In Duminica Ortodoxiei, 13 martie 2011, Duminica intai din Post, comunitatea Catedralei Adormirea Maicii Domnului , Biserica cu Luna, din Oradea s-a bucurat de vizita pastorala a Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care, impreuna cu un sobor de preoti si de diaconi, a savarsit Sfanta Liturghie arhiereasca, prima Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare din Sfantul si Marele Post al Pastilor, dupa cum ne-a spus Pr. Dr. Ioan Codorean.Bucuria preotilor si a credinciosilor Bisericii cu Luna, si a intregii Eparhii a Oradiei, a fost dublata de aniversarea liturgica a patru ani de la fericitul si binecuvantatul moment al intronizarii Preasfintitului Parinte Sofronie in scaunul de Episcop al Oradiei, desfasurat in Duminica Ortodoxiei din anul 2007, in aceasta veche catedrala a Bihorului. Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Oradea, cunoscuta sub denumirea de Biserica cu Luna, constituie un simbol al Ortodoxiei la granita de vest a tarii, atat prin dimensiunea sa spiritual-liturgica, cat mi ales prin valoarea sa istorica si culturala. Ea devoaleaza, pentru cel care intra sub cupola sa de har, memoria duhovniceasca si, totodata, istoria neamului romanesc din aceasta parte de tara, plamadita din multe incercari. Ortodoxia s-a identificat in cetatea Oradiei, multa vreme, cu Biserica cu Luna. Pana in perioada interbelica au existat doar doua biserici ortodoxe in Oradea, una dintre ele fiind Biserica cu Luna, care, din anul 1921, devine Catedrala episcopala a reinfiintatei Episcopii a Oradiei si locul unde isi dorm somnul, pana la obsteasca Inviere, trei dintre episcopii Oradiei: Roman Ciorogariu, Nicolae Popovici si Vasile Coman. Asadar, o sarbatoare a Ortodoxiei, intr-o biserica marturisitoare seculara a Ortodoxiei.Slujba Sfintei Liturghii din Duminica Ortodoxiei a anului 2011, solemna, a fost aureolata de cantarile melodioase ale venerabilului cor al Bisericii cu Luna. Dupa citirea Sfintei Evanghelii, Chiriarhul Oradiei a rostit o cuvantare in care a reliefat semnificatiile istorice si doctrinare ale Duminicii Ortodoxiei, facand o apologie a reprezentarii iconice a Mantuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului si a sfintilor, precum si un indemn pastoral la cinstirea sfintelor icoane. Preasfintia Sa a pornit, in argumentarea cinstirii icoanelor, de la faptul Intruparii Fiului lui Dumnezeu in istorie, eveniment ce constituie justificarea oricarei reprezentari iconografice a Mantuitorului: Momentul crucial in istoria omenirii este intruparea Fiului lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu, Logosul dumnezeiesc S-a inomenit, a luat fire omeneasca deplina pentru a o vindeca. El a avut trup asemenea noua, afara de pacat. Pe El L-au vazut, L-au atins, L-au pipait cei care au fost in preajma Sa, apostolii, femeile purtatoare de miruri, cei pe care i-a vindecat. A fost vazut in slava pe muntele Taborului, schimbat la fata cu trupul Sau omenesc, de catre Sfintii Sai ucenici si apostoli: Petru, Ioan si Iacov. A fost vazut si atins dupa invierea Sa si Şi-a imprimat chipul pe mahrama Sfintei Veronica, pe caramida trimisa lui Abgar, regele Edesei, pentru a-l vindeca, iar faptul ca a fost in mijlocul poporului si S-a lasat vazut, atins si reprezentat, a stat la temelia reprezentarilor Sale, a Maicii Sfinte si a celorlalte persoane cu importanta in istoria mantuirii. Astfel ca, inca din antichitatea crestina, din vremurile primare ale Bisericii, se pastreaza pana astazi reprezentari ale Bunului Pastor, ale Domnului rastignit, ale Maicii Sfinte, Nascatoarea de Dumnezeu cu Pruncul in brate, cea mai veche descoperita pana acum dateaza din anul 250 dupa Hristos, in catacomba Sfintei Priscila din Roma. Pentru Biserica nu a fost o problema reprezentarea chipurilor sfinte, deoarece acest fapt a dus intotdeauna la cinstirea lor, cinstire care trecea de la icoane la persoanele reprezentate . In cuvantare, Preasfintia Sa a evidentiat consecintele hristologice ale ereziei iconoclaste care au determinat un raspuns din partea Bisericii, concretizat in hotararile Sinoadelor de la Niceea, 787, si Constantinopol, 843: Pentru ca lupta contra sfintelor icoane insemna o lupta contra Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu s-a iscat mare tulburare in Biserica si a fost nevoie de un Sinod ecumenic, al VII-lea, din anul 787, si apoi de un Sinod local, in anul 843, care a restaurat pentru totdeauna in Biserica dreptmaritoare cultul icoanelor . In continuare, Ierarhul a dat citire Sinodicon-ului Ortodoxiei, documentul oficial care reflecta hotararile Sinodului de la Constantinopol din anul 843, evidentiind faptul ca in Biserica Ortodoxa a Greciei se obisnuieste citirea acestui act in Duminica Ortodoxiei. Inainte de momentul impartasirii credinciosilor, Preasfintia Sa a dat citire Pastoralei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane catre clerul si credinciosii din Patriarhia Romana, la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2011. La sfarsitul Sfintei Liturghii, ecleziarhul Catedralei cu Luna a oferit Preasfintitului Parinte Sofronie, in numele clerului si credinciosilor bisericii, cu prilejul aniversarii celor patru ani de arhipastorire in istoricul scaun vladicesc al Oradiei si al sarbatoririi zilei onomastice, 11 martie, praznuirea Sfantului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, o icoana (triptic) atinsa de moastele Sfantului Ierarh Spiridon, din insula Corfu, Grecia. In cuvantul final de multumire, Preasfintia Sa a adresat credinciosilor un apel duhovnicesc la apropierea de Dumnezeu, prin ganduri curate si fapte de credinta: Vremea Sfantului si Marelui Post este o perioada de pocainta, in care ne marturisim pacatele si incercam sa ducem o viata cat mai curata, pentru a ne impartasi cat mai des cu Preacuratele lui Hristos Taine. Doresc sa va urez tuturor multa bucurie duhovniceasca, ca sa puteti parcurge in pace calatoria spirituala a Sfantului si Marelui Post, spre luminatul praznic al Invierii .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 676

Id: 12373

Data: Mar 15, 2011

Imagine: