Pe drumul ce duce de la Slatina spre Caracal se afla vechea manastire Brâncoveni. Numele acesteia ne duce cu gândul la ctitori din familii de boieri care în medievalul românesc au avut o contributie însemnata la dezvoltarea culturii si a spiritualitatii. Însa, pe cât de falnica se arata aceasta manastire, pe atât de lovita a fost de urgiile istoriei. Dupa secularizarea averilor manastiresti, Manastirea Brâncoveni este tot mai afectata prin împutinarea obstii, astfel încât în perioada interbelica mai exista un singur calugar, care avea datoria de a se îngriji de locas. În aceasta perioada, chiriarhul Râmnicului, Episcopul Vartolomeu Stanescu, initiaza refacerea asezamântului, pentru început primind 3,5 ha de teren arabil. În 1937, cu bani de la Ministerul Cultelor a fost reparata biserica bolnita, iar doi ani mai târziu biserica mare a primit o alta învelitoare din olane. De asemenea, chiliile vechi au fost reparate. Numai ca statul român a înteles sa schimbe destinatia asezamântului, la cererea Ministerului Sanatatii aici instalându-se un azil de batrâni si infirmi. Din acest motiv, singurul ieromonah ramas în asezamânt nu putea oficia serviciul divin. Situatia s-a schimbat în anul 1952, când aici a fost instalata o obste de maici si adusa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Obstea de la Brâncoveni a început sa se dezvolte cu toate neajunsurile create de regimul comunist. Însa vietuirea maicilor de la Brâncoveni a fost de scurta durata. Prin aplicarea decretului 410/1959, Manastirea Brâncoveni a fost desfiintata. Ulterior, printr-o adresa din 21 august 1962, Sfatul popular al Regiunii Arges solicita Departamentului Cultelor acest spatiu în vederea instalarii unui „camin de batrâni, destinatie pe care a mai avut-o“. Aceeasi autoritate locala preciza ca, pentru preluarea spatiului, „a fost consultata si Episcopia Râmnicului si Argesului, care ne-a comunicat aviz favorabil“. Numai ca, în „avizul favorabil“ din 11 august 1962 al Episcopiei Râmnicului, semnat de vicarul administrativ, se vorbeste de „rezervarea spatiului necesar personalului de îngrijire a bisericii si sub expresa conditionare a consimtamântului Directiei Monumentelor Istorice“. Prin urmare, înainte ca spatiul fostei manastiri sa fie preluat în folosinta era nevoie de avizul directiei de specialitate si ca biserica sa fie în continuare un locas în care se slujeste periodic de catre un cleric-îngrijitor.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 744

Id: 42077

Data: Jul 2, 2014

Imagine: