Eveniment central in istoria mantuirii, Invierea Domnului ocupa un loc privilegiat in anul liturgic ortodox, fiind cea mai mare sarbatoare a Bisericii. De la inceputul crestinismului, Invierea Mantuitorului a fost serbata si ca amintire a evenimentului istoric respectiv, o data pe an, dar si in cadrul fiecarei saptamani in ziua duminicii, zi rezervata adunarilor crestine si Euharistiei.In primele veacuri, Invierea se sarbatorea in cadrul asa-numitului Triduum pascal, care cuprindea Vinerea Patimilor, numita si Pastele Crucii, Sambata Mare si Duminica Invierii. In jurul acestui nucleu eortologic s-au dezvoltat atat perioada de pregatire (Saptamana Patimilor, apoi Postul Mare si perioada Triodului) cat si cea de dupa-praznuire (Saptamana Luminata si intreaga perioada a Penticostarului). Marturii timpurii privitoare la Praznicul Invierii Domnului aflam din scrierile semnate de Meliton de Sardes (secolul al II-lea), Sfantul Irineu de Lyon, Ipolit al Romei, Tertulian, Sfantul Ciprian al Cartaginei si Origen (secolul al III-lea). La mijlocul secolului al IV-lea, Sfantul Efrem Sirul a compus imnuri pentru Pasti, destinate uzului liturgic. Pelerina Egeria, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, aminteste de slujba Invierii, care avea loc la Ierusalim la Mormantul Domnului, si de procesiunile ce o insoteau, precum si de slujba speciala a Vecerniei, oficiata pe Sion. Toata Saptamana Luminata se oficiau slujbe speciale si Egeria precizeaza ca, in afara lecturilor din Evanghelie privitoare la Invierea Domnului, se cantau ,,imne si antifoane adecvate zilei si locului", deci existau in cult alcatuiri imnografice pentru aceasta mare sarbatoare.Intre secolele al VI-lea si al VIII-lea se dezvolta imnografia praznicului PastilorIntr-adevar, in traditia manastirilor palestiniene, Sfantul Ioan Damaschin este acela care alcatuieste atat Canonul de la privegherea pascala, cat si prima parte a slujbelor Invierii din duminici, pe cele opt glasuri, punand temelia Octoihului. Cea mai frumoasa compozitie imnografica a Sfantului Ioan Damaschin ramane Canonul Utreniei Pastilor (cu irmosul "Ziua Invierii…"), inspirat din cuvantarile la Pasti ale Sfantului Grigorie Teologul.Slujbele Saptamanii Patimilor si ale zilelor Sfintei Invieri incep sa se contureze in forma aproximativa pe care o pastram pana astazi intre secolele al IX-lea si al XI-lea, dupa traditia studita, iar finalizarea lor va cobori pana in secolul al XIV-lea, odata cu uniformizarea tipicului bizantin. Definitivarea formei acestor slujbe este atribuita de catre liturgistii moderni traditiei monastice. Tot traditiei monastice, indeosebi celei cristalizate in Sfantul Munte Athos intre secolele al VIII-lea - al XII-lea s.u., ii datoram si randuielile liturgice din Saptamana Luminata.Troparul Sfintelor Pasti leaga Taina Invierii lui Hristos de taina invierii de obsteAlcatuirile imnografice ale sarbatorii sunt putine la numar, dar pline de semnificatii: troparul, Canonul Sfantului Ioan Damaschin, pe glasul I, ipacoi, condac, icos, luminanda si patru stihiri cu Slava lor, la care se adauga unele stihiri preluate din slujba duminicilor din Octoih. In aceste compozitii putem urmari interpretarea ortodoxa a evenimentului Invierii.Troparul Praznicului Sfintei Invieri sintetizeaza in chip minunat intreaga teologie a bucuriei prilejuite de mantuirea lumii: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le" este de fapt o marturisire a invierii, o exclamatie de bucurie si de incredere in lucrarea mantuitoare a lui Hristos. Invierea Lui este "incepatura a invierii celor adormiti" (I Corinteni 15, 20). Astfel, troparul Sfintelor Pasti leaga taina Invierii lui Hristos de taina invierii de obste.La Inviere, Hristos coboara in adancul fiintei noastre si ne smulge din intuneric. Acest mesaj deschide Canonul Pastilor: "Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta". Cu adevarat, Invierea lui Hristos, ca rod al jertfei si al sederii Sale in mormant aduce lumii viata, scotand-o din moarte, din intuneric si din stricaciune: "Sa mergem dis-de-dimineata si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului; si sa vedem pe Hristos, Soarele dreptatii, tuturor viata rasarind". Hristos este asemanat in acest text liturgic cu un soare, de la care vine lumina pentru intreaga lume, caci El lumineaza toate. Iar lumina lui Hristos izvoraste tocmai din Mormantul Domnului, risipind astfel intunericul mortii si aducand tuturor lumina vietii, simbolizata de lumanarile aprinse.Invierea Mantuitorului, temeiul ultim al pururea-fecioriei Maicii SfinteIn randuiala Utreniei Pastilor, unul dintre textele liturgice stabileste o relatie interesanta intre mormantul cu pecetile nestricate din care a inviat Hristos si pururea-fecioria Maicii Domnului, aratand ca Hristos S-a nascut dintr­insa fara sa-i strice fecioria, la fel cum a inviat din mormant, fara sa-i strice acestuia pecetile: "Pazind pecetile intregi, Hristoase, ai inviat din mormant, Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei prin nasterea Ta, si ne-ai deschis noua usile Raiului". Intelegem din textul acesta faptul ca Invierea Mantuitorului este temeiul ultim al pururea-fecioriei Maicii Sfinte.Condacul Invierii sintetizeaza intreaga teologie a Praznicului, in sensul pogorarii lui Hristos la iad si a izbavirii intregului neam omenesc: "De Te-ai pogorat in mormant, Cel ce esti fara de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai inviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicand femeilor mironosite: Bucurati-va! Şi Apostolilor Tai pace daruindu-le, Cel ce dai celor cazuti inviere".Şederea lui Hristos in mormant are semnificatia zdrobirii iadului si a omorarii mortii, caci zice un alt irmos: "Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase...". Pogorarea lui Hristos la iad are sensul zdrobirii acestuia si al biruintei vietii asupra mortii. Tocmai de aceea, pe icoanele Pogorarii la iad, Hristos apare in iad nu ca un prizonier al acestuia, ci ca invingatorul sau, eliberatorul celor care erau inchisi acolo. In acelasi sens, un alt tropar proclama: "Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti vesnice; si saltand, laudam pe Pricinuitorul ei, Cel Unul Binecuvantat, Dumnezeul parintilor nostri si preaslavit".Duminica Pastilor este ziua pregustarii din Imparatia CerurilorCateva texte din Canonul Invierii il infatiseaza pe Hristos sub chipul Mielului injunghiat pentru mantuirea lumii: "Ca un mielusel de un an, cununa cea binecuvantata de noi, Hristos, de voie pentru toti S-a jertfit, Pastile cele curatitoare; si iarasi din mormant a stralucit noua...". Aceasta asemanare intre Hristos si miel este intemeiata pe jertfele vechi-testamentare, in care mieii erau adusi ca jertfa pentru curatirea pacatelor poporului. Asa cum spune alt tropar: "Parte barbateasca ca Cel ce a deschis pantecele fecioresc fost-a Hristos, iar ca o hrana, mielusel s-a chemat. Şi fara prihana a fost, Pastile noastre, Cel ce n-a gustat intinaciune; si ca un Dumnezeu adevarat, desavarsit s-a numit". In Vechiul Testament, cei intai nascuti ai unei familii trebuiau inchinati la Templu, fiind socotiti afierositi lui Dumnezeu. Toate acestea: atat mieii fara meteahna, cat si cei intai nascuti de parte barbateasca, nu sunt altceva decat prefigurari vechi-testamentare ale lui Hristos. Mielului ii este asociata deci ideea de jertfire, de jertfa pentru pacat. Iata marturia textului imnografic despre Hristos Cel jertfit: "Mantuitorul meu, Jertfa cea vie si nejertfita, ca un Dumnezeu, pe Tine insuti de voie aducandu-Te Tatalui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, inviind din mormant" (Cantarea a VI-a). Observam din text ca Jertfei lui Hristos ii este asociata sintagma "Jertfa cea vie si nejertfita". Formularea aceasta trebuie inteleasa in sens euharistic, caci in Sfanta Impartasanie, Hristos este viu, adica prezent cu adevarat, si in acelasi timp jertfa Sa in Liturghie nu este una jertfita, ci nesangeroasa.Duminica Pastilor este ziua pregustarii din Imparatia Cerurilor, ale carei porti sunt deschise prin Invierea din morti a Mantuitorului. In sensul acesta, auzim in noaptea Sfintei Invieri, cantandu-se: "Cat este de sfanta, cu adevarat, si intru totul praznuita aceasta noapte de mantuire si stralucita, mai inainte vestitoare fiind a zilei celei purtatoare de lumina, a Invierii, in care Lumina cea fara de ani cu trupul, tuturor a stralucit". Ziua Invierii vesteste ziua veacului viitor, aceasta fiind numita "ziua cea purtatoare de lumina", caci atunci toti cei ce au umblat in lumina lui Hristos, vor fi facuti partasi pentru vesnicie luminii Imparatiei ceresti. Invierea are astfel o dimensiune eshatologica, inaugurand ziua a opta a veacului viitor.In ceea ce priveste Luminanda Praznicului, ea exprima foarte clar faptul ca Hristos se face asemenea lui Adam, Isi asuma stricaciunea acestuia ce vine din cadere, pentru a restaura conditia intregii naturi umane. Hristos reasaza lumea in sensul pe care Dumnezeu i-l daruise prin creatie, chemand-o la indumnezeire si daruindu-i posibilitatea realizarii acestei indumnezeiri. Tocmai de aceea, Praznicul acesta devine "Pastile nestricaciunii", adica trecerea de la stricaciune si moarte la nestricaciune si viata, aducand lumii intregi mantuire: "Cu trupul adormind, ca un muritor, Imparate si Doamne, a treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand si moartea pierzand, Pastile nestricaciunii - lumii de mantuire".Imnografia marelui praznic al Invierii Domnului este stralucitoare si plina de adanci intelesuri teologice si duhovnicesti, precum si de aluzii scripturistice. Ea constituie o adevarata exegeza a textului evanghelic si reflecta totodata geniul marilor predicatori ai Veacului de aur. Cu toate ca nu intalnim o abundenta de alcatuiri liturgice, ci slujba intreaga isi pastreaza un caracter arhaic, sobru, textele, desi mult mai putin numeroase decat la alte sarbatori, contin in cuvinte putine esenta teologica a praznicului.Fie ca, urcand pe treptele imnelor sfinte, sa traim bucuria intalnirii cu Hristos Cel Inviat! (Articol publicat in Ziarul Lumina din 4 aprilie 2010, semnat de arhim. Chiril Lovin)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2290

Id: 30540

Data: May 3, 2013

Imagine: