Georgian prin origine, scolit la Constantinopol, cu o cariera ecleziastica de neegalat in Ţara Romaneasca, Sfantul Antim Ivireanul si-a inscris cu cinste numele in cartea de aur a istoriei noastre nationale si bisericesti. Brodeur, sculptor, gravor si xilograf, constructor si desenator, pictor si portretist, miniaturist si caligraf, cunoscator a multe limbi straine si ilustru predicator, 'smeritul' Antim ramane prin tot ceea ce a lasat posteritatii un spirit plurivalent, o adevarata vistierie de daruri. Prin opera sa cea mai cunoscuta, 'Didahiile', lucrare omiletica de referinta in istoria predicii din tara noastra, Antim poate fi numit ctitor al limbii literare romanesti.Mitropolitul Antim Ivireanul este intemeietorul elocventei sacre romanesti, al oratoriei in dependenta de cult si de biserica. Cu Antim, predica se consacra la noi ca gen de mare efect si audienta, trecand din pridvor in incinta insasi a literaturii. S-a afirmat multa vreme ca modelul omiletic al Ivireanului ar fi fost Ilie Miniat, acel 'Demostene cu anteriu al grecitatii de cadelnita', cum il descrie Nicolae Iorga. Dar e cronologic imposibil ca Antim sa fi cunoscut predicile Miniatului, care au fost tiparite postum in 1718, la Leipzig, si traduse la noi abia in 1724 de mitropolitul Neofit. Ierarhul georgian luase contact cu arta marilor predicatori ai Rasaritului ortodox, dupa cum a cunoscut si oratoria antica si medievala, pe langa Ioan Hrisostom, citise si pe Sfintii Grigore de Nazianz sau Vasile cel Mare.'In seama mea v-au dat stapanul Hristos sa va pasc sufleteste…'De la mitropolitul Antim Ivireanul ne-au ramas peste 30 de predici, intitulate 'didahii' sau cuvinte de invatatura. In afara de 'Cazaniile' lui Varlaam, 'Didahiile' lui Antim Ivireanul sunt primele predici originale, vii, luate din actualitatea vremii, primele luari de pozitie clare si curajoase fata de toate problemele de ordin social, moral, cultural si teologic, pe care le intampinau societatea si biserica romaneasca a acelor vremuri. N-a ramas nici o categorie sociala din timpul lui Constantin Brancoveanu careia ierarhul Ţarii Romanesti sa nu i se fi adresat, cum zice el insusi in cuvantul de invatatura la Duminica Vamesului:'Nimeni sa nu socoteasca din voi, si sa zica in inima lui: ce treaba are vladica cu noi, nu-si cauta vladiciia lui, ci sa amesteca intru ale noastre? De n-ati stiut pana acum si de n-au fost nimeni sa va invete, iata ca acum veti sti ca am treaba cu toti oamenii cati sunt in Ţara Rumaneasca, de la mic pana la mare si pana la un copil de tata afara din pagani si din ceia ce nu sant de o lege cu noi; caci in seama mea v-au dat stapanul Hristos sa va pasc sufleteste, ca pre niste oi cuvantatoare si de gatul mieu spanzura sufletele voastre si de la mine va sa va ceara pe toti, iar nu de la altii, pana cand va voiu fi pastoriu' (Aceasta o am zis cand m-am facut mitropolit).Contextul social in care se afla Ţara Romaneasca la inceputul secolului al XVIII-lea era unul dificil pentru marea majoritate a populatiei. In mana unui mic numar de familii boieresti, in frunte cu Cantacuzinii si rudele apropiate, se concentrase cea mai mare parte a pamanturilor din tara. Marea boierime, atotputernica pe latifundiile sale, abuziva si rapace, a dus rapid la ingradirea si desfiintarea drepturilor taranilor, la aservirea si ocuparea satelor ramase inca libere. Procesul de vanzare a delnitelor (parte din hotarul mosiei satului care se afla in stapanirea ereditara a unei familii de tarani ce locuiau in satul respectiv), fie direct, fie printr-o prealabila zalogire, s-a datorat lipsei de bani pentru plata darilor si, nu rar, foametei. Aceste aspecte sociale au fost observate de ierarhul din Iviria, iar nedreptatile au constituit subiect de critica pentru boierime si domn in unele din predicile sale. Un exemplu il constituie cuvantul la sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, predica la care a fost de fata insusi conducatorul tarii: 'Sa nu socoteasca imparatii si stapanii pamantului ca i-a pus Dumnezeu sa sada pe scaun frumos, numai spre vedere inaintea ochilor omenesti, impodobiti cu vesminte scumpe, cu coroana pe cap si cu sceptrul de aur in mana, caci numai singura dreptatea este care-i face cinstiti inaintea norodului…, cum zice un filozof, ca cel mai bun cuvant pentru a trai omul este acela care pazeste dreptatea pentru toti'.Ceva din suflarea lui BossuetDe la Ioan Hrisostomul, care a vorbit astfel inaintea imparatului si mai ales a imparatesei, la Constantinopol, nimeni nu s-a mai adresat unei societati cu atata asprime, afirma Nicolae Iorga. Este o realitate ca, intr-o epoca de ploconeli, Ivireanul, cu ardoarea inimii lui si in obstinatia eticista, are o directete neobisnuita. Şi tot marele istoric roman crede ca, in diatribele sale, mitropolitul are 'ceva din suflarea lui Bossuet si a marilor arhierei ai Bisericii apusene, care nu mergeau la curtea lui Ludovic al XIV-lea pentru a-si da invoirea la orice se petrecea acolo'.Mitropolitul nu cruta pe nimeni, de orice grad sau stare sociala ar fi fost. Chiar lui Brancoveanu ii atragea atentia adeseori, insa 'din datorie, ca un pastor sufletesc, iar nu cu viclesug'.In mai multe cuvantari, mitropolitul Ţarii Romanesti prezinta viata grea a celor de jos, ca rezultat al supunerii sub 'jugul paganului', al turcului, dar si urmare a lacomiei si jecmanirii pe care o arata boierii pamanteni fata de tarani. 'Sunt unii dintre noi ce fac jafuri si fac cate sunt mai rele pe pamant, apoi sa duc cu gand ca acela ce da vreunui popa sa-i faca sarindariu ca sa i sa iarte pacatul si el tot cu totul sta in tina rautatii' (Cuvant la Duminica Lasatului sec de branza).Ceea ce incrimineaza ierarhul Antim sunt lacomia, duplicitatea morala si fatarnicia boierilor care-i exploateaza pana la sange pe cei neavuti, iar pe de alta parte vor sa para ca sunt implinitori ai randuielilor crestine. Boierii vizati de prelat cautau iertare pentru jafurile lor nu cu hotararea de a indrepta relele savarsite, ci cu gandul de a continua sa ramana pe fagasul vietii lor de nedreptati si risipa.Pentru a se pune la adapost de eventuala neplacere pe care le-ar produce-o vreun duhovnic mai constiincios si mai exigent, boierii isi cautau doi duhovnici: unul de la sat, 'om prost, pentru ca sa se teama de noi si sa-i fie rusine de fetele noastre si cele ce vom zice noi asa sa fie, socotind in gandurile noastre ca, precum insalam pre dansul, vom insala si pe Dumnezeu. Dara Dumnezeu nu sa insala, ci ne insalam noi, spre peirea noastra cea sufleteasca'. Celuilalt duhovnic, de la oras, 'cand mergem sa ne ispovaduim, nu spunem ca mancam carnea si munca fratelui nostru, crestinului, si-i bem sangele si sudoarea fetei lui cu lacomiile si cu nesatiul ce avem, ci spunem cum c-am mancat la masa domneasca, miercurea si vinerea, peste si in post raci si untdelemn si am baut vin' (Cuvant de invatatura la Duminica Floriilor).'Didahiile', opera permanent actualaSiliti sa traiasca sub apasarea unor oameni plini de pizma, vicleni, paratori, plini de pacate vechi si bine cultivate, pe care mitropolitul nu le putea admite nici ca ierarh si nici ca om, taranii nu se puteau ridica, nu se puteau dezvolta. Excesiva exploatare fiscala, de la care era exceptata marea boierime, apasa asupra populatiei sarace si face pe mitropolitul Antim sa exclame suspinand: 'Cum dara se va mantui norodul, cum sa scuture aceasta ticaloasa de tara sarcina cea grea a relelor care o supara?' Dar tot el vine cu raspunsul: 'Sa lasam rautatea, jafurile, strambatatile, uraciunea, vrajba, zavistia… Toti sa ne rugam, toti sa cerem ajutoriu… Nu unul sa sa roage si altul nici sa gandeasca; unul sa planga si altul sa raza, unul sa sa intristeze si altul sa sa bucure. Pentru ca atunce adevarat, Dumnezeu nu ne asculta' (Cuvant de invatatura la 26 octombrie).Ctitorul manastirii cu hramul 'Duminica Tuturor Sfintilor' din Bucuresti avea multa compasiune pentru cei oropsiti, cu atat mai mult, cu cat contrastul intre penurie si avutie, umilinta si ingamfare, suferinta si huzur intrecea in acea vreme orice masura. Luand partea dezmostenitilor vietii, Antim atentioneaza ca 'nu se cuvine cinstea si lauda numai oamenilor celor mari si bogati, ca sunt vrednici acestui dar si cei mici si smeriti. Ca macar ca cei mari stralucesc cu hainele cele de mult pret si cei mici n-au cu ce sa-si acopere trupul; cei mari se odihnesc pe asternuturi moi si frumoase si cei mici se culca pe pamantul gol si pe pae; aceia insotiti cu multime de slugi, iar acestia lipsiti, pustii si de ajutoriu si de priiateni; aceia intre rasfatari si intre bogatii si acestea intre primejdii si intre intristaciuni. Insa, cu toate acestia mariri despartite, nu sa cuvine celor mai mici mai putinica cinste si dragoste decat acei ce sa cuvine celor mari si bogati, nici iaste cu dreptate celor mari sa li se inchine lumea si pe cei mici sa-i batjocoreasca, de aceia sa se rusineze si pre acestia sa-i infrunteze, pentru caci macar ca cei mari cu sila si cu puterea rasplatesc sudalmile, iar cei mici au ingeri sprijinitori in ceriu de pedepsesc pe cei ce-i obidesc' (Invatatura la neomvrie 8, in zioa Saborului sfintilor ingeri).'Didahiile' sunt si astazi o opera actuala prin faptul ca autorul lor s-a straduit, in limita puterilor sale, sa sprijine, sa ajute pe pastoriti in nevoile lor, in aspiratiile lor. El nu s-a multumit sa rosteasca de la inaltimea amvonului cuvinte de mangaiere catre cei asupriti, ci le-a aratat ca el insusi cunoaste starea fiecaruia si este partas la ea: 'Incas poate sa zica fiestecine din voi in gandul sau: dara noi avem nevoi grele asupra noastra si nu putem sa facem aceste ce zici. Ci eu inca zic ca iaste asa si crez: numai ca la greul acela sunt si eu partas si intr-acel jug ce trageti voi, trag si eu…' (La Duminica Vamesului, cuvant de invatatura).Aspecte sociale in predicile antimieneIerarhul ivirean s-a calauzit intotdeauna dupa ideea de a smulge comunitatea pastoritilor sai din amorteala deprinderilor rele, din marasmul in care-o imbrancise neomenia stapanitorilor, pentru a-i imprima un impuls spre o viata curata, fara patimi: 'Viermele ce zace la radacina hreanului, de-i va zice cineva sa iasa de acolo sa mearga la alte radacini mai bune si mai dulci, el zice ca mai dulce decat hreanul nu iaste, caci acolo s-au nascut si intru aceia s-au pomenit. Asa si voi pomenindu-va intru aceste fapte si lucrari si nefiind cineva sa va invete, cu adevarat va par amare acum vorbele mele, nefiind obicinuiti cu dansele…' (Cuvant de invatatura la Duminica Lasatului sec de branza).Predica Sfantului Antim, rostita de la inaltimea amvonului mitropoliei si adresata de la domn pana la oamenii din popor, raspundea unei faze in care masura, bunul-simt, corectitudinea fusesera izgonite din sufletele oamenilor de jafurile veroase, de incorectitudinea morala, de intrigile si calomniile nesfarsite. De aceea, el compatimeste poporul, tara, pentru 'necazurile ce ne vin de la cei din afara, jafurile, robiile, darile cele grele si nesuferite'. Aproape nu este predica in care sa nu se vorbeasca de 'scarbele si nevoile ce ne-au impresurat', 'toti patimesc, toti sunt in scarbe, toti suspina sub jugul cel greu al nevoiei'. Strigatul cel mai dureros il scoate Antim cand constata, cutremurat, ca insasi fiinta intregului neam era in primejdie: 'Noi suntem cu totii, carii patimim atatea scarbe nesuferite si stam in cumpene sa perim de nevoi, de nenorociri'.Ca slujitor al altarului, Antim a fost adanc convins de forta innoitoare a invataturii Mantuitorului. Dar si-a dat seama ca pentru eliminarea relelor societatii din timpul lui sunt necesare, pe langa predica, si alte mijloace de a schimba starea de lucruri in care se aflau cei multi si apasati. Ca si in ziua de astazi, fara o ambianta sociala prielnica dezvoltarii sanatoase a credinciosilor, predica nu inseamna mare lucru si nu-si realizeaza nici pe departe scopul urmarit.Rostite cu aproape 300 de ani in urma in Catedrala mitropolitana de atunci (actualmente patriarhala), 'Didahiile' Sfantului Antim Ivireanul pot fi citite si astazi pentru adancimea analizei psihologice si darul observatiei realiste pe care le vadeste autorul sau, pentru pateticul care misca sufletele, pentru maiestria lor artistica. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 27 septembrie 2011)FOTO: Medalionul central desenat de Sfantul Antim Ivireanul in fruntea asezamantului sau, reprezentand ctitoria sa din Bucuresti cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor. In fiecare din cercurile care inconjoara ovalul din mijloc se afla cate o litera; acestea adunate dau numele mitropolitului georgian

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 3372

Id: 16755

Data: Sep 27, 2011

Imagine: