]]>Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu) Luca 19, 1-10 În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. În pericopa citită în cea de-a 32-a Duminică după Rusalii, Sfântul Evanghelist Luca ne vorbeşte despre vameşul Zaheu. În contextul ei, ni se spune că, înconjurat de mulţimi de oameni şi însoţit, ca de obicei, de sfinţii ucenici, Domnul Hristos trecea prin vechea cetate a lumii antice (poate cea mai veche), Ierihon, după ce mai înainte vindecase pe orbul Bartimeu, fiul lui Timeu. Entuziasmat şi plin de optimism, de încredere în Domnul, poporul Îl urma, împărtăşind şi din fericirea celui vindecat, în ochii căruia străluceau raze de lumină, sorbind cu nesaţ din lumina zilei. Şi toţi cei care-l însoţeau, în alaiul lor, îl priveau uimiţi şi împliniţi de fericirea lui. Era o bucurie mare, poate chiar mai mare decât a orbului din naştere, vindecat (tot de Domnul), dacă ne gândim la faptul că acesta mai înainte văzuse (Marcu 10, 46-52). Ştia ce însemnase lumina în viaţa lui. Şi, pierzând-o, suferea şi tânjea mereu după ea. Iar acum, vindecat, îi însufleţea pe cei care-L urmau pe Domnul, pe când trecea împreună cu ei prin Ierihon. Bogatul cu preocupări neobişnuite Aici era aşteptat de un bărbat, despre care Sfântul Luca spune că îl chema Zaheu, mai-marele vameşilor. Şi mai spune că era foarte bogat. Evanghelistul consideră că trebuie ştiută poziţia socială a acestuia, pentru că Zaheu nu era oricine, nu era un om oarecare, cum adeseori întâlnim spunându-se de unele persoane în Sfintele Evanghelii. Pentru cei de atunci, din cetatea şi locurile acelea, Zaheu era, fără îndoială, o persoană marcantă şi arhicunoscută, dar într-un fel aparte. Fiind căpetenia vameşilor, adică dintre cei care strângeau vămile, dajdiile şi birurile de la populaţia din Ierihon şi împrejurimi, el era cunoscut, cu atât mai mult cu cât era mai-mare peste toţi cei ce îndeplineau această misiune ingrată, dar era şi foarte urât de toţi aceştia, care sufereau din cauza lui şi a subalternilor lui. Vameşii „din nimic altceva nu trăiau, decât numai din lacrimile săracilor“. Dacă ne gândim cât de cruzi erau ei cu poporul de jos, sărac, ce nu făcea faţă dărilor grele, din cauza lipsurilor şi a mizeriei în care trăia, ne dăm seama ce impresie urâtă crea apariţia lui Zaheu în faţa mulţimilor şi, cu atât mai mult, în faţa Mântuitorului, binefăcătorul, miluitorul, tămăduitorul, preamilostivul şi blândul Învăţător. Însă Domnul „chiar pe cele mai de seamă vase ale diavolului le răpeşte şi surpă cetăţile acestuia“ (Sf. Teofilact al Ohridei). Nu doar că pe vameşi îi face ucenici, ci chiar pe Zaheu, mai-marele vameşilor îl „robeşte“ spre mântuire. Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Download: Click for download attached file: Dumnezeu face din vamesi fii ai credintei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 697

Id: 47981

Data: Jan 25, 2015

Imagine: