Duminica a 6-a dupa Rusalii (Vindecarea slabanogului din Capernaum) Matei 9, 1-8În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea si a venit în cetatea Sa. Şi, iata, I-au adus un slabanog zacând pe pat. Şi Iisus, vazând credinta lor, a zis slabanogului: Îndrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale! Dar unii dintre carturari ziceau în sinea lor: Acesta huleste. Şi Iisus, stiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetati rele în inimile voastre? Caci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Ridica-te si umbla? Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamânt a ierta pacatele, a zis slabanogului: Ridica-te, ia-ti patul si mergi la casa ta. Şi ridicându-se, s-a dus la casa lui. Iar multimile, vazând acestea, s-au înspaimântat si au slavit pe Dumnezeu, Care da oamenilor asemenea putere.Universul tematic al corpusului biblic de azi este extrem de bogat. El ne vorbeste despre diversitatea slujirilor, modul de realizare a acestora în consens cu sfaturile Mântuitorului si ale Apostolilor, tema Dumnezeului celui viu, tema profetului, tema minunii si a diaconiei, profilul marturisitorului, taina privirii patrunzatoare a Mântuitorului. Dintre acestea, as alege pentru cuvântul de azi: tema profetului, tema Dumnezeului celui viu si tema minunii si a diaconiei, iar pe acestea le-as subsuma ideii generoase de credinta, încredintare si pronie. Pe acestea trei sa le primim ca expresii ale pasilor nostri ferm realizati în credinta, nadejde si înviere, deoarece orice reasezare a noastra în credinta este un fapt restaurator si, implicit, unul de deschidere a orizontului nadejdii noastre în Dumnezeu. În acelasi timp, acest act este o încredintare a noastra cu privire la realismul si la dinamismul proniei divine prin care se realizeaza teandria faptuirilor mântuitoare, a faptuirilor înaltatoare, a faptuirilor care te poarta pe cele trei piscuri ale istoriei mântuirii: pe Carmel, pe Horeb/Sinai si pe Tabor. Or, cele trei sunt receptate ca toposuri ale sacrificiului primit ca adeverire, ca loc al aratarii în teoria Celui Ce este si ca loc al taifasuirii, al vederii celei atotîmbucuratoare din cadrul fericirii celei vesnice, caci vesnicia este o vedere pururea, o comuniune-cuminecare neîncetata a Celui în Care si prin Care se împlinesc toate.Cuvântul prorocului este puternic ca foculSlujirea profetica este un dar de la Dumnezeu, dar, în acelasi timp, este expresia clara a faptului ca, în purtarea Sa de grija fata de om si fata de creatie, Dumnezeu gaseste caile cele mai întelepte de a le comunica voile Sale, de a Se descoperi pe Sine ca Dumnezeul cel viu, de a aprinde inimile lor spre cunoastere, întrupare si faptuire si spre doxologia cuvenita a fi savârsita de om în chipul celei auzite azi: „Au slavit pe Dumnezeu, Cel care da oamenilor o asemenea putere“ (Mt. 9, 8). O manifestare asemanatoare a avut loc în Tesba Galaadului atunci când, conform traditiei, preotului Sovah i s-a nascut Ilie, despre care un om vazator cu Duhul a marturisit ca va fi „locas al luminii darului lui Dumnezeu“, iar despre slujirea sa: „cuvântul lui va fi ca focul de puternic si de lucrator“, deci, ca pruncul va fi slujitorul cuvântului lui Dumnezeu, al Cuvântului cu putere multa pe care nu multi îl întelegeau. De aceea, tot azi am auzit ca, în loc sa reflecteze asupra cuvintelor Lui, „L-au scos afara din cetate si L-au dus pâna pe sprânceana muntelui (...) ca sa-L arunce în prapastie, iar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus“ (Lc. 4, 29-30), sau ca „nici un proroc nu este bine primit în patria lui“ (Lc. 4, 24). Despre cine este vorba? Despre Prorocul prin excelenta, Hristos.Mai multe informatii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 714

Id: 42566

Data: Jul 19, 2014

Imagine: