Între marile sarbatori ale Bisericii Ortodoxe Române, care ne înfatiseaza alese chipuri de sfinti, se înscrie si praznuirea la 27 octombrie a Sfântului Cuvios Dimitrie, ocrotitorul Bucurestilor, ale carui sfinte moaste se pastreaza în Catedrala patriarhala.Potrivit traditiei, cu câteva zile înainte de ziua sarbatoririi Cuviosului, sfintele sale moaste sunt scoase în procesiune si asezate sub baldachinul special amenajat pe Dealul Patriarhiei, unde sunt venerate de credinciosii bucuresteni si de pelerinii veniti din toata tara. În aceasta atmosfera duhovniceasca, cu flori în mâini si în inimi cu credinta în puterea lui Dumnezeu, credinciosii vin zi si noapte în fata raclei, rugându-se sfântului sa le vina în ajutor si sa-i fereasca de primejdii si rautati.Despre Sfântul Cu­vios Dimitrie se stie ca a trait în satul Basarabov, în apropiere de Russe (Bul­ga­ria), pe vremea dinastiei ro­mâ­nesti a Asanestilor sau cel mai târziu pe vremea Cruciadei a 4-a (1204-1261), într-o familie u­mi­la de tarani, dar cu adânca credinta în Dumnezeu. Vie­tu­i­rea sa a fost pe cât de simpla, pe atât de înalta. Mai întâi, a fost pastor, apoi s-a calugarit în manastirea din vecinatatea satului sau, dupa care s-a retras într-o pestera sapata în stânca din preajma râului Lom, unde a petrecut în post si rugaciune tot restul vietii. Nu se cunoaste cât timp s-a nevoit acolo si nici anul mutarii sale la Domnul. Se stie însa ca înca din timpul vietii, Cuviosul Dimitrie s-a învrednicit sa fie facator de minuni, datorita sfinteniei la care a ajuns, cunoscându-si chiar sfârsitul calatoriei sale pamântesti.Dupa trecerea unui anumit timp de la moartea lui, pe timpul stapânirii turcesti în Pe­n­in­­sula Balcanica, Dumnezeu Care Se preaslaveste prin sfintii Sai, dorind ca acest Cuvios sa fie cunoscut de crestini spre pilda si ajutor, a facut ca, în urma unor ploi pu­ternice, lespezile care-i aco­pereau mormântul sa se disloce si sa alunece împreuna cu trupul neputrezit al Sfântului în apa Lomului. Crestinii au asezat sfintele sale moaste în biserica satului Basarabov, din dreapta Dunarii, vizavi de ora­sul Giurgiu. Auzind despre aceasta descoperire, domnul cres­tin al Ţarii Românesti a tri­mis mesteri si bani si a ridicat acolo o biserica noua, în care au fost asezate moastele Sfântului.Aducerea sfintelor moaste în Catedrala mitropolitana din BucurestiÎn vremea Razboiului ruso-turc din 1769-1774, generalul rus Petru Saltâcov a trecut Du­narea, calcând Rusciucul si o serie de sate, între care si Ba­sa­ra­bov. Gasind moastele Sfân­tu­lui Dimitrie, generalul evlavios le-a ridicat si le-a adus la Bucuresti, la 13 iulie 1774 aflat sub ocupatie ruseasca, si, cu învoirea mitropolitului Gri­go­rie al II-lea (1769-1787), le-a ase­zat în Catedrala mi­tro­po­li­tana, cu gândul de a le duce în Rusia, dar la rugamintea bo­ie­rului român Hagi Dimitrie, de a nu înstraina sfintele moaste, generalul s-a înduplecat si le-a lasat bucurestenilor, spre cinstire si închinare, luând cu sine în Rusia numai o mâna a Cu­viosului Parinte Dimitrie.Mitropolitul Grigorie al II-lea a hotarât ca praznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie sa se faca în fiecare an în ziua de 27 octombrie, numindu-l si „cel Nou“, pentru a nu fi confundat cu Sfântul Mare Mucenic Di­mitrie, Izvorâtorul de Mir, în­scris în calendar la 26 octom­brie, ale carui moaste se pas­trea­za în catedrala din Te­sa­lo­nic. Tot mitropolitul Grigorie al II-lea a tiparit cu cheltuiala proprie, în 1779, slujba Sfân­tu­lui Cuvios Dimitrie cel Nou, alcatuita din îndemnul sau de mitropolitul Filaret al Mirelor, viitorul mitropolit al Un­gro­vla­hiei Filaret al II-lea. Iar în 1786, el a facut Sfântului o racla de lemn, îmbracata pe alocurea cu tabla de argint, pastrata pâna în zilele noastre în vesmântaria catedralei.În anul 1879, moastele Cu­vi­o­sului Dimitrie au fost stramutate într-o racla din argint masiv, împodobita cu scene în relief din viata sfântului, special confectionata de mesterul ar­gin­tar Teodor Filipov din Bu­curesti, la initiativa si în mare parte cu cheltuiala episcopului Ghenadie Petrescu al Ar­ge­su­lui (1876-1893), viitor mitropolit primat în 1893-1896, ajutat cu contributii banesti si de alti crestini evlaviosi.Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat ocrotitorul catedralei si al orasului Bucuresti de catre mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), cum ne spune Melchisedec Ştefanescu, episcopul Romanului, într-un studiu din 1887 consacrat vietii acestui mitropolit, care n-a facut decât sa confirme marea evlavie a bucurestenilor pentru acest Cuvios Parinte îm­pa­mân­tenit la noi. De atunci si pâna astazi, popularitatea lui n-a scazut cu nimic. Şi astazi, ca si acum peste doua sute de ani, nu numai bucurestenii urca zilnic si în numar mare colina Mitropoliei ca sa se în­chine cu evlavie la sfintele lui moaste, dar si multi credinciosi din toata tara.În anul 1955, constatând ma­rea cinstire a Sfântului Cu­vios Dimitrie în evlavia românilor din întreaga tara, la propu­ne­rea patriarhului Justinian Ma­rina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului sau în întreaga Biserica Ortodoxa Ro­mâ­na, stabilindu-i ca zi de praznuire 27 octombrie, a doua zi dupa sarbatoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Aceas­ta hotarâre sinodala a fost pri­mi­ta cu mare bucurie de cre­dinciosi.Evlavia credinciosilor pentru CuviosAu bucurestenii evlavie si pentru moastele altor sfinti din orasul lor, dar ei nu alearga sa se închine cu mai mare cinstire si cu neclatinata credinta ca la moastele Sfântului Cuvios Di­mi­trie. Înca de la sfârsitul se­colului al XVIII-lea, în ziua de pomenire a Sfântului, la 27 octombrie, se facea mare „alai“ la Mitropolie, adica pelerinaj, cu boieri si popor, în frunte cu Voda. Alaiul pornea de la Curtea domneasca, în sunetul clopotelor care bateau de sar­ba­toare, urca Dealul Mi­tro­po­li­ei si era întâmpinat în usa bi­sericii de mitropolit, cu Evan­ghe­lia si Crucea, înconjurat de arhierei si de preoti si diaconi. Liturghia era savârsita de mi­tropolit, împreuna cu arhiereii si cu staretii manastirilor din Bucuresti. Dupa Liturghie, Voda se întorcea la Curtea dom­neasca cu acelasi alai cu care venise la Mitropolie si îm­partea caftane si slujbe la bo­ieri, ierta pe osânditi si scadea pedepsele cele mari.Când moastele Sfântului, în vremuri de grea cumpana, au parasit Catedrala, ca în martie 1821, la intrarea lui Tudor Vla­di­mirescu în Bucuresti si ocuparea Mitropoliei de catre ar­na­utii domnesti, fiind luate de calugari, de frica „zavergiilor, carjaliilor si altor lifte pagâne“ si duse noaptea pe umeri la Bi­se­rica „Sfântul Dumitru“ din ulita Iliscarilor (numita astazi Biserica „Sfântul Dumitru“-Pos­ta), dându-le „sub buna stra­ju­ire isnafului (corporatiei) de iliscari, care au pus straji la biserica, zi si noapte“, sau în 1918, în timpul ocupatiei germane, când au fost rapite de soldatii bulgari pentru a fi duse la sudul Dunarii, bucurestenii nu si-au recapatat linistea pâna când nu le-au vazut iarasi pe Dealul Mitropoliei.La întoarcerea dupa zavera, „Sfântul a fost întâmpinat la capul Podului Mogosoaiei de Grigore Voda Ghica, de Mi­tro­po­lit si episcopi, de beizadele, de boierime, de negutatorime si de toata obstea bucuresteana, si a fost însotit de acolo, pe jos, cu capetele goale, de toti bucurestenii, cu Domnul în frun­te, pâna sus pe colina, unde a stat trei zile sub cerul liber sa i se închine si sa-i sarute mâna toti bucurestenii“.Tot asa în 1918, când a revenit din drumul Giurgiului, „Sfântul a fost primit la bariera Belului de mii de bucuresteni, de s-au îngrozit si nemtii, în fruntea carora se afla mi­tro­po­litul, arhierei, preoti si ca­lu­gari. S-au facut rugaciuni de multumire înaintea bisericii, dupa care racla cu moastele Sfân­tului Cuvios Dimitrie a fost asezata la locul de unde, cu trei zile în urma, cu necinste a fost luata. A urmat un mare pelerinaj al bucurestenilor, care a durat o luna“.Mentionam si faptul, mai apropiat de zilele noastre, ca autoritatile comuniste, incomodate de prezenta credinciosilor la moastele Cuviosului Di­mi­trie, în decembrie 1989 au interzis pelerinajul pe Dealul Patriarhiei. În acel an, moas­tele Sfântului Cuvios Dimitrie au fost asezate, spre cinstire si închinare, sub un baldachin amenajat în fata Bisericii „Sfântul Nicolae“ Vladica. Pe­le­rinajul a durat cinci zile, alertând autoritatile. Cre­din­cio­sii s-au rugat în acele zile pentru sanatate personala si liniste sufleteasca, dar si pentru izbavire de sub apasarea dictaturii ateiste.Izbavitor de holera si aducator de ploaieÎl iubesc bucurestenii pe Sfântul Cuvios Dimitrie. L-au iubit de la venirea lui la Mi­tro­polie, pentru marea lui dra­gos­te fata de orasul lor, fiindu-i ocrotitor si izbavitor. Şi într-a­de­var, Sfântul a aparat de multe ori Bucurestiul de primejdii si rautati. În vremea lui Caragea, la 1814, de pilda, întinzându-se ciuma în Bu­cu­resti, la cererea lui Voda, ca­lu­garii au scos moastele Sfân­tu­lui de la Mitropolie si au ocolit orasul, citind rugaciuni de tamaduire. Din acea zi, molima a scazut treptat si Bucurestiul a scapat de aceasta mare napasta.La 1827, sub domnia lui Grigore Ghica, o seceta na­praz­nica lovind orasul, s-a facut pro­cesiune cu moastele Sfân­tu­lui Dimitrie, purtate de preoti pe umeri, pornind de la Mi­tro­polie, si dupa ce ocolira câteva strazi, „când sosira în capul Podului Mogosoaiei, începu sa ploua. Voda si boierii si norodul care erau dupa Sfânt fura udati pâna la piele. Şi ploaia a tinut trei zile, cu mici întreruperi“.În 1831 se ivi holera si multi bucuresteni fugira care pe unde au putut, încât orasul ramase aproape pustiu. La porunca generalului Kiseleff, presedintele Divanului Ţarii Ro­mâ­nesti, moastele Sfântului au fost duse pe Câmpia Filaret, - era în 15 septembrie -, unde mitropolitul si calugarii au facut rugaciuni pentru înce­tarea molimei, în prezenta ge­ne­ralilor si ofiterilor rusi, a bo­ie­rilor, clerului si poporului care mai ramasese în oras. „Din ziua aceea si pâna la în­ceputul lunii octombrie a sca­zut repede numarul mortilor, care pâna atunci atinsese 160 pe zi.“Iata numai câteva din mi­nunile pe care Sfântul Cuvios Dimitrie le-a facut pentru ocro­tirea bucurestenilor, si exemplele pot continua pâna în vremea noastra.În aprilie 1944, când orasul Bucuresti era sub tinta bombardamentelor, a fost atinsa de bombe si Colina Patriarhiei. O bomba a cazut între altarul catedralei si clopotnita, fara a le atinge, facând o groapa în pamânt. Alta bomba a cazut între pridvorul catedralei si cladirea de alaturi, pe atunci Palatul Parlamentului, iarasi fara mari stricaciuni, doar câteva schije au strapuns cu­pola de la intrarea în re­se­dinta. A treia bomba a cazut pe aleea ce duce de la Cancelaria Arhiepiscopiei în strada 11 Iunie, unde se vede si astazi o denivelare. Faptul ca bombele n-au distrus cladirile si nu s-au întâmplat pierderi de vieti o­me­nesti este rezultatul ru­ga­ciunilor fierbinti ale parintilor slujitori ai catedralei si ocro­tirii Sfântului Cuvios Dimitrie, caci cu câteva zile înainte fusesera scoase din biserica sfintele sale moaste, ocolindu-se sfântul lacas. Desi unii consi­lieri facusera staruitoare pro­puneri pentru transferul sfintelor moaste la Manastirea Cio­rogârla, pentru a le feri de bombardamente, unde se instalase Cancelaria Sfântului Sinod si fusesera evacuate temporar moastele Cuvioasei Pa­ras­cheva de la Iasi, patriarhul Nicodim a decis ca Sfântul Cuvios Dimitrie sa ramâna în catedrala, la locul sau, ca sa-i ocroteasca pe toti.Presiunile comunistilor nu au avut succesSistematizarea zonei centrale a orasului Bucuresti, dupa cutremurul din 4 martie 1977, care a schimbat radical înfatisarea Pietei Unirii, a pus în primejdie si monumentele bisericesti de pe Dealul Pa­tri­ar­hiei. S-a preconizat atunci, prin 1982, într-o prima etapa, închiderea Catedralei Patri­ar­hi­ei si stramutarea moastelor Sfântului Cuvios Dimitrie, precum si a Resedintei patriarhale la Manastirea Vacaresti, pentru a se ridica pe acest deal istoric un monument numit „Vic­toria Socialismului în Ro­mâ­nia“, de fapt un monument funerar pentru Nicolae Cea­u­ses­cu, care nu dorea sa fie depus dupa deces la Mausoleul lide­ri­lor comunisti din Parcul Li­ber­tatii (astazi Parcul Carol). Pro­iectul nu s-a realizat, caci s-a împotrivit patriarhul Iustin, asa cum a relatat Camil Ro­guski, arhitectul decorator al familiei Ceausescu, într-o convorbire cu ziarista Mirela Petcu, care a spus: „Se luase, la un moment dat, hotarârea sa se faca un monument funerar pentru Ceausescu, dar, în loc sa-i zicem mormânt sau mausoleu, aveam sa-i spunem Mo­nument al Victoriei Socia­lis­mu­lui în România. Una dintre indicatii a fost ca acest monument funerar sa fie pe Dealul Mitropoliei, unde actuala clo­pot­nita trebuia sa fie mutata mai spre biserica. În locul ei urma sa fie amplasat acest mo­nu­ment. I s-a comunicat lui Cea­u­sescu si el a fost întru totul de acord. Când i s-a spus ca acolo va fi amplasat Monumen­tul Victoriei Socialismului, Cea­u­sescu a hotarât ca biserica Mitropoliei sa devina monument istoric, Cancelaria Mi­tro­po­liei sa fie transformata în anexa a mausoleului, iar Mi­tro­polia sa fie mutata la Vacaresti. La Vacaresti urma sa locuiasca si patriarhul. Cea­u­sescu a cerut sa executam un proiect cu privire la restaurarea Manastirii Vacaresti, astfel încât sa arate ca un centru ecumenic al Bisericii Or­to­doxe Române. Urma sa se faca si un Palat patriarhal. Nu s-a facut pâna la urma pentru ca s-a opus cu înversunare Pa­tri­ar­hia. Asta a ajuns la urechile Elenei Ceausescu, care s-a e­nervat si a decis: «Bine, sa ramâna ei acolo. Darâmam bi­serica si punem în locul ei un complex sportiv». Asa a murit Vacarestiul!“Proiectul a fost reluat de catre autoritati în 1987, pe timpul patriarhului Teoctist, care, de asemenea, s-a opus schim­barii destinatiei Dealului Pa­tri­ar­hiei, aratând conducatorilor politici ca acest loc sfânt împreuna cu toate obiectivele istorice si religioase existente pe el reprezinta un simbol al Ortodoxiei românesti si o mar­tu­rie graitoare a pastrarii tra­di­tiei, spiritualitatii si culturii noastre nationale, iar distru­ge­rea lui ar însemna o „crima în fata istoriei acestui popor, care ne-ar fi judecat necrutator“. Opozitia patriarhului Teoctist la demolarea Catedralei Pa­tri­ar­hiei si mutarea Resedintei pa­triarhale a fost confirmata de generalul Ion Dinca, prim-vicepremier în ultimul guvern comunist condus de Constantin Dascalescu, într-un interviu cu ziarista Angela Bacescu, publicat în saptamânalul „Europa“, în care a spus: „Nicolae Cea­u­ses­cu, la propunerea sotiei sale, hotarâse sa fie demolate bise­rica si sediul Patriarhiei. Sta­bi­lise ca Patriarhia sa fie mutata la Biserica Radu Voda. Acolo urmau sa fie mutate si moas­tele Sfântului Dumitru. Eu am primit sarcina ingrata sa discut cu patriarhul Teoctist si sa-l conving sa-si dea asentimentul pentru demolare. Am discutat cu Domnia Sa, expri­mân­du-si totalul dezacord cu de­mola­rea si mutarea Pa­tri­ar­hiei, ru­gându-ma sa-i comunic lui Ni­colae Ceausescu pozitia sa si faptul ca aceasta masura pusa în aplicare va crea mari ne­mul­tu­miri în rândul credinciosilor, al preotilor din tara, al istoricilor, scriitorilor, oamenilor de arta si cultura, precum si în strainatate. El nu va putea sa raspunda de eventualele forme de împotrivire a maselor de cre­dinciosi, îm­po­tri­vire care poate lua forme de violenta. De asemenea, patriar­hul Teoctist si-a exprimat dezacordul cu mu­tarea sfintelor moaste ale Sfântului Du­mitru de la bise­ri­ca din Dealul Mi­tro­po­liei la Biserica Radu Voda. Am informat pe Cea­u­sescu cu pozitia patriarhului si l-am rugat sa renun­te la ho­ta­rârea de demolare. Am informat ca po­zi­tia patriarhului este si pozitia mea. El nu a aprobat pozitia patriarhului si a mea, dar nu a mai cerut sa începem demolarea. Asa au trecut 2 ani pâna în decembrie 1989 si acest lacas de cult si de istorie a neamului nostru se gaseste la locul lui“.Abandonarea într-un mod inexplicabil a intentiei auto­ri­ta­ti­lor comuniste de a stra­mu­ta Catedrala si Resedinta Pa­tri­ar­hiei de pe locul actual se poate pune si pe seama refuzului Sfântului Cuvios Dimitrie de a parasi Mitropolia, unde salasluieste de peste doua sute de ani, a dorintei sale de a ra­mâne în mijlocul bucuresteni­lor, ca sa se roage în continuare pentru ei la tronul Milostivului Dumnezeu.Evlavia crestinilor bucures­teni pentru Cuviosul Parinte Dimitrie a sporit an de an, ca­pa­tând intensitate mai ales în preajma sarbatoririi Sfân­tu­lui. În aceste zile, orasul Bu­curesti devine centrul celui mai mare pelerinaj din sudul tarii, când sute de mii de cre­dinciosi, de toate vârstele si starile, tineri si batrâni, bar­bati si femei, urca Dealul Patriarhiei ca sa se roage cu evlavie si sa respire adânc acelasi aer încarcat de cre­dinta si de nadejde în pu­terea lui Dumnezeu si ajutorul Sfintilor pentru viata lor. (Articol publicat în “Ziarul Lumina” din data de 27 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 687

Id: 34993

Data: Oct 27, 2013

Imagine: