In Aula 'Teoctist Patriarhul' din Palatul Patriarhiei s-au desfasurat ieri, 2 noiembrie 2011, lucrarile celei de-a doua zi a Congresului international de teologie 'Familia crestina, o binecuvantare pentru Biserica si societate', informeaza Ziarul Lumina. Alaturi de vorbitorii romani, invitatii din strainatate au prezentat pozitiile si invatatura Bisericii Catolice asupra familiei crestine, precum si anumite prevederi juridice despre familie in legislatia statelor europene. Lucrarile congresului se vor incheia astazi la ora 14:00.De doua zile, referentii si participantii la congres analizeaza din punct de vedere teologic si juridico-canonic familia crestina cu importante si relevante concluzii. In cadrul prezentarilor s-au facut referiri la problemele familiei din spatiul european si s-au adus in discutie situatii si contexte din Biserica Catolica in diverse state europene, probleme referitoare la raportul dintre soti si copii, la recunoasterea casatoriei religioase de anumite entitati institutionale.In deschiderea lucrarilor, Flavius Baias, decanul Facultatii de Drept din Bucuresti, a prezentat noile prevederi ale Codului Civil romanesc referitoare la familie, cu importanta specificare ca si in noul cod familia este definita si recunoscuta de stat ca fiind incheiata intre un singur barbat si o singura femeie, fiind in acord cu pozitia Bisericii Ortodoxe. Dupa aceasta prezentare au urmat referatele invitatilor din strainatate. Redam pe scurt cateva idei principale din prezentarile invitatilor din strainatate.'Familia a increstinat cultura europeana''Indatorirea fundamentala a familiei crestine este de a sluji viata si de a transmite credinta si valorile umane. Prin cuvintele si exemplul lor, parintii trebuie sa fie primii propovaduitori ai credintei si virtutii in fata copiilor lor. De aceea afirmam importanta investirii in familie, pentru un viitor mai bun al lucrarii de evanghelizare. De fapt, credinta se invata in familie, unde sporeste si se intareste prin rugaciune si fapte bune. Cu alte cuvinte, familia crestina este si leaganul credintei si al formarii crestine. Nu exista mijloc mai bun si mai eficient de a transmite credinta decat familia insasi. Capacitatea de a iubi se invata mai intai in familie. Insasi aceasta capacitate ii permite familiei sa experimenteze comuniunea si ce inseamna a imparti cu ceilalti. Intr-adevar, familia este scoala vietii. Este scoala in care se formeaza oamenii. Este, de fapt, cea mai grea scoala pe care o urmeaza omul, deoarece adevarata lectie de viata se invata aici. Caminul familial este biserica de acasa, sanctuarul in care se fac jertfe si sacrificii si creste sfintenia vietii. De aceea familia crestina devine cu siguranta fundamentul vietii Bisericilor noastre. Astfel putem fi siguri ca familiile puternice creeaza Biserici puternice. Astazi, insa, este dificil sa vorbim despre valori. De indata ce pomeneste cineva nevoia de a promova valorile in viata, este intampinat cu deriziune si neincredere. Este mai usor sa afirmi pur si simplu ca valorile au intrat in criza. Este totusi posibil sa iti traiesti viata fara a avea puncte ferme de referinta sau repere golite de semnificatie. Daca ar fi asa, cum ar fi posibil sa definim optiunile si comportamentul sau sa exprimam o judecata. A tine cont de valori implica a descoperi un orizont de semnnificatii mai inalte in viata. De aceea, educarea in credinta este de asemenea o scoala a valorilor.' (Pr. prof. dr. Luis Okulik)Familia crestina in enciclicele Papei Benedict al XVI-lea'In 'Deus caritas est', prima enciclica a Papei Benedict al XVI-lea, atentia acordata familiei este evidenta inca din primele randuri si reprezinta, dupa parerea mea, o noua contributie la doctrina Bisericii Catolice privitoare la casatorie si familie. Invatatura care se desprinde din cuvintele Papei subliniaza, dincolo de prejudecati si suspiciuni care se strecoara chiar si in conceptia crestina despre iubire, legatura stransa si neambigua dintre eros - iubirea trupeasca si agape - iubirea spirituala. Enciclica reprezina dragostea dintre barbat si femeie ca 'arhetip al iubirii prin excelenta, fata de care, de la prima vedere, toate celelalte feluri de dragoste palesc prin comparatie'. Benedict al XVI-lea noteaza de asemenea: 'Daca omul ar aspira sa fie spirit pur si ar respinge trupul ca tinand numai de dimensiunea sa biologica, atunci atat spiritul, cat si trupul si-ar pierde demnitatea. Pe de alta parte, daca omul ar nega spiritul si ar considera materia si ar considera trupul drept unica realitate, de asemenea si-ar pierde maretia'. Pentru a evita aceste doua perspective, omul trebuie sa aprecieze experienta universal recunoscuta sustinuta de gandirea filosofica si teologica, conform careia trupul omenesc ajunge sa coincida cu trupul spiritual. In acest sens Papa afirma din nou ca nu trebuie iubite nici spiritul, nici trupul, luate separat, ci trebuie iubit omul si persoana al carei trup si suflet formeaza o 'creatie unitara'. Astfel, afirmand inseparabilitatea spiritului si trupului, se deschide si se intareste legatura inseparabila dintre eros si agape.' (Prof. Dr. Michele Riondino)'Preotul contemporan ii cere lui Dumnezeu sa-i faca lucrarea mai usoara''Orice preot ortodox cunoaste starea pe care psihologia contemporana o numeste 'sindromul lui Moise'. In Pentateuh gasim relatarea discutiei lui Moise, dupa o zi intreaga de judecati ale diferitelor probleme din societate, cu socrul sau Ietro, care-l roaga sa-si pastreze puterile: 'Ceea ce faci, nu faci bine. Caci te vei prapadi si tu, si poporul acesta care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta si nu o vei putea implini singur' (Ies. 18, 17-18). Urmand sfatul socrului, Moise alege judecatori, care judeca singuri anumite probleme, eliberandu-l pe Moise de unele, si atunci apar altele. Poporul Israel se degrada din ce in ce mai mult si incepe sa manance in loc de mana carne. In acest moment Moise se simte total infrant. El striga catre Dumnezeu: 'De ce intristezi pe robul tau si de ce oare n-am aflat mila inaintea ochilor Tai, caci ai pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta? Eu singur nu voi putea sa duc tot poporul acesta, ca acest lucru este greu pentru mine. Daca faci asa cu mine, atunci omoara-ma, de am aflat mila inaintea ochilor Tai, ca sa nu mai vad necazul acesta' (Num. 11, 11-15). Este greu sa gasesti un preot ortodox care sa nu se fi adresat vreodata lui Dumnezeu cu o astfel de rugaciune sau sa nu fi avut astfel de sentimente. Obosit de treburile si grijile parohiale, de ascultarile care vin de la Centrul eparhial si simtind ca straduintele sale sunt zadarnice in ceea ce priveste pastorirea enoriasilor, preotul contemporan, asemeni lui Moise, ii cere lui Dumnezeu sa-i faca lucrarea mai usoara. Extenuarea se refera la preotul care, dupa ce a inceput cu ravna pe calea slujirii lui Dumnezeu si Bisericii, dupa trecerea anilor inceteaza sa se roage, priveste slujbele ca pe o neincetata banda rulanta de servicii religioase si pierde contactul cu enoriasii, in unele cazuri cerand el oprirea lui de la slujire.' (Pr. prof. dr. Antony Borisov)Datoria barbatului este sa-si iubeasca femeia'Am constatat ca majoritatea tinerelor care vin in fata Sfantului Altar sa-si uneasca destinul prin Taina Nuntii sunt destul de contrariate cand aud aceasta sintagma. Ba mai mult, s-au enuntat chiar critici dure la adresa Bisericii ca ar promova, chipurile, sclavia femeii fata de barbat sau, chiar ceva mult mai grav, violenta in familie. Ceea ce nu este cazul, decat poate pentru cei necunoscatori ai Sfintelor Scripturi. In primul rand se impune precizarea ca deruta pleaca de la ignoranta sau gresita interpretare a textului sacru daca acesta se rupe de context. Subliniem mai intai ca Apostolul o indeamna pe femeie 'sa se teama de barbat' numai dupa ce i-a amintit acestuia de cinci ori ca trebuie sa-si iubeasca femeia.' (Pr. prof. dr. Petre Semen)Casatoriile religioase in Spania'In Evul Mediu a existat o lunga coexistenta a crestinilor cu evreii si musulmanii. Casatoriile lor erau reglementate conform ritualurilor lor specifice. Spania a devenit in mod artificial o tara omogena din punct de vedere religios in 1492, odata cu incheierea Reconquistei impotriva musulmanilor si cu expulzarea evreilor. Casatoria religioasa a minoritatilor religioase nu avea sa fie regularizata in mod formal decat dupa directoratul generalului Franco. Cu toate acestea, in anumite cazuri era posibila recunoasterea unei casatorii religioase necatolice. Astazi statul spaniol recunoaste doar casatoria religioasa a grupurilor religioase cu un acord de cooperare cu statul. Acordul se aplica de asemenea Bisericii Ortodoxe Grecesti si Sarbe deoarece sunt incluse in 'Federatia spaniola a entitatilor religioase evanghelice'. Spania nu recunoaste casatoria religioasa oficiata de Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta situatie este contradictorie, deoarece exista doar cateva mii de evrei sau ortodocsi greci si sarbi care locuiesc in Spania, spre deosebire de aproape un milion de emigranti romani cu resedinta in Spania, multi dintre ei credinciosi ortodocsi practicanti. Situatia nu este doar paradoxala si contradictorie, ci poate chiar nedreapta. Iar aceasta nu este singura problema, Biserica Ortodoxa Romana nu se bucura de beneficii din taxe si proprietati sau donatii, educatie religioasa in scolile publice, dreptul la acces in mass-media sau recunoasterea sarbatorilor ei religioase specifice.' (Prof. dr. Alejandro Torres Gutierrez)Mama joaca rolul principal in cresterea copiilor'Georgia este una din tarile crestine vechi care are o istorie veche de secole. Intreaga noastra cultura este bazata pe credinta ortodoxa. Familia si relatiile dintre familie sunt unele din cele mai importante fenomene printre traditiile georgiene. Dupa spusele Sfantului Ilia cel Drept, o familie puternica inseamna un viitor sigur pentru natiunea noatra. Pentru a avea un stat puternic si o natiune puternica, trebuie ca familia sa fie puternica in primul rand. Scriptura ne invata ca desi barbatul este capul familiei, sotia sa nu trebuie sa fie umilita. Mama joaca rolul principal in cresterea copiilor si ea trebuie sa fie in acelasi timp educata si educatoare. Subiectul familiei crestine este ilustrat in arta georgiana crestina de asemenea. Picturile murale georgiene care au supravietuit pana astazi ii arata pe Preasfanta Fecioara Maria, Parintii Ioachim si Ana ca o familie - Parintii Ioachim si Ana sunt pictati stand jos, uitandu-se la copilul Maria cu dragoste divina. O alta compozitie a aceluiasi pictor - 'Primii sase pasi ai Sfintei Fecioare Maria', este de asemenea o demonstratie a unitatii si afectiunii familiei. Compozitiile din picturile murale si miniaturile georgiene care reprezinta Nasterea Domnului pot de asemenea sa fie considerate ca fiind foarte semnificative din acest punct de vedere ca imagine a dreptului Iosif, Fecioara Maria si Pruncul Iisus Hristos 'fugind din Egipt'. Lucrarile scriitorilor georgieni, atat hagiografice, cat si istorice, respecta unitatea si dragostea in familie si, pe de alta parte, o anumita ierarhie care da privilegiu barbatului de a fi cap al familiei. Acest lucru trebuie sa se fi format pe baza traditiilor stabilite de-a lungul timpului. Aceasta ierarhie este prezentata cel mai vizibil in aranjarea membrilor familiei in picturile care reprezinta dinastii regale.'

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 877

Id: 17628

Data: Nov 3, 2011

Imagine: