Acestea sunt cuvintele Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos indreptate catre Toma si ceilalti Apostoli in Duminica de dupa Slavita Sa Inviere si se adreseaza tuturor crestinilor care in cei doua mii de ani de istorie a credintei in Iisus Hristos ca Mantuitor al lumii au crezut si L-au marturisit ca Domn si Dumnezeu. Suntem tentati, dupa lectura textului Evangheliei de la Ioan din capitolul XX, versetele 19 la 31, sa-l acuzam doar pe Toma de necredinta si de lipsa de incredere in realitatea faptic implinita a cuvintelor rostite de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, legate de Patima si Invierea Sa catre Apostolii Sai. Necredinta o gasim si la Petru, si la ceilalti Apostoli, care s-au tulburat atunci cand Maria Magdalena le-a vestit Invierea Domnului. In acest sens, Sfantul Apostol si Evanghelist Luca ne spune in capitolul XXIV, versetele 36 si 37, ca 'pe cand vorbeau ei acestea El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua! Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se credeau ca vad duh'. Domnul nostru Iisus Hristos, la fel ca si in cazul lui Toma, peste o saptamana ii mustra si ii invita sa vada mainile si picioarele Lui si sa-L pipaie pentru a constata ca nu e duh, ci Dumnezeu Omul Iisus Hristos Cel Inviat. Mai mult decat atat, spre a-i convinge pe deplin si a sterge orice urma de indoiala din mintea lor, le cere ceva de mancare si mananca inaintea lor. Care ar fi deosebirea intre cei zece Apostoli si Toma? Decat ca cel din urma isi exprima vocal, nu doar mental, indoiala. In acest context, cred ca este relevanta opinia monahului Nicolae Steinhardt de la Manastirea Rohia, care spune: 'Nu incape, asadar, dubiu ca n-au crezut: toti, nu doar Toma. N-au crezut pentru ca nici nu era de crezut! Intr-atata trebuie sa le fi aparut rastignirea, moartea si infrangerea lui Iisus drept definitive si ireversibile'. De aceea, aratarile Domnului de dupa Inviere sunt marturii ale realitatii Invierii Domnului mai presus de intelegerea noastra rationala, dar in deplin acord cu perceperea spirituala asupra sensului existentei noastre cu Hristos si in Hristos Cel inviat, chezasie a invierii noastre. Consemnarea din Evanghelia dupa Ioan a cazului necredintei si incredintarii lui Toma prin aratarea Domnului dupa Invierea Sa este o taina a credintei pe care nu o deslusim decat in fericirea adresata noua de catre Hristos celor care nu am vazut si am crezut. Integrarea noastra in aceasta fericire rostita de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinta noastra inmanuncheata atat cognitiv, cat si spiritual in realitatea de nezdruncinat a Invierii Domnului. Pentru crestin, ca om al credintei nestramutate, Invierea Domnului nu este doar un moment de sarbatoare, ci in primul rand este o afirmare a credintei, dupa expresia Sfantului Apostol Pavel din Intaia Epistola catre Corinteni capitolul XV, versetele 20 la 22, ca 'Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a Invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot asa printr-un om, si invierea mortilor. Caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia'. Astfel, marturisind credinta in Invierea lui Hristos, marturisim credinta in invierea noastra. Fericiti cei ce cred fara sa fi vazut se refera la credinta in adevarul absolut al Invierii care coboara in sufletul omului. Acesta o primeste prin credinta, fara a fi nevoie sa se incredinteze ca si Toma prin atingerea stigmatelor Domnului. O legenda straveche consemnata in Viata lui Iisus de Giovanni Papini ne spune ca mana lui Toma care a atins coasta Domnului a ramas rosie de sange pana la moarte. Iata cum incredintarea materiala a lui Toma este marcata pentru a arata relativitatea rationalismului uman din orice timp, iar credinta o fericeste Hristos ca o certitudine a mostenirii Imparatiei cerurilor prin Invierea Sa. (Articol aparut sub semnatura Pr. Dr. Ciprian Apetrei si publicat in saptamanalul 'Lumina de Duminica' din data de 22 aprilie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 876

Id: 21453

Data: Apr 22, 2012

Imagine: