Episcop martir, vestitor al vietii: Sfantul Ierarh Policarp

Anul acesta, alaturi de moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, crestinii veniti in inima Moldovei vor avea binecuvantarea sa venereze moastele Sfantului Ierarh Policarp al Smirnei, episcop martir, vestitor al vietii si discipol al ucenicului iubit al lui Hristos. Harul care se revarsa din rugaciunea Sfantului ierarh este purtator de biruinta, ajutator in boli si suferinte, intaritor al credintei si pastrator al invataturilor mantuitoare ale Bisericii. Moastele Sfantului Policarp sunt aduse de la Manastirea Ambelakiotissa din Grecia de catre Inaltpreasfintitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos si Aghios Vlasios.Sfantul Ierarh Policarp, episcopul Smirnei, s-a nascut in secolul I a.d. si a fost episcop in cetatea Smirna din Asia Mica. Sinaxarul Constantinopolitan spune ca a ramas orfan la o varsta frageda si a fost crescut de credincioasa vaduva Calista, sfatuita de un inger. Dupa moartea mamei sale adoptive, tanarul Policarp a renuntat la toate bunurile materiale si a inceput o viata plina de rugaciune si milostenie, ajutand pe cei saraci si ingrijind bolnavii si infirmii.Magistrul si duhovnicul sau a fost Sfantul Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei (praznuit in 6 februarie), care l-a hirotonit mai intai diacon, incredintandu-i propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu in Biserica, apoi preot.Sfantul Apostol Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al Mantuitorului Hristos, mai traia in acea vreme si, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori impreuna in calatoriile lor apostolice. Sfantul Apostol Ioan Teologul este numit 'vulturul ceresc al lui Dumnezeu', iar simbolul Evangheliei sale este vulturul inaripat, si aceasta pentru ca teologia sa a fost de o inaltime a gandirii si de o profunzime mistica si duhovniceasca vrednice de privirea suverana a acvilei. Teologia Sfantului Ioan, care completeaza si aprofundeaza Evangheliile sinoptice, are un izvor ascuns. In timpul Patimirii Domnului Hristos, Acesta fiind pe Cruce, a incredintat-o pe Maica Sa grijii si ocrotirii lui Ioan, ucenicul cel iubit al Stapanului. Astfel, devenind ucenicul Maicii Fecioare, Ioan a deprins tainele cele dumnezeiesti din marturia Preacuratei Fecioare, intelegand viata si lucrarea minunata a Stapanului de la cea care L-a cunoscut in toata maretia Lui dumnezeiasca. Daca ceilalti ucenici au stat cu Mantuitorul 3 ani si 6 luni, Maica Domnului cunostea intreaga viata pamanteasca a Mantuitorului Hristos. De aici, profunzimea mistica a Evangheliei lui Ioan si inaltimea teologiei Sfantului Policarp, ucenicul sau.Inainte de a muri, Sf. Ierarh Vucol si-a exprimat dorinta ca Policarp sa fie urmatorul episcop al Smirnei. Cand Sf. Policarp a fost sfintit episcop, i s-a aratat Domnul Iisus Hristos, ungandu-l cu Duhul Sfant.Intre anii 161-180 d.Hr., imparatul Romei, Marcus Aurelius, a pornit o cruda persecutie impotriva crestinilor. Paganii din Smirna, rusinati de cuvintele sfantului, au cerut judecatorului sa fie cautat Sf. Policarp, tatal tuturor crestinilor si ademenitorul intregii Asii . In acest timp, la rugamintile credinciosilor sai, Sfantul s-a retras intr-un sat mic, nu departe de Smirna. Cand soldatii au venit sa-l ia, el i-a intampinat si i-a poftit la masa, dupa care le-a cerut ragaz pentru rugaciune ca sa se pregateasca pentru mucenicie. Dupa doua ore de rugaciune fierbinte, cu fata senina a mers impreuna cu cei care-l duceau spre moarte.Suferintele si moartea sa martirica sunt prezentate in 'Epistola Crestinilor Bisericii din Smirna catre celelalte Biserici', una dintre cele mai vechi marturii ale literaturii crestine.In fata chinuitorilor, Sfantul Ierarh Policarp si-a marturisit cu hotarare credinta in Hristos si a fost condamnat sa fie ars de viu. A fost indemnat sa blesteme pe Hristos ca sa scape astfel cu viata, dar el a raspuns: De optzeci si sase de ani Ii slujesc si nici un rau nu mi-a facut. Cum pot sa blestem pe Imparatul meu, Cel ce m-a mantuit? .Dupa ce calaii au aprins focul in jurul Sfantului, flacarile l-au inconjurat, dar nu l-au atins, ridicandu-se deasupra capului sau in forma de bolta. Vazand ca flacarile nu-si fac efectul, paganii l-au injunghiat cu un pumnal, iar sangele i-a curs atat de mult din rana incat a stins flacarile. Trupul martirului Policarp a fost ars. Crestinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai ramas din trupul Sfantului, sarbatorind in fiecare an ziua martiriului sau. Veneratia moastelor sale este una dintre primele marturii ale prezentei Duhului Sfant in trupurile sfintilor, dupa moarte.Sfantul Irineu din Lyon, un discipol al Sf. Policarp, a vorbit despre sfant, citat si de Eusebiu in a sa Istorie Eclesiastica (V, 20): Am fost foarte tanar cand te-am vazut la Policarp, in Asia Mica , ii scria Sf. Irineu prietenului sau Florinus, dar tot imi amintesc locul unde Binecuvantatul Policarp a sezut si a vorbit, cum a pasit, cum a gandit in viata, cum era infatisarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan si cum povestea el insusi ceea ce auzea de la alti marturisitori ai Domnului despre viata, invataturile si minunile Sale. Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atentie cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table, ci in adancul inimii mele. De aceea, pot marturisi in fata lui Dumnezeu ca daca acest sfant si binecuvantat parinte ar auzi ceva asemanator cu erezia ta, s-ar opri imediat si si-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrata: Bunule Dumnezeu, cum m-ai lasat sa traiesc aceste vremuri! .Sfantul ierarh a scris mai multe epistole catre obstea sa si catre alti oameni, dintre care singura care a supravietuit pana azi este Epistola catre Filipeni, care, dupa marturia Sf. Ieronim, a fost citita in bisericile din Asia Mica la sfintele slujbe. Aceasta epistola a fost scrisa de sfant ca raspuns la dorinta Filipenilor de a primi niste scrisori despre martirul Ignatie (praznuit in 20 decembrie), care erau in posesia Sf. Policarp.Ierarhul a fost numit de Biserica prescura sfanta a Bisericii . Moartea Sfantului Policarp in mijlocul focului este o metafora teologica a vocatiei persoanei umane, care trebuie sa devina prescura cuvantatoare, mirida din Trupul euharistic al lui Hristos, Painea cea vesnica, coborata din cer pentru a hrani oamenii cu nemurire.Orice om, asadar, este chemat sa simta si sa aprofundeze in sine apartenenta sa la Trupul lui Hristos care este Biserica, impartasindu-se cu Trupul Lui euharistic, in Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie.(Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia de Moldova, in data de 13 octombrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 403

Id: 17153

Data: Oct 13, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei