Maine sunt praznuiti Sfintii Parinti care s-au adunat la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Sarbatoarea pomenirii Sfintilor Parinti a fost introdusa de patriarhul ecumenic Ioan al II-lea, la cererea credinciosilor din Constantinopol, iar slujba a fost intocmita de patriarhul Filotei al Constantinopolului. Sinodul IV Ecumenic a insemnat un moment important in istoria Bisericii Ortodoxe. La acest sinod ecumenic s-au dezvoltat si precizat dogmele sinoadelor anterioare, cand a fost stabilita invatatura ortodoxa despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ca 'Fiu Unul Nascut din Tatal, mai inainte de toti vecii, de o fiinta cu Tatal'. Sinodul IV Ecumenic a stabilit, impotriva nestorianismului si monofizismului, realitatea umanitatii Lui, unite ipostatic cu Dumnezeu: doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, in Persoana Unica a Fiului.Contextul istoric al instituirii acestei sarbatori Hotararile Sinodului IV Ecumenic au avut o mare insemnatate nu numai din punctul de vedere al restabilirii credintei ortodoxe, ci si din punctul de vedere al istoriei politice bizantine. In secolul al V-lea, Imperiul Bizantin a sustinut Ortodoxia si a condamnat monofizismul, fapt ce a provocat indepartarea de provinciile rasaritene, Siria si Egipt, unde majoritatea populatiei era monofizita, populatie care a ramas fidela acestei invataturi chiar si dupa condamnarile sinodului din 451 de la Calcedon. Atitudinea favorabila a imparatului Zenon (474-491) fata de monofiziti si simpatiile monofizite evidente ale imparatului Anastasius I (491-518) au provocat multa nelinistite intre ortodocsii din Constantinopol, Peninsula Balcanica, majoritatea provinciilor din Asia Mica si in anumite zone ale Palestinei. Aceste evenimente au precedat momentul instituirii sarbatorii inchinate Sfintilor Parinti participanti la Sinodul IV Ecumenic din 451 de la Calcedon. Sarbatoarea a fost instituita la data de 16 iulie 518. Pe 17 aprilie 518 a urcat pe tronul patriarhal Ioan al II-lea (518-520), care l-a inlocuit pe patriarhul monofizit Timotei. In ziua de 9 iulie 518 a murit imparatul monofizit Anastasius I, inlocuit de imparatul ortodox Justin I (518-527). 'Facandu-se vohodul dupa obicei, in Sfanta si Marea noastra Biserica (Sfanta Sofia), in zi de Duminica, in 15 ale lunii iulie, de catre Preasfintitul Arhiepiscopul nostru Ioan, Patriarh Ecumenic, impreuna cu sfintitul cler, din jurul amvonului s-au auzit glasurile poporului care striga: 'Multi ani, patriarhului! Multi ani, imparatului! Multi ani, imparatesei! Multi ani, patriarhului! De ce am ramas atatia ani neimpartasiti? De ce nu ne impartasim? Vrem sa ne impartasim din mainile tale! De multi ani vrem sa ne impartasim. Esti ortodox, de cine te temi? Scoate-l afara pe Sever maniheul! Proclama degrab autoritatea Sfantului Sinod! Sa se proclame degrab autoritatea Sfantului Sinod! Vrednicule aparator al Sfintei Treimi, Sfanta Maria este Nascatoare de Dumnezeu! A biruit credinta in Sfanta Treime! A biruit credinta ortodocsilor! Proclama degrab Sinodul din Calcedon!…' Acestea strigand ei, li s-a dat urmatorul raspuns de catre Preafericitul Arhiepiscop si Patriarh Ecumenic Ioan: 'Ingaduiti-ne mai intai sa ne inchinam la Sfantul Jertfelnic si dupa aceea va vom da raspuns'. Şi intrand ei in Sfantul Altar, poporul continua sa strige. Apoi, Preafericitul Ioan, Arhiepiscopul nostru si Patriarh Ecumenic, urcand in amvon, a rostit acestea: 'Ati vazut luptele mele, iubitilor, pe care si ca preot le-am dus si le duc si acum pentru apararea Ortodoxiei, si pe care le voi duce pana la moarte…' Dupa cuvantarea sa, aceleasi glasuri continuau sa strige pentru multa vreme: 'Proclama degrab autoritatea Sinodului din Calcedon! Adunarea Parintilor din Calcedon maine sa o proclami! Daca o proclami astazi, maine o vom praznui'. Apoi, diaconul Samuil a proclamat sfintenia Adunarii, spunand urmatoarele: 'Facem cunoscut dragostei voastre ca maine vom savarsi pomenirea celor intre Sfinti Parinti ai nostri adunati in mitropolia din Calcedon…' Acestea toate petrecandu-se duminica, a doua zi, luni, in 16 ale lunii iulie, s-a savarsit pomenirea Sfintilor Parinti (…) Atunci intreg poporul, ca dintr-o gura, a strigat cu mare glas: 'Bine este cuvantat Domnul Dumnezeul lui Israil, Care a cercetat si a facut mantuire poporului Sau!' (…) De indata ce s-au rostit de catre diacon numele mai sus pomenitelor patru Sfinte Sinoade si ale Arhiepiscopilor adormiti intru cuviosie, Eufimie, Macedonie si Leon, toti au strigat cu mare glas: 'Slava Ţie, Doamne!'' (Sunt anticalcedonienii ortodocsi? - Texte ale Sfintei Comunitati a Sfantului Munte si ale altor Parinti athoniti privitoare la dialogul dintre ortodocsi si anticalcedonieni (monofiziti), Sfanta Manastire Grigoriu, 1995, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2007, pp. 147-148).Noi cinstim Sfintii Parinti, nu sinoadele ca evenimenteSarbatoarea sinoadelor ecumenice este atestata de cel mai vechi manuscris care se pastreaza, Calendarul Constantinopolitan, data la mijlocul secolului al VIII-lea si publicat de Antonio Morcelli in 1778. In data de 16 iulie, acest calendar mentioneaza: 'Pomenirea Sfintilor 630 de Parinti de la Calcedon, si acelor 318 de la Niceea, si a celor de la Constantinopol, si a celor de la Efes'. In studiul 'Sinodul I si II Ecumenic - sarbatori ale Crezului', parintele conf. dr. Daniel Benga arata ca atat sarbatoarea cinstirii Sfintilor Parinti de la Sinodul IV Ecumenic, cat si sarbatorile cinstirii Sfintilor Parinti de la celelalte sinoade ecumenice au drept fundament evlavia credinciosilor. 'Sarbatoarea este dedicata Sfintilor Parinti, iar nu sinoadelor ca evenimente, deoarece in cultul ortodox sunt pomenite persoanele participante la istoria mantuirii. Parintii sunt numiti 'purtatori si cugetatori de Dumnezeu', 'pazitori credinciosi ai apostolicestilor predanii', 'luceferi sau guri de aur ale Cuvantului''.Indumnezeirea omului, posibila doar prin Intruparea CuvantuluiAl IV-lea Sinod Ecumenic s-a tinut in 451 la Calcedon, in Turcia de astazi, in apropierea Constantinopolului. El a fost convocat de imparatul Marcian (450-457), pentru a se reafirma Crezul niceo-constantinopolitan. Insa, in acea vreme, Ortodoxia se confrunta cu doua mari erezii: nestorianismul si monofizismul. Nestorianismul reprezenta invatatura gresita a patriarhului Nestorie al Constantinopolului, apartinator al scolii teologice antiohiene. El atribuia lui Hristos doua persoane: una divina, Logosul sau Cuvantul, si una umana, Iisus. Nestorie insista asupra firii umane, pe care o considera distincta si independenta, astfel incat in Hristos exista doua subiecte. Monofizismul a fost o erezie predicata de calugarul Eutihie din Constantinopol. Aceasta erezie se afla la polul opus. Hristos nu are decat o singura fire (monos-physis), cea divina, intrucat trupul omenesc l-a luat in mod aparent. Potrivit acestei invataturi, se refuza distinctia dintre ipostas sau persoana si fire sau natura, si astfel in Hristos este o singura fire sau natura. Hotararea sinodala a afirmat impotriva nestorianismului unirea firilor in mod neimpartit si nedespartit. Cele doua firi subzista in persoana unica a Fiului lui Dumnezeu. De asemenea, a respins si monofizismul prin afirmarea unirii celor doua firi in mod neamestecat si neschimbat. Prin aceasta unire, Dumnezeu nu devine om si nici firea omeneasca nu devine dumnezeiasca. Hristologia calcedoneana se bazeaza pe urmatorul argument soteriologic: numai daca Cuvantul Şi-a asumat autentic in ipostasul Sau firea omeneasca integrala, este posibila indumnezeirea omului. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 16 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 535

Id: 15201

Data: Jul 16, 2011

Imagine: