]]>În Duminica a 34-a după Rusalii, Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul-Hera” din Craiova a îmbrăcat haine de sărbătoare. Credincioşii acestei parohii, cu tradiţie în spaţiul spiritualităţii creştin ortodoxe a Cetăţii Băniei, l-au avut oaspete pe Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit aici Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, după cum ne-a precizat Diacon Gheorghe Cioiu. La finalul slujbei religioase, Mitropolitul Olteniei a pus la inima celor prezenţi cuvânt ziditor de suflet, tâlcuind câteva din învăţăturile pericopei evanghelice duminicale (a întoarcerii Fiului risipitor, Luca 15, 11-32). „Evanghelia acestei duminici ne prezintă în mod dimensional starea pocăinţei. Un tânăr cu un părinte gospodar, iubitor şi generos, un tânăr doritor de aventură şi de satisfacerea tuturor poftelor şi instinctelor trupeşti, primeşte partea din averea ce i se cuvenea şi pleacă într-o ţară depărtată, unde trăieşte în lux şi desfrânare, cheltuind în scurt timp tot ceea ce primise de la tatăl său. Rămas fără nimic din averea primită ajunge îngrijitor de animale, ajunge să se hrănească din mâncarea porcilor. Vine însă un moment în care o străfulgerare a conştiinţei îl face să-şi vină în sine şise întoarce cu multă căinţă acasă, acolo unde este primit de tatăl său cu mare bucurie şi cu multă dragoste este reintegrat în familie. În ceea ce ne priveşte pe noi, pilda întoarcerii Fiului risipitor ne supune atenţiei, înaintea începerii marelui urcuş duhovnicesc spre Golgota Învierii Mântuitorului, necesitatea întoarcerii din cotloanele întunecate ale sufletelor noastre. Necesitatea de a ne da seama că timpul petrecut departe de Dumnezeu ne aduce multă pagubă sufletească. Pentru că în fiecare dintre noi regăsim, mai mult sau mai puţin, starea sufletească a Fiului rătăcitor. Risipitori şi rătăciţi în lumea aceasta, de multe ori nu avem puterea şi curajul Fiului risipitor de a ne întoarce spre Tatăl ceresc şi de a-I cere ajutorul, ştiut fiind că Dumnezeu ne iubeşte şi oricât de mult am greşi El ne iartă dacă ne căim cu adevărat pentru păcatele noastre. De aceea, trebuie să ne întoarcem şi noi, precum Fiul risipitor, la Tatăl ceresc şi să-L rugăm ca să ierte păcatele noastre, aşa cum cerem şi în rugăciunea domnească: <<Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!>> Cu această iertare beneficiem deodată atât de vindecare cât şi de primirea în Casa cea cerească. O casă pe care o regăsim de fapt chiar în sufletul nostru, în interiorul nostru, pentru că purtăm în noi pe Tatăl ceresc, pe Mântuitorul Hristos şi pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă, încă de la primirea Tainei Sfântului Botez. Să adunăm, aşadar, mintea noastră cea risipită în toate preocupările cele omeneşti, trupeşti, pământeşti, s-o aşezăm înaintea Tatălui ceresc şi, în grai de spovedanie, să-I cerem iertare aşa precum zicem în rugăciune: <<Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!>> Şi fără îndoială că, de acolo din interiorul nostru cel mai adânc, vom auzi glasul cald al Tatălui ceresc: <<Fiule, sau fiică, iertate îţi sunt păcatele tale!>>”, a încheiat IPS Părinte Mitropolit Irineu. Biserica Sfântul Ioan Hera – repere istorice Biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Hera a fost ridicată pe locul altei biserici de lemn cunoscută sub numele de „Chiţirămonia”. Această biserică de lemn a ars în anul 1800, împreună cu multe alte biserici din oraş, în urma invaziei turceşti condusă de Paşa Pazvantoglu din Vidin. În urma acestei invazii, în primul deceniu al veacului XIX, se refac toate bisericile distruse de turci, printre care şi Biserica „Sfântul Ioan Hera”. Pisania originală a sfântului locaş, aflată şi astăzi în pronaos, îi indică drept ctitori pe jupân Hera Stănescu, starostele breslei cojocarilor din oraş, care a început construcţia din zid în anul 1804 şi pe fratele său Şerban Stănescu, cel care definitivează această lucrare în anul 1806. Construcţia a fost făcută din cărămidă, în formă de corabie, cu ziduri groase şi stâlpi puternici de susţinere, păstrând tradiţionalul stil brâncovenesc, specific secolelor XVII – XVIII. Slujba de sfinţire a avut loc în acelaşi an, 1806, în timpul domnitorului Constantin Ipsilanti, cu binecuvântarea Episcopului Nectarie al Râmnicului. De la zidirea ei şi până în zilele noastre biserica a fost reparată de mai multe ori. Primele lucrări de consolidare s-au efectuat în anul 1864, după stricăciunile provocate de cutremurul din 1838. Ultimele lucrări de înfrumuseţare au fost făcute sub păstorirea părintelui Alexandru Ierimia, parohul actual al sfântului locaş, care şi-a început slujirea aici în luna noiembrie a anului 2005. Printre obiectele de valoare deosebită, istorică si de cult, pe lângă pisania originală din 1806, în Biserică se păstrează două icoane ferecate în argint, una a Sfântului Ioan Botezătorul şi alta a Sfântului Ilie Tesviteanul. Foarte vechi şi deosebite sunt şi icoanele de pe catapeteasmă, iar în exteriorul bisericii, în partea vestică a pridvorului, se află o piatră funerară lucrată în marmură albă, cu ornamente, datând din anul 1859.

Download: Click for download attached file: Duminica Fiului risipitor in Arhiepiscopia Craiovei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 521

Id: 48532

Data: Feb 9, 2015

Imagine: