Este de folos sa se insoare cineva? Şi eu, ca si Pavel, accept aceasta: 'Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat'. Este de folos celor ce in toate traiesc cu masura, nu insa celor nesatiosi si mai ales celor ce vor sa cinsteasca trupul mai mult decat trebuie. Atunci cand casatoria este numai aceasta, adica nunta si unire a sotilor si dorinta de a dobandi fii mostenitori, atunci este buna nunta; caci aduce pe lume mai multi oameni care sa urmeze voii lui Dumnezeu. Cand insa isi aprinde dorinta trupeasca si imbratiseaza neinfranarea si, intr-un anume chip, nunta-i devine cale spre cele rele, atunci si eu spun ca nu este de folos omului sa se insoare.Nunta si fecioria intru DomnulBuna este casatoria, dar nu pot spune ca este mai inalta decat fecioria. Caci nu ar fi un lucru mare fecioria, daca n-ar fi mai buna decat ceea ce este bun. Nu va mahniti insa cei ce sub casatorie va aflati. 'Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni.' Insa una cu alta sa va aflati in legatura, si fecioara, si femeia maritata, si una sa fiti in Domnul, si una pentru cealalta in Domnul sa va infrumusetati. Nu ar exista om necasatorit daca nu ar exista casatoria. Asadar, cum va trece prin aceasta lume viata feciorelnica? Casatoria nu ar fi de cinste daca nu ar aduce ca roada pentru Dumnezeu si pentru viata fecioria. Cinsteste-o si tu si pe mama ta, din care te-ai nascut. Cinsteste-o si tu pe aceea care din mama s-a nascut, chiar daca ea nu este mama. Ea este mireasa a lui Hristos. Frumusetea vazuta nu se ascunde, iar pe cea nevazuta o vede Dumnezeu. 'Toata slava fiicei Imparatului este inauntru, imbracata cu tesaturi de aur si preainfrumusetata', fie din activitatea practica, fie din cea contemplativa. Cea casatorita este si ea intr-o anumita masura a lui Hristos. Prima sa nu fie legata cu totul de lume, a doua sa nu apartina lumii deloc. Pentru ca ceea ce este in parte pentru cea casatorita este in intregime pentru fecioara. Ai ales viata ingereasca? Te afli in randul celor necasatoriti? Nu te cobori spre trup, nu te lasa mistuit de materie, nu te amesteca cu materia, chiar daca in calitate de necasatorit ai sa fii altfel decat altii. Ochiul care desfraneaza nu pazeste fecioria, iar limba care rosteste vorbe desfranate se uneste cu cel viclean. Iar picioarele care pasesc fara randuiala isca boala si primejdie. Sa-ti fie fecioreasca si cugetarea; nu fi fara bagare de seama, nu te amagi cu mintea, nu aduce in minte chipuri ale lucrurilor desfranate; caci si inchipuirea este parte a desfranarii. Sa nu pastram in suflet idolii lucrurilor vrednice de urat.Indreapta-te cu toata dorirea spre Dumnezeu'Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.' Priviti inaltimea lucrului? Inca putin si se va afla cu totul de necuprins cu mintea. Caci cum nu va fi mai bun decat trupul sa nu nasca trupeste aceea ce din trup a fost nascuta? Cum, dar, nu este ingeresc a nu trai trupeste aceea ce de trup este legata, ci sa fie mai presus de propria fire? Trupul l-a facut sa traga inspre lume, insa gandul catre Dumnezeu, spre cele de sus l-a ridicat pe om; trupul a ingreunat, insa gandul a intraripat; trupul a legat, insa dorirea a liberat. O, fecioaro, indreapta-te cu toata dorirea si cu tot sufletul tau spre Dumnezeu; aceasta o legiuiesc si pentru barbat, si pentru femeie; si sa nu ti se para bun ceva din cele pe care cei multi le socotesc bune; nici neamul, nici bogatia, nici tronul imparatesc, nici domnia, nici frumusetea ivita din culorile placute si din buna armonie a madularelor trupului, care sunt toate jucarii in mana vremii si a bolii. Daca toata puterea iubirii tale ti-ai golit-o pentru Dumnezeu, daca dorirea nu ti se indreapta deodata spre doua lucruri, si spre ce-i curgator si spre Cel nevazut, inseamna ca ai fost ranita de o aleasa sageata si ai aflat frumusetea Mirelui, si poti spune din vederea (duhovniceasca) nuptiala precum si din Cantare ca 'El este dulce si cu totul fermecator'.Priviti apele cuprinse in conducte de plumb, cum fiind ele foarte stramtorate si purtate intr-o singura directie, atat de mult si in multe feluri se abat de la firea apei, intr-un asemenea mod incat sa inainteze in sus, fiindca sunt impinse totdeauna de cele ce vin din urma. In acest chip, daca si tu iti vei strange dorirea si o vei uni nemijlocit cu Dumnezeu, spre cele de sus vei inainta si nu vei cadea in cele de jos, nici nu te vei risipi, ci vei ramane in intregime in Hristos, pana intr-acolo incat si pe Hristos Il vei vedea, pe Mirele tau adica. Sa-ti pazesti sinele neapropiat in ce priveste ratiunea si lucrarea, in ce priveste viata si cugetarea, si miscarile tale. Caci diavolul din toate laturile mestesugeste impotriva ta si pe toate le iscodeste cu gand viclean, ca sa descopere unde sa te loveasca, unde sa te raneasca, nu cumva va gasi vreun loc gol si potrivit pentru a fi tu ranit. Cu cat te vede mai curat, cu atat mai mult va vrea sa te pateze; caci si petele cu atat mai mult se vad, cu cat este mai luminoasa imbracamintea. Sa nu atraga dupa sine ochiul tau alt ochi, nici rasul tau alt ras, nici obiceiul noaptea, nici noaptea pierzania. Caci lucrul care in chip deosebit atrage si-i ascuns, pe nesimtite se arata a fi vatamator, si in latura rautatii isi afla incepatura. Lucrarea mantuirii sa fie si din partea noastra, si de la Dumnezeu'Nu toti', spune, 'pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.' Atunci cand auzi 'le este dat', vezi sa nu patimesti cele ale ereticilor, adica sa incepi a vorbi despre firi 'materiale', spirituale si intermediare. Caci exista unii oameni care se afla intr-o stare atat de rea, incat sa creada ca altii sunt alcatuiti dintr-o fire ce se va pierde cu totul, altii dintr-o fire ce se va mantui si altii care se vor mantui sau se vor pierde potrivit intentiei lor, care-i conduce spre rau sau spre mai bine. Şi eu accept ca unul are mai multa sau mai putina destoinicie decat altul, insa doar aceasta destoinicie nu este de ajuns pentru a se desavarsi cineva. Gandul este cel care mana aceasta destoinicie, pentru ca spre lucrare sa inainteze firea, asa cum piatra de pirita este lovita de fier, si in acest chip se naste focul. Atunci cand auzi cuvantul: 'Celor ce le-a fost dat', sa adaugi ca le-a fost dat celor ce au fost chemati si au raspuns chemarii asa cum se cuvine. Iar cand auzi: 'Nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste', te sfatuiesc pe tine acelasi lucru sa primesti. Intrucat sunt unii cu o cugetare foarte inalta despre izbanzile lor, intr-un asemenea chip incat sa-si atribuie lorusi toate acestea, si sa nu atribuie nimic Creatorului si Datatorului intelepciunii si Daruitorului binelui, pentru aceasta ii invata cuvantul ca si a voi cineva in chip bun, are trebuinta de ajutorul lui Dumnezeu sau, mai bine zis, ca si insasi dorirea celor de cuviinta este un lucru dumnezeiesc si darul dumnezeiestii filantropii. Intrucat trebuie ca lucrarea mantuirii sa fie si din partea noastra, si de la Dumnezeu. De aceea si Scriptura spune: 'Nu este nici de la cel ce voieste', adica nu numai de la cel ce voieste, nici numai de la cel ce alearga, ci si de la milostivul Dumnezeu. Apoi, intrucat si a voi de la Dumnezeu vine, toate ii sunt atribuite dupa cuviinta lui Dumnezeu. Oricat de mult ai alerga, oricat de mult te-ai sargui, ai nevoie de Datatorul cununii. 'De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.' Şi iarasi am vazut, spune inteleptul, ca 'izbanda in alergare nu este a celor iuti, nici razboiul al celor puternici, nici biruinta a celor ce se lupta, nici porturile ale celor ce plutesc pe mare', ci ca de Dumnezeu depinde dobandirea biruintei si izbavirea corabiei in port. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 5 iunie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 883

Id: 14213

Data: Jun 5, 2011

Imagine: