La spovedanie trebuie sa avem grija sa fim întelesi. Adica sa nu spunem lucrurile în asa fel încât sa nu le înteleaga preotul care asculta spovedania. În cazul când chestiunile nu sunt destul de lamurite, preotul poate sa întrebe si de amanunte, de exemplu, despre frecventa pacatului respectiv, când l-a facut ultima data, ce consecinte are pentru cel care se spovedeste faptul de a fi facut cutare sau cutare pacat.Credinciosii care se spovedesc des, însa, si care duc o viata îngrijita, în general nu prea au ce spune la spovedanie. Eu ma bucur totdeauna când n-au oamenii de spus la spovedanie si nu scormonesc în gândurile lor, în simtirile lor doar asa ca sa aiba omul ceva de spus. Şi îmi dau seama ca unii dintre cei care se spovedesc cauta ceva de spus, dar nu au realmente ceva de spus. Vin totusi ca sa primeasca iertarea pacatelor si eventual ca sa primeasca îndrumare. Mai vin unii asa, si din dorinta de a vorbi cu duhovnicul. Chiar mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori, ca au venit oameni care s-au spovedit de curând în alta parte si au ajuns si la mine. Şi când i-am întrebat de ce au venit la mine la spovedit, au spus ca „am vrut parinte sa fiu mai aproape de dvs., sa-mi spuneti si dvs. un cuvânt de învatatura, am venit, e adevarat ca n-am ceva de spus, dar am tinut sa ma spovedesc si la dvs",(Parintele Teofil Paraian, Întâmpinari, Editura Sophia, Bucuresti, 2000, p. 68-69)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 684

Id: 42332

Data: Jul 11, 2014

Imagine: