Gandurile bucuriei

Cuvant rostit de preacuviosul parinte arhim. Timotei Aioanei, Mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale si Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor in Catedrala Patriarhala, la Duminica Ortodoxiei, 4 martie 2012, la marcarea celor 22 de ani de arhierie ai Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane:'Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri.'Duminica intai a Postului Paresimilor reprezinta sarbatoarea intregii Ortodoxii, care aminteste evenimentul din 11 martie 843 de la Constantinopol, cand a fost restabilit cultul Sfintelor Icoane, zi care a fost considerata o noua victorie a Ortodoxiei impotriva ereziilor vremii. In perioada care a urmat, in Bisericile din Constantinopol si in tot imperiul, la Liturghia acestei zile, intre cantarea Sfinte Dumnezeule si Pericopa Apostolica se citea in mod solemn un document care purta numele de Synodicon. Actul condamna ereziile veacurilor trecute si celebra memoria marilor Parinti care au luptat pentru apararea credintei celei adevarate.Duminica ce aminteste biruinta luminii si adevarului asupra intunericului necredintei este praznuita in chip deosebit de toti fiii Bisericii dreptmaritoare, de la o margine la alta a pamantului.Dintr-o alta perspectiva ne aducem aminte de un alt Document si de o pagina proaspata de istorie care s-a scris in vremurile noastre, tot in aceeasi zi calendaristica si liturgica din anul mantuirii 1990.Dupa vremuri de incercare si rastignire a lucrarii si misiunii Bisericii Ortodoxe din Romania, semne noi, de mai multa libertate, se aratau atunci, in primavara anului 1990.La Catedrala mitropolitana din Timisoara, sub ocrotirea si rugaciunile Sfantului Ierarh Iosif de la Partos, proteguitorul Banatului, aparator al Ortodoxiei din trecute vremuri, soborul de arhierei a inaltat rugaciuni si a pus mainile in taina Hirotoniei peste invatatul Arhimandrit Daniel Ciobotea, care devenea Episcop-vicar, aproape de tinutul unde vazuse lumina zilei cu 39 de ani in urma. Din satul Dobresti, aflat in tihna ancestrala si in ocrotirea unor dealuri domoale, la vremea tineretilor a plecat pe cararile Teologiei, cautand adevaruri, taine si trairi negraite.Din acea Duminica a Ortodoxiei, Episcopul-vicar, Mitropolitul si, iata, de aproape cinci ani, Patriarhul Daniel a cautat semnificatiile profunde ale Adevarului revelat, slujind Cuvantului Care S-a facut Trup si S-a salasluit intru noi, slujind si Bisericii Sale, pe care Fiul lui Dumnezeu a intemeiat-o in lume.Dupa Nicolae Cabasila, teolog al veacului al XIV-lea, Biserica, comunitate divino-umana, are forme de organizare concrete: Altarul (singurul lucru din intreaga creatie, afara de oameni, care se unge cu Sfantul Mir), Episcopul (care sfinteste Altarul) si Sfintii (ale caror moaste stau la baza Altarului). Intre ele exista o relatie interioara, avand pe Hristos centrul si continutul comun (vezi Cursul de Eclesiologie al Inalt Preasfintitului Mitropolit acad. prof. dr. Irineu Popa).Aceste trei axe, in jurul carora se constituie organizarea si unitatea Bisericii, nu se pot separa intre ele. Episcopul are nevoie de altar si de sfinti, altarul de episcop si moaste, sfintii de episcop si altar. Daca una dintre cele trei lipseste nu se poate savarsi Euharistia (vezi Panayotis Nellas, Omul - animal indumnezeit, Editura Deisis, Sibiu, 1994, pp. 110-112).Necesitatea episcopului pentru Biserica este subliniata de Sfantul Ignatie Teoforul in 'Epistola catre Smirneni', astfel: 'Unde se arata episcopul, acolo sa fie multimea, precum unde este Iisus Hristos, acolo este si Biserica universala. Fara episcop nu e ingaduit nici a boteza, nici a savarsi Euharistia. (...) Nimeni sa nu faca ceva din cele ce apartin Bisericii fara episcop; aceea sa se socoteasca Euharistie sigura, care e savarsita de episcop sau de cel caruia el ii permite' (vezi Sfantul Ignatie Teoforul, Epistola catre Smirneni¸ VIII, 1-2, in SPA, trad. de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1995, Bucuresti, p. 222).Fiecare episcop este capul unei eparhii, al unei Biserici locale, iar episcopatul intreg, aflat in comuniune, reprezinta intreaga Biserica. Hristos il investeste pe episcop cu plenitudinea harului Preotiei pentru ca toti preotii sa-si aiba preotia prin acesta si sa ramana sub ascultarea lui (vezi pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, p. 149).Sfantul Ciprian al Cartaginei, vorbind despre legatura indisolubila dintre episcop si Biserica, spune ca episcopul este acela care uneste/reuneste toate comunitatile eclesiale intr-un singur trup: 'Episcopul este unul singur, din care detine fiecare in mod solidar o parte. Biserica este una singura, care se extinde prin dezvoltarea sa, imbratisand multimea credinciosilor. La fel, razele sunt multe, dar lumina este una singura (...). Tot asa, si Biserica Domnului, imprastiindu-si lumina, imbratiseaza cu bratele sale tot pamantul; totusi, una este lumina care se intinde peste tot si unitatea ei ramane nestirbita' (vezi Unitatea Bisericii catolice, in PSB 1, trad. de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995, p. 205).Sfantul Ignatie Teoforul, in epistola Catre Tralieni, arata ca ascultandu-l pe episcop, Il ascultam pe Dumnezeu, si respectandu-l, Il respectam pe Dumnezeu: 'Toti sa respecte pe diaconi ca pe Iisus Hristos, pe episcop, care este chip al Tatalui, iar pe presbiteri ca pe adunarea apostolilor' (vezi Sfantul Ignatie Teoforul, Catre Tralieni, III, 1, in SPA, trad. de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995, p. 205).In lumina acestor invataturi, ascultandu-l pe episcop si respectandu-l, il ascultam pe Dumnezeu si suntem aproape de El.De la primirea Marelui Har al arhieriei peste Preafericitul Parinte Patriarh Daniel au trecut 22 de ani, aproape un patrar de veac.Aceasta zi aniversara ne aduce aminte de revarsarea darurilor bogate ale Preasfantului Duh asupra persoanei sale. Aparator al credintei si al Bisericii lui Hristos, teolog al sintezelor, ganditor, harnic si osarduitor, luptator, ctitor si innoitor al vechilor zidiri, om al vremurilor sale, demn, invatat si inspirat, ferm, stiind cand sa mustre ori sa mangaie, Patriarhul Daniel staruie in osteneli pana la capat, dedicandu-se Bisericii, de unde a primit putere multa. Bucuriile si implinirile Bisericii sunt adevaratele sale bucurii, incercarile Bisericii sunt tristetile lui. Episcopul, desi este un om traitor in lume, priveste mai mult spre Cer, iubind vesnicia mai mult decat vremelnicia.Inaltam rugaciuni smerite de sanatate si puteri sporite pentru intaiul dintre episcopii pamantului romanesc. Nadajduim ca Preafericirea Sa va gasi in aceasta lucrare grea, adeseori istovitoare, si ceasuri de liniste, iar unele dintre ele sa le petreaca asternand pe hartie ganduri luminoase din experienta de teolog si arhipastor de suflete.Dorim ca rugaciunile si ajutorul tuturor aparatorilor Ortodoxiei sa inspire in chip bogat lucrarea Preafericirii Sale.Inchei prin cuvintele Marelui Pavel, Apostolul neamurilor: 'Bucurati-va in nadejde. In sarguinta fiti fara preget. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc. Bucurati-va cu cei ce se bucura si plangeti cu cei ce plang. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Cugetati acelasi lucru unii pentru altii. Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor'. (Romani cap. 12).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 324

Id: 20415

Data: Mar 8, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei