Sfantul Evanghelist Luca, pomenit de Biserica astazi, 18 octombrie 2013, acorda, in paginile Evangheliei pe care a redactat-o, o importanta deosebita problematicii bogatiei si a raportului acesteia cu Imparatia lui Dumnezeu, vestita, proclamata si inaugurata de Mantuitorul Iisus Hristos. In cel putin sapte locuri din Evanghelia a treia, Evanghelistul consemneaza cuvinte ale Mantuitorului Iisus Hristos rostite in contextul intalnirii cu oamenii bogati, sau cand Domnul evalueaza cele doua categorii de oameni, bogatii si saracii, din perspectiva Imparatiei lui Dumnezeu. Mantuitorul descurajeaza orice forma de bogatie si imbogatire in cele lumesti si fericeste pe cei saraci, pe cei flamanzi, pe cei care plang. Pozitia vehementa pe care Sfantul Luca o adopta referitor la oamenii bogati, la cei care se intemeiaza exclusiv pe situatia sociala si materiala buna, pare sa fie oglindita de realitatea cu care insusi Evanghelistul s-a confruntat. Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos a gasit pamant bun de rodire in inimile acelora care erau lipsiti, batjocoriti, marginalizati, neluati in seama de elita poporului evreu, de fariseii si carturarii care s-au dovedit a fi pana la urma, in contrast cu cei saraci, potrivnicii cei mai inversunati ai Domnului Hristos. In redactarea lucana a Predicii de pe munte, recapitulata in celebrele Fericiri rostite de Mantuitorul Iisus Hristos, se subliniaza ca starea de saracie este preferabila, ba chiar este una pozitiva in raport cu Dumnezeu, fata de starea de bogatie: Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este Imparatia lui Dumnezeu. Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade (Luca 6, 20 - 21). Aceasta afirmatie este intarita in continuare tocmai de condamnarea fara nici o rezerva a celor bogati. Daca pentru cei saraci, pentru cei ce plang si pentru cei flamanzi se foloseste cuvantul fericiti, fata de categoria cealalta Evanghelistul foloseste celebrele vaiuri, care in redactarea Evanghelistului Matei sunt adresate fariseilor si carturarilor: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! (Matei 23, 13). Condamnarea celor bogati la Evanghelistul Luca se face intr-un mod asemanator cu mustrarea fariseilor si carturarilor de la Matei, de aceea am putea intelege ca bogatii sunt identificati cu fariseii, sau ca Luca identifica prin termenul de bogati numai pe membrii elitei sociale si religioase a evreilor, lasand sa se inteleaga ca ar fi si bogati evlaviosi si drepti, din randul poporului, care ar recepta pozitiv cuvintele Domnului. Vai voua, bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastraDupa fericirea saracilor, Luca consemneaza cuvintele mustratoare ale Domnului catre cei bogati: Dar vai voua, bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastra. Vai voua, celor ce sunteti satui acum, ca veti flamanzi. Vai voua, celor ce astazi radeti, ca veti plange si va veti tangui. Vai voua, cand toti oamenii va vor vorbi de bine (Luca 6, 24-26). Daca bogatii de la Luca sunt fariseii si carturarii potrivnici Mantuitorului, prezenti la predica de pe Munte pentru a gasi prilej sa se confrunte cu Domnul Hristos, atunci nu bogatia pare sa fie condamnata fatis de Domnul, ci lipsa credintei, rautatea, invidia, care in acest context se identifica cu atitudinea potrivnica a acestora. Dar vedem ca Mantuitorul ii mustra pe cei bogati, ca si in alte contexte, tocmai din pricina bogatiei lor: Vai voua, bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastra. Cei care sunt bogati, care beneficiaza de orice fel de mangaiere in aceasta viata, fie ca vine din multimea averilor sau din statutul social, fie si cea mai mica venita din lauda oamenilor, sunt asemuiti de Luca cu proorocii mincinosi din Vechiul Testament. In alt loc la Sfantul Luca, Mantuitorul este solicitat de cineva din multime sa reglementeze o situatie familiala si sa solutioneze o nedreptate: Invatatorule, zi fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea (Luca 12, 13). Cu acest prilej Domnul rosteste pilda bogatului caruia i-a rodit tarina: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Şi el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Şi cele ce ai pregatit ale cui vor fi? (Luca 12, 16-20). Iar concluzia parabolei este: Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu (Luca 12, 21). Daca, in cazul Fericirilor lucane, prin cuvantul bogati sunt mustrati in mod special fariseii si carturarii a caror vina cea mai mare nu era acumularea bogatiilor, ci necredinta, rautatea, invidia si impietrirea sufleteasca, pilda bogatului caruia i-a rodit tarina ne arata ca Mantuitorul nu condamna numai pacatul lacomiei care decurge din acumularea de bunuri, ci chiar si simpla posesiune a averilor si grija pentru ele. Cei care au averi vor intra greu in Imparatia lui DumnezeuIn convorbirea Mantuitorului cu dregatorul bogat ni se arata ca un om drept, un om virtuos si luminat de invatatura Evangheliei Vechiului Testament cade atunci cand este provocat de perspectiva renuntarii la avere. In cazul acesta, nu reaua intrebuintare a bunurilor este condamnata de Domnul, ci iarasi, simpla posesiune a averilor si neputinta renuntarii la ele: Şi L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat (Luca 18, 18-23). In continuare Evanghelistul adauga celebrele cuvinte ale Domnului: Şi vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in Imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu (Luca 18, 24-25). Evaluarea pozitiva a bogatiei nu poate fi sustinuta nici in contextul folosirii acesteia pentru templul iudaic. Sfantul Luca consemneaza cuvintele Mantuitorului despre banul vaduvei si darurile celor bogati. Desi ambele tipologii de oameni, vaduva reprezentandu-i pe cei saraci, si bogatii, daruiesc din ce au la templu, Domnul Hristos plaseaza pe o treapta superioara pe vaduva, despre care spune ca a daruit in ochii lui Dumnezeu mai mult decat toti bogatii: Şi privind, a vazut pe cei bogati aruncand darurile lor in vistieria templului. Şi a vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi bani. Şi a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti. Caci toti acestia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta insa din saracia ei a aruncat tot ce avea pentru viata (Luca 21, 1-4).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 777

Id: 34724

Data: Oct 18, 2013

Imagine: