Histria, crucea din calea veacurilor

„Traditia apostolica a fost transmitere din viata în viata si din fapta în fapta“, spunea Sfântul Teofan Zavorâtul. O întrupare a acestei continuitati pe pamântul vechii Scythii Mici este Manastirea Histria, din judetul Constanta, care se racordeaza firesc, deopotriva cu viata si fapta, la traditia apostolica si la lumea mileniului III. Ea s-a asezat cruce în calea veacurilor rodind lumina, rânduiala si adânca traire ortodoxa. Exista o forma ce da concretete metaforei ce aduna veacurile la un loc, unind trecutul cu prezentul într-o vie si unica percepere: drumul. De aceea, niciunde nu poti ajunge decât parcurgând un drum. Prezentul este un capat de drum. A înalta o manastire în acest capat de drum implica dragoste si responsabilitate, caci nu numai locul în sine, ci si perspectiva veacurilor trebuie sa justifice alegerea.

Cele trei drumuri histriene

Manastirea Histria, cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“, din Arhiepiscopia Tomisului, s-a asezat cu temelia la drum. La drumul de piatra care uneste orasul Constanta de Tulcea, în apropierea lacului Nuntasi. La numai 7 km se afla Histria, cetatea întemeiata la anul 657 î.Hr. de catre colonistii greci, una dintre cele mai vechi asezari de pe teritoriul României. Dar tot prin acest loc trece si celalalt drum, cel care uneste spiritual trecutul crestin al cetatii - important centru monahal si episcopal ce îsi marturiseste astazi traditia si începutul apostolic prin ruinele celor sapte bazilici paleocrestine din secolele IV-VII d.Hr. descoperite între zidurile ei - cu noi, cei care traim în acest prezent. Lor se adauga apoi drumul simbolic pe care parintele protosinghel Ioil Cuzdriorean, staretul manastirii, l-a strabatut de la „Pestera Sfântului Andrei“, unde a fost calugar, la Histria, refacând, dupa mai bine de doua milenii, posibila cale pe care a strabatut-o însusi primul apostol al Mântuitorului.În 2004, la 20 iulie, pe un teren donat de familia constanteana Viena si Aurel Groposina, s-a sfintit locul de manastire, iar mica obste a început nevoirea si savârsirea slujbelor într-un cort militar, lânga un urias lan de grâu dat în pârg, din marginea soselei, vestind ceasurile de rugaciune cu o toaca improvizata dintr-o janta de masina. În timp, s-au ridicat o cladire cu un etaj, care încorporeaza paraclisul, trapeza, staretia, chiliile monahilor, bucataria, apoi altarul de vara, pangarul, atelierul, fântâna, s-au plantat pomi fructiferi. În primavara lui 2006, a început ridicarea bisericii mari, a carei piatra de temelie a fost pusa de Înaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la 19 iulie 2007, astfel încât manastirea sa se preschimbe ea însasi în drum si sa transmita tradita apostolica mai departe, din „viata în viata si din fapta în fapta“.

Ca în palmele lui Dumnezeu

Locul poarta frumusetea pustiei în care s-au nevoit calugarii histrieni veniti de la Halmiris, Niculitel, Dinogetia, Constantinopol sau Capadocia, tacerile vestitilor calugari sciti, lucrarea cuviosului ierarh Paternus al Tomisului, în timpul pastoririi caruia Dobrogea s-a umplut cu peste 100 de bazilici si bisericute, tumultul vietii dintre zidurile cetatii în care colonistii convietuiau cu localnicii geto-daci, ecourile Miletului, Rhodosului, Corintului sau Atenei, care îsi trimiteau aici corabiile încarcate cu ulei de masline, vinuri fine si vase de ceramica, pentru a se întoarce acasa cu grâul, pestele sau mierea dacilor. Aerul tremura de sunetul bataliilor purtate de localnici cu hunii, avarii si slavii pe durata secolelor IV, V si VI. Şi, daca esti atent, ai putea descoperi chiar pasii Apostolului Andrei, sau pe cei ai Sfintilor Casian si Gherman care, poate chiar de aici, de la Histria, s-au îmbarcat pe corabie plecând spre Ţara Sfânta, sa se desavârseasca în ale trairii în Hristos...„Când am venit aici, toata valea care se vede era numai grâu. Parca erau palmele Bunului Dumnezeu poleite cu aur. Asa se vedea. În afara de aceasta poveste a începutului nostru la Histria, ramân înaintasii, pentru care cred ca ne-ar certa Dumnezeu daca i-am da uitarii. Ei s-au nevoit si s-au jertfit pentru neam, pentru credinta, aici, la doi pasi de noi. Suntem o obste de opt vietuitori, la început de drum, si despre slujirea noastra în acest loc nu pot sa vorbesc decât cu dragoste si cu frica de Dumnezeu. Tot ce s-a ridicat s-a facut numai cu munca monahilor si cu sprijinul credinciosilor. Ne bucura faptul ca suntem vizitati de credinciosi de la Constanta, de la Navodari, de la Kogalniceanu, Tulcea, Babadag si din alte localitati si credem ca, negresit, duhul Sfântului Apostol Andrei lucreaza din plin si aici, ca în toata Dobrogea de altfel. Acest fapt ne da putere, evlavie si ne întareste în credinta. Pentru mine, care sunt din Ardeal, si care am intrat ca novice într-o manastire moldoveneasca în 1992, este clar ca Bunul Dumnezeu a rânduit sa ajung în Dobrogea. Daca asa a hotarât El, trebuie sa primesc cu bucurie crucea pe care mi-a pus-o pe umeri Hristos si sa merg înainte“, ne-a marturisit parintele protosinghel Ioil Cuzdriorean, staretul manastirii. Din acest loc am plecat mai departe, spre alte altare ale Dobrogei, cu siguranta mai încarcati de dulceata drumului descoperit aici, prefacându-ne si noi în drum de cuvinte pentru cei care doresc sa se închine la Histria si sa spuna, deodata cu calugarii de aici, „Sfinte Prorocule Ilie, noi toti te avem grabnic mijlocitor înaintea Atotputernicului Dumnezeu, pe Care roaga-L sa caute cu milostivire la toate patimile, necazurile si neputintele noastre...“ (Reportaj semnat de Dumitru Manolache si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 27 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 35948

Data: Nov 27, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar