Evanghelia acestei duminici (Duminica a V-a din Postul Mare) ne introduce în atmosfera ultimelor zile din viata pamânteasca a lui Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat. Cuvintele Sfintei Scripturi din aceasta zi sunt extrem de graitoare despre un nou mod de atitudine a omului, nu numai fata de Dumnezeu, ci si fata de semenii lui, fata de lumea înconjuratoare. Evanghelistul Marcu ne relateaza ca Iisus împreuna cu Apostolii Sai mergeau (se suiau) la Ierusalim, vorbindu-le despre cele ce se vor întâmpla cu El peste câteva zile.„Iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; Îl vor osândi la moarte si-L vor da în mâna pagânilor. Îl vor batjocori, si-L vor scuipa, si-L vor biciui, si-L vor omorî, dar dupa trei zile va învia“ (Marcu 10, 33-34). Doi dintre Apostolii Domnului: Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, gândind în mod pur lumesc ca Domnul va întemeia o împaratie lumeasca, îi cer Mântuitorului sa le dea voie sa stea unul de-a dreapta si altul de-a stânga Sa în slava Sa (cf. Marcu 10, 37). Iisus Hristos le respinge cererea celor doi Apostoli, zicându-le ca nu stiu ce cer, întrebându-i astfel: „Puteti sa beti paharul pe care îl beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veti bea si cu botezul cu care Ma botez va veti boteza, dar a sedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit“ (Marcu 10, 38-40).Dupa aceste cuvinte, dialogul Mântuitorului cu ucenicii Sai se desfasoara pe alte coordonate care se afla în legatura cu cele prezente în dialogul anterior. Gândirea si mentalitatea Apostolilor erau tributare gândirii si mentalitatii vremii lor, aflate în contradictie cu ceea ce gândea si dorea Iisus Hristos. Mântuitorul face o paralela între mentalitatea lumeasca de pâna la El, cu privire la sensul slujirii oamenilor, mentalitate care întelegea slujirea ca pe ceva degradant, înjositor, care nu trebuie urmat de oameni, fapt ilustrat de cei ce se aflau în fruntea obstilor, a popoarelor vremii de atunci, care întelegeau raportul lor cu supusii, în deplina contradictie cu acela pe care îl propune Hristos. El spune ucenicilor: „Ştiti ca cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapânesc. Dar între voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare între voi, sa fie slujitor al vostru; si care va vrea sa fie întâi între voi, sa fie sluga tuturor“ (Marcu 10, 42-44).Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 706

Id: 39512

Data: Apr 5, 2014

Imagine: