Cateva lucruri, mai putin stiute, despre Mihai Eminescu.Sarbatori dupa sfinte sarbatori. Inca de pe bancile școlii am memorat ziua de 15 ianuarie drept aniversarea lui Eminescu. Așadar, mijlocul lui ghenar ne ofera o sarbatoare a culturii, a simțirii romanești, cand, in fiece an, ne amintim de poetul nepereche. Convențional, ii serbam acum ziua de naștere, deși el știa ca nu a venit pe lume la 15 ianuarie. Tatal sau, Gheorghe Eminovici, intr-o discuție cu preotul Ion Stamate de la biserica Uspenia din Botoșani au hotarat o data convenabila, atunci cand, se pare, au stabilit botezul pruncului. Caminarul din Ipotești iși notase cu precizie chiar ora nașterii celui de-al șaselea din cei zece copii ai sai. La sfarșitul unei Psaltiri aparținand familiei, tatal nota: astazi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri evropienești s-au nascut fiul nostru Mihai (Leca Morariu, Eminescu, note pentru o monografie, Cernauți, 1943).Respectiva insemnare cuprindea, in ordine stricta, toate datele de naștere ale urmașilor caminarului Eminovici. Era un fel de cronologie familiala intocmita de meticulosul parinte odata ce i se nașteau copiii. Mihai insusi și-a consemnat in registrul membrilor societații Junimea ziua de naștere: 20 decembrie 1849, de ignat. Ce-i drept, certificatul de botez a lui Eminescu indica drept data de naștere 15 ghenari, locul nașterii, Botoșani și s-a botezat la 21 ghenari 1850 . Știm și din alte exemple ca in acea vreme intocmitorii documentelor civile erau mai mult sau mai puțin indiferenți fața de exactitatea zilei de naștere sau chiar a numelor. Cert este ca, mai tarziu, Eminescu și-a acceptat ziua de naștere stabilita prin act, iar cel mai important este ca ne amintim de el și ca nația romana il troienește cu drag la  momentele comemorative indatinate.Legatura deosebita cu Maica FevroniaVasazica, odata stabilit botezul, urma alegerea nașilor. Oare cine s-a invrednicit sa-i țina lumanarea, cine s-a mandrit cu așa un fin genial? Din inscrisurile vremii, aflam ca Vasile Iurașcu, bunicul dinspre mama, i-a fost naș. In aceasta calitate, el a iscalit mitrica (condica nou nascuților) de la Biserica Uspenia din Botoșani, unde copilul a primit botezul la 21 ianuarie. Au slujit la sfanta taina  preotul Ioan cu fiul sau, diaconul Dumitru Stamate. Prezenta la increștinare a fost și maica Fevronia de la Manastirea Agafton, sora Ralucai, mama noului nascut. Se pare ca matușa calugarița, mai blanda din fire, a nutrit pentru nepotul ei o dragoste aparte. De aceea, mai tarziu, copil fiind, Eminescu nu doar cutriera paduri, ci mergea și pe la matușa Fevronia, la manastire, unde a și revenit la maturitate, ori de cate ori dorul dupa clipele inocenței ii dadeau tarcoale. Deși acolo mai traiau inca doua surori de-ale mamei, Olimpiada și Sofia, prima fiind stareța, precum și o verișoara, monahia Xenia Velisar, totuși Eminescu pastra pentru calugarița Fevronia o prețuire deosebita. O insemnare de-a lui Matei, unul din frații poetului, da marturie ca in casa Fevroniei scriitorul a auzit povestea lui Calin, din gura maicii Zenaida, venita la surata ei ca sa participe la o claca de tors lana. Mișcat de istorisirea calugariței, genialul roman a memorat basmul, iar la scurt timp l-a versificat. Așa s-a nascut poemul Calin, file din poveste, publicat in revista ieșeana Convorbiri literare, la 1 noiembrie 1876.Așadar, ziua lui Eminescu: un fericit moment sa ne reamintim de cel care a dus arta poeziei la inalțimi neintrecute, daruind cuvintelor armonii surprinzatoare, simțamintelor adancime unica, iar viziunilor orizont nemarginit. Recitind zilele trecute cateva din articolele sale, l-am regasit pe Eminescu tonic, mereu surprinzator. Ori de cate ori l-am citi ne surprinde cu noi și noi detalii, desprinse din viața ori din excepționala sa creație. Nu putem trece peste ziua sa aniversara fara a va impartași cateva lucruri mai puțin cunoscute despre inegalabilul roman.Sustinator al construirii Catedralei Mantuirii NeamuluiBunaoara, se știe prea puțin ca Eminescu a susținut fervent construirea in București a unei biserici monumentale, inchinata eroilor romani din toate locurile și timpurile, jertfiți pentru libertatea și demnitatea naționala. Intr-unul din articolele publicate in ziarul Timpul, economistul Eminescu sugera modalitați pertinente de finanțare a catedralei dorite. Se știe ca in perioada ieșeana nepieritorul botoșanean a suplinit o scurta perioada orele de statistica economica și geografie la Școala Comerciala din urbe, Liceul Economic și de Drept Administrativ de mai tarziu. Numai el putea sa-si insuseasca atat de repede remarcabile strategii economice, incat sa gaseasca un mod interesant pentru colectarea de fonduri in vederea ridicarii edificiului religios: din fiecare bilet vandut de Loteria Naționala, propunea el, sa se aloce un procent in direcția menționata. Din aceasta perspectiva, zidirea actualei Catedrale a Mantuirii Neamului constituie si implinirea marețului vis al poetului.Atașamentul stihuitorului fața de Ortodoxie s-a vadit in multe alte imprejurari, printre care acțiunea intreprinsa ca bibliotecar la Iași, cand a intocmit un raport catre Ministerul Instrucțiunii, cerand alocarea unui fond de 585 lei in vederea achiziționarii catorva carți și manuscrise vechi, avand, in mare parte, conținut religios: Cele șapte taine, de Mitropolitul Varlaam, un Acatist din 1673 șiPsaltirea lui Dosoftei. (Eminescu, roman cronologic, de Pentru Vintila, București, 1974). Inspiratul bibliotecar vedea in aceste documente nu doar o valoare culturala, istorica, ci și una spirituala caci prin ele se arata credința și frumusețea culturii izvorata din credința.Fiul lui Mihai EminescuLa fel de surprinzatoare pentru mulți este informația potrivit careia Eminescu a trait sentimentele, grijile, bucuriile oferite de existența unui copil. Da, se pare ca Eminescu a fost și tata! Conform precizarilor din cartea renumitului eminescolog Augustin Z. N. Pop, (Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969), poetul ar fi avut un prunc cu o femeie care, se pare, nu a dorit sa intemeieze o familie cu el. Baiatul s-ar fi nascut la 19 iunie 1877. Casatoria mamei cu Ion Lazareanu, paznicul domeniilor caminarului Eminovici, a facut ca odrasla sa primeasca la naștere numele de familie al acestuia, iar fiindca era vara, prenumele i s-a spus Ilie. Eminescu avea atunci 27 de ani. Ne punem fireasca intrebare: el, care iubea atat de mult adevarul, cum a acceptat ca unicul sau urmas sa poarte numele altuia?Trebuie sa intelegem ca Eminescu, om precum noi toți, a dovedit inerente scaderi pe care numai Dumnezeu le va judeca nepartinitor, noi pamantenii neavand acest drept. Pruncul l-a botezat chiar sora mezina a poetului, Harieta; ea a staruit ca numele sa-i fie cel al tatalui natural, Mihai. O situație, cel puțin pe atunci, rar intalnita: un nume la botez, altul in acte. Nefireasca stare s-a reglementat printr-un proces intamplat abia prin anii 1927, cand Ilie Lazareanu a cerut in instanța sa i se recunoasca numele real. Cauza i-a aparat-o avocatul Dumitru Manastireanu. Conform documentelor de la Tribunalul Botoșani, din dosarul cu nr. 4924/1927, avocatul a adus probe scrise și orale pentru susținerea spetei reclamantului Ilie Lazareanu. Dumitru Manastireanu, megieș cu Eminovicii, dar și cu familia Lazareanu, a povestit instanței cum poetul venea adesea sa-si cerceteze copilul, ii aducea dulciuri, chiar se jucau impreuna, iar de multe ori mergea la școala din Pomarla, unde studia Ilie, interesandu-se despre situația școlara a elevului.Mai exista informații ce arata nemulțumirea nașei Harieta, care o mustra pe mama finului, Ileana, caci nu-și striga baiatul cu numele de botez, folosindu-l pe cel din acte. Sentința tribunalului a fost favorabila doar in parte reclamantului caci i s-a schimbat numai prenumele, din Ilie in Mihai, nu și cel de familie. Eminescologul Pop spune ca Mihai Lazareanu a lucrat ca agent fiscal la Primaria din Botoșani,avand o existența retrasa. Taciturn incurabil, nu a dorit sa-și intemeieze o familie, ducand o viața singuratica, sfarșita in anul 1944, la varsta de 67 de ani. Se pare ca fiul a moștenit ceva din imaginația și visarea tatalui natural. Intr-o misiva, pensionarul Lazareanu scria unui amic: … de m-ar intreba cineva daca aș vrea sa mor, ii raspund anticipat: niciodata, dar sa traiesc fericit ca un Sfant in veșnicie .Sfidand serbarea austriecilorTot din perioada ieșeana a viețuirii poetului, voim sa amintim un episod la fel de interesant: se știe ca patriotismul lui Eminescu nu a ramas doar la nivel declarativ. S-a implicat cu toata ființa, asumandu-și riscuri mari, dar nu a abdicat niciodata de la datoria sfanta de a-și apara frații de un neam de pe pamanturile romanești instrainate. Prin 1875, poetul facea o calatorie la Cernauți, prilejuita de inființarea universitații germane in capitala Țarii Fagilor. In bagaje și-a indesat un pachet intreg de exemplare din lucrarea Rapirea Bucovinei, nesemnata, dar intocmita cu multe documente și dovezi graitoare de catre Mihail Kogalniceanu. La Cernauți l-a gazduit bunul sau amic, V.T. Stefanelli, acesta ramanand uimit de curajul poetului de a trece granița cu maldarul de broșuri militante pentru unirea Bucovinei cu țara mama. A doua zi, carțuliile s-au distribuit romanilor in tot orașul. Ba, mai mult, cu o indrazneala aproape de inconștiența, Eminescu a trimis prin poșta respectiva fascicula chiar oficialilor orașului.Autoritațile habsburgice au reacționat prompt: la doua zile dupa aceasta isprava a tinerilor patrioti, au interzis prin lege misiva patriotica. In seara urmatoare Eminescu, impreuna cu Stefanelli și alți buni amici, lua masa la un restaurant unde foarte mulți austrieci, purtand fracuri, serbau centenarul anexarii Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic. Romanii, imbracați obișnuit, au nemulțumit pe jubilanți, așa incat unul dintre ei, avocatul Komariner, apropiindu-se de masa lor, i-a apostrofat, reproșandu-le ca nu cinstesc cum se cuvine ziua. Iritat de infatuarea vorbitorului, poetul s-a prefacut a-l confunda cu unul din ospatarii localului, poruncindu-i pe un ton ironic: chelner! mai vrem cate o bere! . Austriacul s-a departat rușinat de la masa romaneasca, iar Eminescu și comesenii taifasuiau veseli ca au scapat de discursul anost al austriacului (Teodor V. Stefanelli, Amintiri despre Eminescu, București, 1914).Despre Eminescu s-a scris si inca se va mai scrie, dar niciodata nu va fi indeajunsIata doar cateva aspecte, care nu fac decat sa ne demonstreze ca, intr-adevar, Eminescu este inepuizabil, atat in scrisul sau, cat si in fapte. Despre luceafarul culturii romanești  s-a scris si inca se va mai scrie, dar niciodata nu va fi indeajuns. Viata tumultuoasa, alaturi de geniala-i opera vor constitui mereu izvoare nesecate de inspiratie pentru cei atrasi de mitul eminescian, doritori sa-i patrunda tainele adanci.Acum, la ceas comemorativ, ingaduie-ne, marite Eminescu, sa-ți troienim memoria cu nesfarșite aduceri aminte ție, celui ce ai cantat atat de dulce in limba romaneasca și ai iubit cu foc nestins sangele din care ai rasarit. Odata cu aceasta sa ne aratam recunoștința fața de Dumnezeu, Care, din poporul roman te-a sorbit pe tine,  geniu al  neamului,  cum soarbe soarele un nour din marea de amar . (Articol postat pe doxologia.ro, semnat de arhim. Mihail Daniliuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 964

Id: 27596

Data: Jan 15, 2013

Imagine: