În a doua duminica dupa Sfintele Pasti, Sfintii Parinti au rânduit sa meditam la credinta sau necredinta Sfântului Apostol Toma, care în cele din urma a dat marturie peste veacuri despre Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Cazul Sfântului Apostol Toma ne ofera prilejul de a reflecta la exemplele de credinta si de necredinta din jurul nostru.Exemplele de necredinta sau întelegere gresita a credintei, daca sunt lamurite si întelese, ne pot ajuta mult la receptarea si manifestarea autentica a credintei noastre. De pilda, în lumea de astazi constatam cazuri de semeni, crestini doar cu numele, care sunt în cautare permanenta sau asteapta sa fie martori ai unei minuni palpabile. Pâna nu voi fi convins de un miracol, par a-si spune, care sa ma determine sa cred, voi ramâne într-o stare de asteptare si cautare a lui Dumnezeu. În astfel de cazuri, credinta se manifesta formal si sporadic, de cele mai multe ori la marile sarbatori crestine, doar în virtutea unei traditii.Tot ca o forma a necredintei se remarca predilectia unora pentru asa-zise minuni si practici fara nici o legatura cu adevarata credinta, învatatura si rânduiala liturgica a Bisericii. De multe ori, aceste practici sunt însusite si îndeplinite mimetic la sfatul unor binevoitori sau descoperite în mediul online si considerate în aceeasi categorie cu horoscopul, ghicitul, magia, superstitia si alte practici oculte. În conceptia unor astfel de persoane, credinta si învatatura Bisericii se reduc la un cumul de practici confuze care sunt îndeplinite în mod mecanic si cu perseverenta pentru rezolvarea unor probleme personale sau îndeplinirea unor dorinte absurde. De aceea, slujitorii Sfintelor Altare, în calitate de parinti duhovnicesti ai comunitatilor de credinciosi pe care le pastoresc, au responsabilitatea pastorala de a îndrepta cu tact acele atitudini si practici neconforme cu adevarata credinta si rânduiala corecta a Bisericii.Este de la sine înteles ca adevarata credinta nu are nici o legatura cu astfel de atitudini si practici eronate. Credinta adevarata este unita indisolubil cu Sfântul Potir. Cea mai mare minune are loc la fiecare Sfânta Liturghie, când Cinstitele Daruri (pâinea si vinul pregatite de preot la Proscomidiar) se transforma prin invocarea Duhului Sfânt în Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Aceasta este cea mai mare Taina a Bisericii, care da semnificatie si însufleteste credinta noastra atunci când suntem întru totul constienti ca prin Sfânta Împartasanie, fiinta noastra se uneste în mod real cu Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Apoi, ca o continuare fireasca, adevarata credinta se dovedeste atunci când constientizam valoarea si puterea rugaciunii, lucrarea harului lui Dumnezeu în noi prin Sfintele Taine si folosul pe calea mântuirii al celorlalte mijloace duhovnicesti recomandate de Biserica noua tuturor.În concluzie, adevarata credinta se manifesta atunci când persoana noastra radiaza de bucuria credintei traite si manifestate frumos si creator în plan personal si comunitar dupa modelul sfintilor în duhul Bisericii.(Articol realizat de Parintele Consilier Patriarhal Constantin Stoica și publicat în Ziarul Lumina de Duminica din 27 aprilie 2014)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 834

Id: 40184

Data: Apr 27, 2014

Imagine: