut trei zile, cu mici intreruperi , arata in Istoria fondarii orasului Bucuresti, colonelul Dimitrie Papazoglu. De asemenea, si in alte vremuri de necazuri si de nevoi moastele Sfantului au fost purtate in procesiune, precum in 1831 cand a aparut holera si multi bucuresteni au fugit din Bucuresti, lasandu-l aproape pustiu. La porunca generalului Kiseleff, presedintele Divanului }arii Romanesti, moastele Sfantului Dimitrie cel Nou au fost duse pe Campia Filaret, unde mitropolitul si calugarii au facut rugaciuni pentru incetarea molimei, in prezenta generalilor si ofiterilor rusi, a boierilor, clerului si poporului care mai ramasese in oras. Din ziua aceea si pana la inceputul lunii octombrie a scazut repede numarul mortilor, care pana atunci atinsese 160 pe zi , arata in memoriile sale colonelul D. Papazoglu.Ocrotitorul Bucurestilor, furat de soldati bulgariIn timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, un grup de soldati bulgari au rapit in noaptea dintre 17 si 18 februarie moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou. A doua zi, dis de dimineata, a navalit la Mitropolie toata lumea ca sa vada jefuirea bisericii. Batrani, femei si copii plangeau cu mare jale ca li s-a furat singura lor mangaiere in aceste clipe de desnadejde , relateaza ieromonahul Teofil Ionescu, de la Catedrala mitropolitana, opt ani mai tarziu, cand a scris cartea Sfantul Dimitrie cel Nou. Viata, minunea savarsita de Sfantul Dimitrie cu ocazia furarii lui de bulgari in timpul ocupatiei . In prefata acestei carti, de asemenea, arhimandritul Iuliu Scriban relateaza cum acea teribila veste i-a zguduit pe toti . Am ramas ca muti, fiindca noi atunci, in vremea asupririi straine, nu aveam de ce ne lipi inima decat de puterile credintei crestinesti, si acum iata ca ne vedeam izbiti si in ce aveam noi mai scump . In acel moment, mitropolitul primat Conon marturisea arhimandritului Scriban: Ne-a parasit Sfantul Dumitru!... Am ramas singuri si fara ajutorul lui... . Dupa cateva zile de deznadejde, furii au fost prinsi, iar ocrotitorul bucurestenilor a revenit in mijlocul lor. Mitropolitul, arhierei, preoti, calugari si numerosi credinciosi s-au dus la bariera Bellu-ului pentru a intampina pe sfantul lor cel mult pretuit. Am fost martori ai alaiului si a veseliei cu care Sfantul Dumitru a fost adus indarat si asezat cu cinste in locul sau de la Mitropolie. Tot poporul a fost intr-o tresaltare de mare bucurie, care a minunat si pe nemti de iubirea si cucernicia poporului catre moastele Sfantului. (...) Ce de lume apoi la Sfanta Mitropolie si ce mai inchinari la moastele Sfantului! Dealul Mitropoliei furnica de lumea care venea sa-si arate in genunchi bucuria si cucernicia. Saptamani intregi a dainuit aceasta izbucnire a veseliei poporului crestinesc si am fost destul platiti de amaraciunea zilelor dintai , marturiseste arhimandritul Iuliu Scriban.Apoi, racla cu moastele sfantului a fost asezata la locul ei, in lacrimile de multumire ale credinciosilor . Inturnarea moastelor Sfantului Dimitrie ni s-a parut tuturor ca un inceput de indurare dumnezeiasca, si prin toate inimile au trecut fiorii cucerniciei si ai bunelor sperante. Toata lumea exclama in acele zile: «Dumnezeu nu le-a ajutat. Sfantul Dimitrie n-a voit sa ne paraseasca, ci a voit sa ramana cu noi» , mai relateaza ieromonahul Teofil Ionescu. Şi intr-adevar asa s-a intamplat, deoarece cei care l-au furat pe Sfantul Dimitrie au facut ocolul capitalei pana la venirea zorilor, iar cand au aflat drumul, de trei ori li s-a stricat automobilul pana cand au fost nevoiti sa-l poarte intr-o caruta. Prezenta moastelor Sfantului Dimitrie s-a aratat a fi providentiala si in timpul regimului comunist. In primul rand, acest lucru s-a aratat in hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane care a decis generalizarea cultului sau in intreaga Biserica Romaneasca Ortodoxa incepand cu ziua de 27 octombrie 1955. De asemenea, in anul 1984, autoritatile vremii, deranjate de prezenta zilnica si in numar mare al credinciosilor pe Dealul Patriarhiei, la racla cu moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, au planuit mutarea sfintelor moaste la una din manastirile din afara orasului, deodata cu inchiderea si demolarea Catedralei si mutarea Resedintei patriarhale de pe actualul loc. Dar rugaciunile credinciosilor depuse la racla cu moastele Sfantului Dimitrie au zadarnicit planurile reprezentantilor autoritatilor comuniste.De 237 de ani, in fiecare an pe 27 octombrie, credinciosi din toate colturile tarii vin la Sfantul Dimitrie sa se roage pentru vindecarea trupului si sufletului lor, indiferent ca este frig, ploua sau stau ore in sir ziua si noaptea pentru a se inchina la racla lui. Pelerinul constientizeaza ca osteneala pentru cele sfinte ii aduce mai multa putere duhovniceasca, ca sufletul lui fiind insetat dupa Dumnezeu, prin pelerinaj Il regaseste. Pelerinul trebuie sa se asemene cu Sfantul Dimitrie cel Nou, sa fie lucrator in rabdare, trezvie si iubire jertfelnica, precum l-a aratat Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, prezent anul trecut la sarbatorirea ocrotitorului Bucurestilor: Cuviosul Dimitrie s-a caracterizat prin rabdarea in tacere, privegherea in rugaciune si spiritul de sacrificiu in dumnezeiasca sihastrie .CASET|: Viata Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, ilustrata pe raclaViata sfantului este prezentata in ilustratii pe racla unde se pastreaza odoarele sale sfinte. Pe capacul raclei este reprezentat chipul Sfantului, in marime naturala, cu camilafca si schima. Pe partile laterale ale raclei sunt opt iconite realizate in relief, care infatiseaza scene din viata Cuviosului Dimitrie cel Nou, despartite de cate un stalp de argint. Multe minuni s-au savarsit la racla cu moastele Sfantului Dimitrie cel Nou. Asa s-a intamplat cand doua surori, Aspra si Ecaterina, din satul Cernavoda, inchinandu-se la moastele cuviosului, au luat in taina o particica din ele, cu scopul sa o duca in biserica lor. Dar, urcandu-se in caruta, caii n-au putut sa porneasca pana cand cele doua surori n-au dus particica la loc si si-au cerut iertare cu lacrimi de la Sfantul Dimitrie. Altadata, un monah cu numele de Lavrentie, inchinandu-se, a rupt o particica din mana sfantului si a fost pedepsit pe loc, ramanand cu gura cascata si pierzandu-si graiul. Numai dupa multe rugaciuni cu lacrimi a fost iertat si vindecat. Din aceasta pricina, in 1879, moastele Sfantului au fost mutate intr-o racla din argint masiv, confectionata din initiativa si cheltuiala episcopului Ghenadie Petrescu al Argesului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1003

Id: 17288

Data: Oct 20, 2011

Imagine: